† Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu [Anul Nou]: Binecuvântarea lui Dumnezeu asupra omenirii [1 ianuarie 2020]

Binecuvântarea lui Dumnezeu asupra omenirii

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 17:00 (1 ianuarie 2020)         

Lecturi: Numerilor 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi

Omilie

Astăzi celebrăm pe sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu. Este cea mai veche sărbătoarea mariană. Este primul titlu pe care creştinii l-au dat Mariei. Dar astăzi este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace. Îi încredințăm Mamei lui Dumnezeu invocația noastră pentru pacea lumii și angajamentul nostru de a construi lumea plecând de la reînnoirea inimii. Astăzi este și Anul Nou, zi în care ne urăm: „La mulți ani, multă sănătate, ani de fericire și binecuvântare!” Binecuvântarea dăruiește pacea sub protecția părintească a lui Dumnezeu. Sfânta Maria este prima creştină care luminează drumul nostru în acest nou an!

Celebrând maternitatea Mariei, lecturile biblice găsesc în paternitatea divină elementul de unitate în privința lui Israel, a lui Isus și a creștinilor. Binecuvântarea, care în familia ebraică este făcută de tatăl, își află, în ultimă instanță, la Dumnezeu Tatăl și ajunge la fiii lui Israel de la tatăl familiei și a preoților [din lectura întâia]. Numele impus copilului este dat din cer, de sus, adică de la Dumnezeu Tatăl [în evanghelie: „i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit” (Lc 2,21)]. Duhul Fiului, răspândit în inimile credincioșilor, dă naștere la invocația: „Abbà”! „Tată”! [în lectura a doua]. Să medităm asupra lecturilor.

† Sfânta Familie: Isus, Maria şi Iosif [A]: Învățați de familia din Nazaret [29 decembrie 2019]

Fuga în Egipt a Sfintei Familii - de Simon Mendez.

Învățați de familia din Nazaret

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (29 decembrie 2019)         

Lecturi: Ben Sirah 3,3-7.14-17a; Coloseni 3,12-21; Evanghelia Matei 2,13-15.19-23; lecturi

Omilie

Astăzi sărbătorim Sfânta Familie. Prima duminică după Crăciun îl celebrează pe Isus, Maria și Iosif, modelul tuturor familiilor. Este o sărbătoare stabilită prin anii 1920 în timp ce se tulbura evoluție familiei. Familiile trăiesc în mizerie. Probabil că nu s-a mai vorbit astfel despre familie ca astăzi: totul este spus, totul este auzit, totul se întâmplă, totul se schimbă. Situația devine crucială: familiile se destramă, se nasc mai puțini copii și sunt lăsați în voia lor care se nărui în corupți. Căsătoriile civile au depășit pe cele religioase. Nu se mai spune tată sau mamă, dar este egalitate de gen [teoria genului]: pentru a face o familie rămân două femei sau doi bărbați.

Dar Dumnezeu pentru a se face egal cu oamenii a ales să se întrupeze într-un copil ce se naște într-o familie. Familia este locul unde Dumnezeu alege să-și trimită pe Fiul său venit pe lume să se insereze, să crească și să se dezvolte împlinindu-și viața. Domnul alege o mică comunitate care dincolo de al primi dezvăluind în lume prezența sa, identitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu.

† Naşterea Domnului Isus Cristos – Crăciunul în zori: Manifestarea gingășii lui Dumnezeu [25 decembrie 2019]

Adorația păstorilor - de Antonio Balestra.
 Manifestarea gingășii lui Dumnezeu

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (25 decembrie 2019)        

Lecturi: Isaia 62,11-12; Tit 3,4-7; Evanghelia Luca 2,15-20; lecturi

Omilie

Cântările, rugăciunile, lecturile biblice din liturgia Crăciunului sunt o invitație la bucurie. Astăzi lumina strălucește peste noi: este manifestarea gingășii lui Dumnezeu în Fiule său preaiubit, Isus Cristos. Nimic nu e atribuit; totul este har. Suntem toți invitați la bucurie pentru că venirea Domnului face din noi un popor sfânt, răscumpărat, așa cum ne spune profetul Isaia în prima lectură (Is 62,11-12). Vine repetat anunțul și actualizat:  „Spuneți fiicei Sionului: «Iată, vine mântuirea ta!»” (v. 11). „Fiica Sionului” se află în sărăcie, dar va fi „căutată” și stimată. Israel va fi proclamat un „popor sfânt, răscumpărat de Domnul” (v. 12). Acest anunț trebuie să ajungă „până la marginile pământului” (v. 11), prin voința lui Dumnezeu. Se schimbă totul: „fiica Sionului”, adică Biserica și omenirea, se înnobilează; din păcătoasă devine un popor sfânt, din înlănțuit devine răscumpărat, din disprețuit devine mult dorită, din abandonată devine o „cetate căutată, nepărăsită”. Crez tu aceasta? Atunci, bucură-te și fă sărbătoare! Este libertate! De când a venit Cristos, nu mai ești singur, nu mai ești părăsit. Dumnezeu, creatorul a toate, nu va schimba întreaga omenire? Va schimba când Fiul său se va naște printre oameni.

† Duminica a 4-a din Advent [A]: Pe calea mântuirii [22 decembrie 2019]

Pe calea mântuirii

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (22 decembrie 2019)        

Lecturi: Isaia 7,10-14; Romani 1,1-7; Evanghelia Matei 1,18-24; lecturi

Omilie

Ne pregătim de Crăciun. În câteva zile vom sărbători nașterea Domnului Isus. În a patra duminică din Advent tema este împlinirea promisiunilor mesianice. Liturgia ne propune două anunțuri ale bunei-vestiri. Mai întâi: i se vestește regelui Ahaz că „însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel»” (Is 7,14). Apoi, vestea venirii salvatorului o găsim în evanghelie – adică mesajul îngerului către Iosif în care este invitat să o ia pe Maria, mama Domnului: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (Mt 1,20-21). Este pregătirea mântuitorului care vine la noi! Dar pentru noi se cere un act de credință în Isus întrupat, Fiul lui Dumnezeu [din a doua lectură].

Concertul de colinde al corului „Juvenes Ecclesiae” - Catedrala „Sfânta Maria Regină” Iași [15 decembrie 2019]

Concertul de colinde al corului „Juvenes Ecclesiae” - Catedrala „Sfânta Maria Regină” - Iași.

† Duminica a 3-a din Advent [A]: Un profet în stil nou [15 decembrie 2019]

Un profet în stil nou 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (15 decembrie 2019)        

Lecturi: Isaia 35,1-6a.10; Iacob 5,7-10; Evanghelia Matei 11,2-11; lecturi

Omilie

Este timpul Adventului! „Bucurați-vă mereu în Domnul! Iarăși vă spun: bucurați-vă! Domnul este aproape!” (Fil 4,4-5). „Bucurați-vă” în latinește gaudete. Este antifona de la intrarea la liturghie. Bucuraţi-vă de venirea lui Isus în lume: prima venire cu două mii de ani în urmă şi a doua venire la sfârşitul lumii. Între aceste două veniri este venirea lui Cristos prin sacramente şi prin Cuvântul Scripturii. Tema bucuriei domină a treia duminică din Advent pentru că Domnul e aproape cu mântuirea sa. Isus întâlneşte omenirea pentru a-i da speranţă. Acum privirea se îndreaptă către Cristos, căci timpul Domnului a sosit! În duminica „Bucuriei” textul din evanghelistul Matei ne dă să contemplăm figura lui Ioan Botezătorul ce se află în închisoare și se întreabă dacă Isus este Mesia?! Da, este un profet puternic ce se face slab, neputincios, un profet care știe să transforme profeția sa într-un fel de a pune întrebări… Da, pentru că Ioan Botezătorul rămâne chiar și în dubiu și în întrebări, profet!

Iubirea doreşte să-l vadă pe Dumnezeu

Dumnezeu, văzând lumea răvăşită de teamă, lucrează fără încetare ca să o cheme la sine cu dragoste, să o in­vite cu harul, să o susţină cu iubirea, să o îmbrăţişeze cu afecţiunea.

Iată de ce a purificat pământul, care se învechea în rele, cu pedeapsa potopului; l-a chemat pe Noe să fie părin­tele unei lumi noi, l-a îndemnat prin cuvinte afectu­oase, i-a dat încredere prin familiaritatea sa, l-a instruit părinteşte prin evenimentele prezente, l-a mângâiat cu harul în vederea celor viitoare. Nu-i porunceşte, ci, fă­cându-l să participe la lucrarea sa, închide în arcă între­gul viitor al lumii, pentru ca această asociere bazată pe iubire să alunge teama servilă şi pentru ca această iu­bire comună să conserve ceea ce fusese salvat printr o lucrare comună.

† Neprihănita Zămislire: Sfinți și neprihăniți ca Fecioară Maria [9 decembrie 2019]

Neprihănita Zămislire [The Immaculate Conception] (1770) - de Anton Raphael Mengs.

Sfinți și neprihăniți ca Fecioară Maria

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (9 decembrie 2019)        

Lecturi: Genezei 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi

Omilie

Astăzi celebrăm sărbătoarea care ne amintește începutul vieții aceleia care avea să devină „mama Domnului” (Lc 1,43). Catolicii cred că „preasfânta Fecioară Maria încă din prima clipă a concepției sale […] a fost păstrată neatinsă de păcatul strămoșesc” – cum afirma papa Pius al IX-lea [în constituția Ineffabilis Deus în 8 decembrie 1854] în fața a două sute de episcopi și cardinali și a unei mulțimi imense de credincioși. Maria se prezintă apoi la Lourdes, patru ani mai târziu, ca Neprihănita Zămislire.

În timpul aparițiilor de la Lourdes, la 25 martie 1858, când mica Bernadeta îi cere numele doamnei preafrumoase, pe care o întâlnea de câteva luni, aceasta îi spune: „Eu sunt Neprihănita Zămislire!” Un titlu pe care Bernadeta nu-l mai auzise şi pe care, de frică să nu-l uite, l-a repetat mereu până acasă pentru a i-l spune parohului: Neprihănita Zămislire.

„Dumnezeul cel care nu poate fi redat prin cuvinte [inexprimabil] (în latină ineffabilis Deus), ale cărui căi sunt mila şi adevărul”, împlinește planul său într-o tânără fecioară din Nazaretul Galileei pe care el o iubește, o eliberează de păcatul original chiar din primul moment al existenței sale pentru ca să fie disponibilă și să spună: „Iată, eu sunt slujitoarea Domnului!” Ea a fost făcută demnă locuință a lui Dumnezeu, care în bunătatea sa cea milostivă, a ferit-o de păcat.

Contemplând misterul Mariei suntem purtați acolo unde este uimire și admirație în lauda lui Dumnezeu de la care primește tot darul: un dar de care omenirea a fost destinată de la început dar prin viclenia diavolului omul a căzut în păcat confruntând darul cu ceea ce este furat sau cucerit. Mâinile hoațe ale lui Adam și Eva sunt mâinile care încearcă într-un delir religios pervertit să strângă meritele pentru a cumpăra darul… În sfânta Maria Dumnezeu ne zice că darurile nu se cumpără, ci se primesc cu mâinile deschise, dezarmate și recunoscătoare.

Episcopul mons. Ioan Robu - TVR1 - interviu (7 decembrie 2019)

Monseniorul Ioan Robu, fost arhiepiscop și mitropolit romano-catolic de București (1990-2019).

„Tota pulchra” de părintele Alessandro Borroni

Tota pulchra es, Maria
 
(latin text)

Tota pulchra es, Maria
Et macula originalis non est in te.
Tu gloria Jerusalem
Tu laetitia Israel
Tu honorificentia populi nostril
Tu advocata peccatorum
O Maria, virgo prudentissima
Mater clementissima
Ora pro nobis
Intercede pro nobis
Ad Dominum Jesum Christum.

† Duminica a 2-a din Advent [A]: În speranța milostivirii divine [8 decembrie 2019]

Ioan Botezătorul arătând spre... – sculptură de Giuliano Vangi; Firenze (Italia).

 În speranța milostivirii divine

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 decembrie 2019)      

Lecturi: Isaia 11,1-10; Romani 15,4-9; Evanghelia Matei 3,1-12; lecturi

Omilie

Timpul Adventului este așteptare și pregătire a popoarelor pentru prima venire a lui Isus și însuflețește în noi dorința fierbinte după venirea ultimă a lui Cristos. Este timp de așteptare, de pregătire în speranța milostivirii divine. Lecturi biblice din această duminică a doua din Advent ne anunță planul lui Dumnezeu ce ne conduce la el. În liturgia de astăzi avem pe profetul Isaia, pe Ioan Botezătorul și pe apostolul Paul privind spre Cristos care vine pentru a ne mântui.

Vegheați! Cristos va veni din nou

 Judecata finală.

Ca să-i împiedice pe ucenici să-l întrebe despre mo­mentul venirii sale, Isus a spus: Despre ziua și ceasul acela nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul (Mt 24,36). Vouă nu vă este dat să cunoașteți timpu­rile sau momentele (Fap 1,7). El ne-a ascuns aceasta ca să veghem și ca fiecare dintre noi să considere că aceasta ar putea avea loc în timpul vieții sale. Dacă ar fi revelat timpul când va veni, venirea sa ar fi fost ceva banal, iar popoarele și veacurile, când s-ar fi descoperit, nu l-ar mai fi dorit. El a spus că va veni, dar nu a spus când va veni și, astfel, toate generațiile și toate veacu­rile îl așteaptă cu nerăbdare.

Deși Domnul a indicat semnele venirii sale, totuși nu se poate înțelege clar termenul lor; căci aceste semne, într-o schimbare continuă, au venit și au trecut și du­rează și acum. Venirea sa ultimă este, de fapt, asemă­nătoare celei dintâi.

Căci așa cum drepții și profeții îl așteptau, consi­derând că el va apărea în timpul lor, la fel, astăzi, orice credincios dorește să-l primească în timpul său, pentru că el nu a făcut cunoscută cu claritate ziua venirii sale. El, căruia îi sunt supuse numerele și timpurile, voia mai ales să nu se creadă că este supus unei constrângeri sau unui ceas. Cum putea să-i fie ascuns lui ceea ce el însuși a stabilit, el care a descris și semnele venirii sale? A scos în evidență aceste semne pentru ca, încă din prima zi, toate popoarele și veacurile să considere că venirea lui Cristos ar avea loc în timpul lor.

Vegheați, pentru că, atunci când trupul doarme, sun­tem dominați de natură, iar activitatea noastră nu mai este condusă de voință, ci de impulsul naturii. Și când asupra sufletului domnește o grea toropeală, cum ar fi meschinăria și tristețea, atunci este dușmanul cel care îl domină și îl determină să facă ceea ce nu vrea. Forța domină natura, iar dușmanul sufletul.

De aceea, vegherea pe care a poruncit-o Domnul nostru este prescrisă pentru ambele: pentru trup, ca să nu cadă într-un somn adânc, și pentru suflet, ca să nu cadă în toro­peală și timiditate, după cum spune Scriptura: Drepți­lor, fiți vigilenți (cf. 1Cor 15,34); și: Când mă trezesc, tot lângă tine sunt (Ps 138[139],18); și încă: Nu cedați obo­selii! De aceea, având această slujire pe care am primit-o din îndurare, nu ne descurajăm (cf. 2Cor 4,1). 

[Sfântul Efrem, diacon, Comentariu asupra Diatesaronului, cap. 18, 15-17: SCh 121, 325-328; sursă: http://www.ibreviary.com/].

† Duminica 1 din Advent [A]: Vegheați! [1 decembrie 2019]

 

Așteptare...

Vegheați!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 decembrie 2019)      

Lecturi: Isaia 2,1-5; Romani 13,11-14a; Evanghelia Matei 24,37-44; lecturi

Omilie

Începe un alt an liturgic. Celebrăm timpul Adventului: de la cuvântul latinesc adventus care înseamnă „venire”, dar în termeni mai largi se referă la dublă venire a lui Cristos. Prima venire este „întruparea” care s-a realizat cu două mii de ani în urmă, iar ultima venire este parusia [„prezență”] – sunt evenimentele care însoțesc a doua venire a lui Isus: învierea morților, judecata finală, raiul și iadul. Între aceste două venirii trăim misterul lui Cristos deja prezent în lume prin cuvânt și sacramente. Biserica îndeamnă comunitatea creștină să trăiască așteptarea. Suntem un popor care așteaptă venirea glorioasă a Domnului: va fi instaurată pacea și dreptatea. Prima duminică a Adventului are tema centrală: vegherea!  

† Cristos, regele universului [C]: Regele iubirii milostive [24 noiembrie 2019]

„Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!” (Lc 24,42).

Regele iubirii milostive

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 noiembrie 2019)      

Lecturi: 2Samuel 5,1-3; Coloseni 1,12-20; Evanghelia Luca 23,35-43; lecturi

Omilie

Astăzi îl sărbătorim pe Cristos, regele universului. Este o sărbătoare recentă. A fost stabilită de papa Pius al XI-lea în anul 1925 [printr-o scrisoarea apostolică Quas primas (11 decembrie 1925)] pentru a afirma competența religioasă a Bisericii în domeniul profan de unde mentalitatea modernă voia s-o excludă. În faţa răspândirii ateismului şi a secularizării, papa a voit să susțină domnia spirituală a lui Cristos asupra întregii umanităţii şi a instituţiilor sociale. Biserica are dreptul și obligația să le reamintească puterilor lumii că sunt în serviciul omului. În reforma liturgică a Conciliu Vatican al II-lea Isus este rege pentru că domnit pe cruce: un rege care-i salvează pe alții și nu se salvează pe sine; un rege de neînțeles. Astăzi este înălțarea lui Isus din partea Tatălui în ziua învierii: este Kýrios, Domnul viu pentru totdeauna. Cristos, regele universului, este chemat să conducă poporul lui Dumnezeu.

† Duminica a 33-a de peste an [C]: Ultimele realități [17 noiembrie 2019]

Judecata de apoi de Michelangelo - Capela sixtina.

  Ultimele realități

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 noiembrie 2019)      

Lecturi: Malahia 3,19-20a; 2Tesaloniceni 3,7-12; Evanghelia Luca 21,5-19; lecturi

Omilie

Anul liturgic se sfârșește! Ultimele realități se apropie (în greacă eskhaton, în latină novissimi): este situația omului după moarte, sfârșitul lumii, judecata finală, iadul și paradisul. Noi așteptăm venirea în glorie a Domnului! Isus folosește un limbaj apocaliptic pentru a ne invita să găsim sensul istoriei, descoperind în evenimente zilnice urmele veșniciei. Astăzi ni se cere să credem că binele este mai puternic decât răul și că binele va triumfa. Introducerea de la Liturghie este o reflecție plină de optimism: „Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire” (Ier 29,11). Sunt cuvinte de încurajare! Lecturile biblice vestesc că: „prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele” (Lc 21,19) – din evanghelia de azi.

† Duminica a 32-a de peste an [C]: Viața nouă în plinătatea lui Dumnezeu [10 noiembrie 2019]

Împinge viața spre plinătatea Domnului (by pxhere.com).

Viața nouă în plinătatea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 noiembrie 2019)      

Lecturi: 2Macabeilor 7,1-2.9-14; 2Tesaloniceni 2,16-3,5; Evanghelia Luca 20,27-38; lecturi

Omilie

Lecturile liturgice din această duminică ne pun în față adevărul despre învierea morților, ultima speranță în viața viitoare: trecând frontiera morții, ne deschide spre orizontul comuniunii cu Dumnezeu. Moartea martirică a celor șapte frați din perioada macabeică dă mărturie despre credința în Domnul capabil să învie morții [lectura întâia]. Cazul, construit cu multă abilitate de saducei, a celor șapte frați care au murit fără să lase vreun copil, după ce s-au căsătorit, unul după altul, cu aceleași femeie, lasă un gust amar și ridicularizează credința în învierea morților [evanghelia]. În centru lecturilor stă învierea morților. Această învățătură face parte din credinţa noastră, chiar cea mai importantă, pentru că ne arată scopul vieții noastre. Învierea morților este în inima Torei, a Scripturii: este viața cea nouă în plinătatea lui Dumnezeu.

† Duminica a 31-a de peste an [C]: Milostivirea lui Dumnezeu iartă păcătoșii [3 noiembrie 2019]

Zacheu în sicomor așteptând să treacă Isus – de James Tissot; Brooklyn Museum.

Milostivirea lui Dumnezeu iartă păcătoșii

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 noiembrie 2019)     

Lecturi: Înţelepciunii 11,22-12,2; 2Tesaloniceni 1,11-2,2; Evanghelia Luca 19,1-10; lecturi

Omilie

Lecturile biblice din această duminică ne invită să privim la milostivirea infinită a lui Dumnezeu care iată păcătoșii pentru că îi iubește.

În lectura întâia luată din cartea Înțelepciunii (Înţ 11,22-12,2), autorul vorbește milostivirea lui Dumnezeu față de om: „Tu te înduri de toate, pentru că toate le poţi, treci cu vederea peste păcatele oamenilor” (v. 23). El manifestă răbdare față de păcătoși. Cartea prezintă o istorie a mântuirii: Dumnezeu salvează pe cei care sunt ai săi. „Tu iubeşti toate cele care sunt şi nu dispreţuieşti nimic din ceea ce ai făcut” (v. 24). De fapt, el este creatorul a toate, căci iubește viața care a ieșit din mâinile lui: „Tu cruţi toate, căci ale tale sunt, Stăpâne, iubitorule al vieţii!” (v. 26). Nu vrea condamnarea niciunuia, dar așteaptă răbdător să se întoarcă. Domnul este într-adevăr îngăduitor. Cartea răspunde grecilor – suntem în orașul Alexandria din Egipt, de lângă Marea Mediterană – care reproșau iudeilor „dispreț față de oameni”. Ideea despre universalitatea milostivirii lui Dumnezeu pentru păcătoși, nu a fost niciodată exprimată cu atâta forță în Vechiul Testament, nici rolul iubirii în crearea și păstrarea în viață a ființelor. Textul este o rugăciune, un imn adresat lui Dumnezeu creatorul. Domnul nu a încetat niciodată să iubească poporul. Iubirea sa este de neînvins. L-a eliberat fără plată și fără nici un merit din partea poporului. Dumnezeu iartă, pentru că ne iubeşte.

† Toți Sfinții: Sfințenia este un dar oferit omului de Dumnezeu la botez [1 noiembrie 2019]

Sfinții timpurilor noastre...

Sfințenia este un dar oferit omului de Dumnezeu la botez

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (vineri, 1 noiembrie 2019)     

Lecturi: Apocalipsul 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi

Omilie

Astăzi sărbătorim pe toți sfinții. Prima întrebare este: dar ce sunt sfinții și ce este sfințenia? Răspunsul ni-l dă lecturile biblice din această zi, mai ales Evanghelia din „Predica de pe Munte”, adică „fericirile”. 

Nu sunt o excepție, nu sunt puțini aleși pentru a-i pune pe piedestal riscând îndepărtarea de noi, dar așa cum spune cartea Apocalipsului – din prima lectură (Ap 7,2-4.9-14): sunt o mulțime imensă. Cartea anunță, într-un limbaj în imagini, că forţele răului se duc la ruină. Sfântul Ioan „dezvăluiește” acest triumf, căci în limba greacă apocalips se zice „arătate”, „revelare”, „dezvăluire”. Cartea dă o judecată foarte severă asupra răului care este în lume. Numai Dumnezeu poate să facă omul fericit. Vede „o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau în picioare în faţa tronului şi în faţa mielului, îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini” (v. 9). Aceste persoane vin din diverse orizonturi, din lumea ebraică, dar și păgână; bărbați și femei care „şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele mielului” (v. 14). Dincolo de greutățile și persecuțiile îndurate, îl descoperă pe Cristos, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Sunt o mulțime imensă în care strălucește sfințenia lui Dumnezeu, manifestată și dăruită de Isus, care a modelat existența noastră făcut-o vizibilă în viața și istoria omenirii.

† Duminica a 30-a de peste an [C]: Rugăciune și milostivire [27 octombrie 2019]

Fariseul și vameșul.

 Rugăciune și milostivire

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 08:00 (27 octombrie 2019)     

Lecturi: Ben Sirah 35,15b-17.20-22a; 2Timotei 4,6-8.16-18; Evanghelia Luca 18,9-14; lecturi

Omilie

Liturgia Cuvântului continuă tema rugăciunii: este rugăciune și milostivire a lui Dumnezeu. Duminica de astăzi ne aminteşte că Biserica este trimisă să anunțe îndurările Domnului.

Prima lectură: Ben Sirah (Sir 35,15b-17.20-22a) scrie pe la anul 180 înainte de Cristos, în Alexandria Egiptului. Este un evreu din „diaspora iudaică”, care ținea mult la „Lege”, care era considerată „Înțelepciune ebraică” sau Cuvânt divin. Se năștea un alt tip de relație a omului cu Dumnezeu în sensul de paternitate universalistică a Domnului. Autorul transmite experiența sa personală despre un Dumnezeu judecător care nu face nici o diferenţă între oameni; este imparţial; nu judecă după aparenţe: „Nu va fi părtinitor împotriva celui sărac şi rugăciunea celui nedreptăţit va fi ascultată” (v. 16). Cuvântul Domnului trimite la unicul judecător drept care nu ascultă de cei fărădelege, nu închide ochii asupra nedreptăților și abuzurilor celor puternici și ajută pe cei săraci și slabi. Pornind de la jertfă, trece la rugăciunea pe care Dumnezeu o ascultă: este aceea a săracului, a orfanului, a văduvei, a celui umil. În Vechiul Testament, aceștia erau considerați în nesiguranță. „Rugăciunea celui umil străbate norii” (v. 21). Subliniază înclinarea milostivirii lui Dumnezeu de a asculta pe omul în dificultate. Glasul celui asuprit, al celui care are inima umilă și căită, este unica voce care pătrunde cerurile. Este mesajul grăitor și viu pe care omenirea poate să-l îndrepte spre inima lui Dumnezeu și să-l asculte și să intervină. Să urmăm exemplul Domnului, care este plin de îngăduință şi milostivire.

† Duminica a 29-a de peste an [C]: Biruinţa rugăciunii perseverente [20 octombrie 2019]

Judecătorul nedrept și văduva insistentă

 Biruinţa rugăciunii perseverente

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 08:00 (20 octombrie 2019)     

Lecturi: Exodul 17,8-13; 2Timotei 3,14-4,2; Evanghelia Luca 18,1-8; lecturi

Omilie

Liturgia Cuvântul din această duminică ne amintește despre importanţa rugăciunii. Ce este rugăciunea? Cum, când și pentru ce ne rugăm?

În prima lectură luată din cartea Exodului (Ex 17,8-13a) îl prezintă pe Moise pe vârful dealului cu mâinile ridicate, în semn de rugăciune, în timp ce în vale poporul luptă împotriva amaleciţilor care erau urmașii lui Esau: niște nomazi ce trăiau în deșertul Negheb, în sudul Palestinei. S-au opus intrării israeliților în Canaan. Bătălia dintre Israel și Amalec nu vine decisă doar de forțele armate, ci de rugăciunea lui Moise care are în mână „toiagul lui Dumnezeu”, cel care a făcut lucruri minunate în fața faraonului (plăgile Egiptului – Ex 7,17; 9,23; 10,13), a despărțit în două Marea Roșie (Ex 14,16.21), a lovit stânca și a curs apă (Ex 17,6). Mâinile ridicate de Moise exprimă deschiderea depentenței totoale de Dumnezeu. Viața și viitorul poporului depinde de recunoașterea prezenței Domnului. Rugăciunea vine prezentată ca o stare la prezența lui Dumnezeu. Când Moise își înalță mâinile – în semn de rugăciune – devine mai tare Israel. Când îşi lăsă mâinile în jos, din cauza oboselii, mai tare erau duşmanii. De aceea, în centru este figura lui Moise care continuă să se roagă implorându-l pe Dumnezeu, până seara târziu, fără încetare. Când relua rugăciunea, puterea Domnului revenea poporului. Israel înțelege că în apropierea lui Dumnezeu este rădăcina puterii sale. Datorită aceastei rugăciuni stăruitoare poporul a triumfat asupra lui Amalec, luptând împreună cu Iosue ținând mâinile lui Moise „ridicate”. Aaron, fratele lui Moise, și Hur, îl așează pe o piatră, ținându-i mâinile în sus, ceea ce semnifică că are „credință”. Rugăciunea lui Moise, susținut de Aaron și Hur, obține de la Dumnezeu biruință împotriva dușmanilor.

† Duminica a 28-a de peste an [C]: Domnul vrea să-i mulțumim [13 octombrie 2019]

Domnul vrea să-i mulțumim

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 08:00 (13 octombrie 2019)     

Lecturi: 2Regilor 5,14-17; 2Timotei 2,8-13; Evanghelia Luca 17,11-19; lecturi

Omilie

Mesajul lecturilor din această duminică nu este o simplă învățătură despre datoria morală a recunoștinței umane. Mulțumirea este și un act de credință. Naaman Sirul trece de la vindecare la credință. El recunoaște: „Știu acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât numai în Israel!” Leprosul din Evanghelie, după ce s-a vindecat prin intervenția lui Isus, „s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i”.

† Duminica a 27-a de peste an [C]: Să avem grijă de credința în Dumnezeu [6 octombrie 2019]

„Plantează-te în mare!”

Să avem grijă de credința în Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (6 octombrie 2019)     

Lecturi: Habacuc 1,2-3; 2,2-4; 2Timotei 1,6-8.13-14; Evanghelia Luca 17,5-10; lecturi

Omilie

Liturgia de astăzi pune în evidență aspectul fondamental al vieții creștinului: credința ce ne face puternici și răbdători în fața suferințelor și persecuțiilor, ne face să înțelegem care este voința lui Dumnezeu cu noi și s-o realizăm, lăsându-ne iluminați de adevărurile descoperite și să le trăim. Lecturile biblice ne invită să avem grijă de credinţă în Dumnezeu şi de a fi slujitorii Domnului dezinteresaţi şi umili.