 |
| Neprihănita Zămislire [The Immaculate Conception] (1770) - de Anton Raphael Mengs. |
Sfinți și neprihăniți ca Fecioară Maria
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (9 decembrie 2019)
Lecturi: Genezei
3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca
1,26-38; lecturiOmilie
Astăzi celebrăm
sărbătoarea care ne amintește începutul vieții aceleia care avea să devină
„mama Domnului” (Lc 1,43). Catolicii
cred că „preasfânta Fecioară Maria încă din prima clipă a concepției sale […] a
fost păstrată neatinsă de păcatul strămoșesc” – cum afirma papa Pius al IX-lea [în
constituția Ineffabilis Deus în
8 decembrie 1854] în fața a două sute de episcopi și cardinali și a unei
mulțimi imense de credincioși. Maria se prezintă apoi la Lourdes, patru ani mai
târziu, ca Neprihănita Zămislire.
În timpul aparițiilor de la Lourdes, la 25 martie
1858, când mica Bernadeta îi cere numele doamnei preafrumoase, pe care o
întâlnea de câteva luni, aceasta îi spune: „Eu sunt Neprihănita Zămislire!” Un
titlu pe care Bernadeta nu-l mai auzise şi pe care, de frică să nu-l uite, l-a
repetat mereu până acasă pentru a i-l spune parohului: Neprihănita Zămislire.
„Dumnezeul cel
care nu poate fi redat prin cuvinte [inexprimabil] (în latină ineffabilis Deus), ale cărui căi sunt
mila şi adevărul”, împlinește planul său într-o tânără fecioară din Nazaretul Galileei
pe care el o iubește, o eliberează de păcatul original chiar din primul moment
al existenței sale pentru ca să fie disponibilă și să spună: „Iată, eu sunt
slujitoarea Domnului!” Ea a fost făcută demnă locuință a lui Dumnezeu, care în
bunătatea sa cea milostivă, a ferit-o de păcat.
Contemplând
misterul Mariei suntem purtați acolo unde este uimire și admirație în lauda lui
Dumnezeu de la care primește tot darul: un dar de care omenirea a fost
destinată de la început dar prin viclenia diavolului omul a căzut în păcat confruntând
darul cu ceea ce este furat sau cucerit. Mâinile hoațe ale lui Adam și Eva sunt
mâinile care încearcă într-un delir religios pervertit să strângă meritele
pentru a cumpăra darul… În sfânta Maria Dumnezeu ne zice că darurile nu se
cumpără, ci se primesc cu mâinile deschise, dezarmate și recunoscătoare.
În prima lectură
(Gen 3,9-15.20) ni se vestește o mare
bucurie: „Dușmănie voi pune între tine și femeie, între descendența ta și
descendența ei” (v. 15). Răsună un cuvânt misterios plin de speranță! E o
prezicere delicată despre rolul pe care îl ocupă femeia, mama, pe drumul
eliberării omenirii. Această femeie este promisă de Dumnezeu şi Dumnezeu o
voiește neprihănită. Este un punct al existenței umane nepătate de păcat.
Aceasta este fericita Fecioară Maria! Ea intră în lumea frumuseții, a bunătății
și armoniei lui Dumnezeu. Ea este un mister al milostivirii Domnului! Maria,
mama lui Mesia, devine începutul acelei linii de credincioși – „săracii lui
Dumnezeu” – care se opuneau răului, aderând total la proiectului lui Dumnezeu.
Ea se bucură de darul Domnului Isus dobândit prin cruce pentru noi.
Pentru a prinde
suflul teologic al sărbătorii de astăzi trebuie să pornim de la imnul cu care
sfântul Paul își începe Scrisoarea către
Efeseni (Ef 1,3-6.11-12):
„binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a
binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos” (v.
3). Apostolul descrie „planul aceluia care lucrează toate după hotărârea
voinței sale” (v. 11): este proiectul lui Dumnezeu, pe care vrea să-l realizeze
în istorie și pe care Isus în evanghelii îl numește „împărăția lui Dumnezeu”.
