Pe calea
mântuirii
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (22 decembrie 2019)
Lecturi: Isaia 7,10-14; Romani 1,1-7; Evanghelia Matei
1,18-24; lecturiOmilie
Ne pregătim de Crăciun. În câteva
zile vom sărbători nașterea Domnului Isus. În a patra duminică din Advent tema
este împlinirea promisiunilor mesianice. Liturgia ne propune două anunțuri ale bunei-vestiri.
Mai întâi: i se vestește regelui Ahaz
că „însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va
naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel»” (Is 7,14). Apoi, vestea
venirii salvatorului o găsim în evanghelie – adică mesajul îngerului către
Iosif în care este invitat să o ia pe Maria, mama Domnului: „Iosif, fiul
lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în
ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci
el va mântui poporul său de păcatele sale” (Mt
1,20-21). Este pregătirea mântuitorului care vine la noi! Dar pentru noi se
cere un act de credință în Isus întrupat, Fiul lui Dumnezeu [din a doua lectură].
Această venire a mântuitorului a
fost deja anunţată de profetul Isaia din prima lectură (Is 7,10-14). Este vorba de profeția lui
Emanuel care va fi aplicată nașterii lui Isus. Isaia îndreaptă aceste cuvinte
regelui Ahaz (734-716 î.C.) în contextul amenințării unor regi dușmani. Regele
lui Iuda este implicat în război