Este planul lui Dumnezeu care vrea să-l implice pe Adam, adică pe omul din
toate timpurile. „La adierea brizei de seară” Dumnezeu intră în „grădina”
paradisului pentru a dialoga, ca un suveran oriental, cu creatura sa, cea mai
nobilă şi mai dragă. Acest tablou de lumină i se opune omul care nu vrea drumul
pe care Domnul i l-a trasat, dar vrea un alt drum, vrea un alt proiect. Am
ascultat întâia lectură: „Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om și i-a zis: «Unde
ești?». El a răspuns: «Am auzit glasul tău în grădină și mi-a fost frică,
pentru că sunt gol, și m-am ascuns»” (v. 9-10). Omul devine abandonat
destinului pe care și l-a ales, se înstrăinează într-o muncă fără plăcere; este
alungat din „grădina” dialogului cu Dumnezeu, pe care acum îl simte departe și
ostil. Este „mysterium iniquitatis”, adică „misterul nelegiuirii”! Dar sfântul
Paul îl binecuvântează pe Dumnezeu „Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a
binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Cristos,
întrucât [… ] (ne-a făcut) sfinți și neprihăniți înaintea lui!” (v. 3). „Sfinți
și neprihăniți”: fără a avea vreun drept natural Dumnezeu ne-a dăruit adoptarea
de fii prin meritele crucii lui Isus. Este un imn de laudă adusă proiectului
lui Dumnezeu; este „planul binevoitor” (v. 9) de milostivire și de iubire. Este
„mysterium pietatis”, adică „misterul milostivirii” lui Dumnezeu! În
sărbătoarea Neprihănitei să-i aducem laudă Domnului că a ales-o să devină Mama
lui Isus introducând-o în planul său de mântuire și milostivire. După cum se
vede în lectură, toți suntem chemați la sfințenie, adică să fim sfinți și
imaculați [neprihăniți] ca să participăm la modelul de existență a Fecioarei
Maria care este neprihănită. Cântarea de mulțumire se aplică în primul rând ei
– Mariei – cea „plină de har”!
În Evanghelia după Luca (Lc 1,26-38), Maria este chemată să fie
mama lui Isus. Dumnezeu i-a dat foarte mult: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul
este cu tine!” (v. 28). Acum așteaptă generozitatea sa. Maria caută lumina,
ascultă… și răspunde la afirmația: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după
cuvântul tău!” (v. 38). Acest drum i-a permis lui Dumnezeu să vină spre noi! În
fața darurilor lui Dumnezeu încercăm avantajul nostru… Maria, în schimb, se
bucură și mulțumește. Decide să se dăruiască după „bunului plac” al Domnului. Acceptând
voința lui Dumnezeu, dă început misterului Întrupării Cuvântului. Definiția
Mariei este: „slujitoare Domnului”. După limbajul biblic nu este atât o
expresie de umilință, ci mai degrabă o bucuroasă și solemnă hotărâre de a adera
fără rezerve și fără reticențe la planul lui Dumnezeu.
Sfântul Luca
termină pagina „Bunei – Vestiri” în felul acesta: „Și îngerul a plecat de la
ea” (v. 38). De acum începe viața de credință în ascultarea Cuvântului pe care
îl păstra și îl medita în inima ei, deslușind voința lui Dumnezeu, zi de zi,
ceas de ceas, și clipă de clipă, pe urmele Fiului ei, până pe Calvar. A
așteptat în credință învierea lui Isus din morți; a însoțit Biserica la
începuturile ei și o însoțește continuu pe drumul istoriei fiind mereu alături
de toți care aleargă la ea în încercările vieții și invocă cu încredere
ocrotirea ei de mamă.
„Unde ești,
omule?” „Am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol,
şi m-am ascuns” (v. 10). Este răspunsul lui Adam care fuge și se ascunde de Dumnezeu. „Unde ești?” „Iată slujitoarea Domnului!” – este
răspunsul Mariei, cea care acceptă să stea aproape de Dumnezeu, asumându-și
propria libertate, știind că toată existența ei este obiectul unui har și stând
vecin cu Dumnezeu – în acel loc și nu în altă parte – descoperă pacea care anulează
orice teamă și neliniște. Este ca o lumină care transformă și face o creatură
nouă. Mariei nu îi este frică de Dumnezeu căci știe care este ritmul Duhului Sfânt:
este ritmul iubirii. „Iată-mă!” – este răspunsul omului plin de har, care
aruncă toate măștile în spatele cărora își ascundea fața și descoperă adevăratul
chipul al fiilor lui Dumnezeu, sfinți și neprihăniți…
„O, Marie,
zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi care alergăm la tine!”
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989]; Compazieu J.
(http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu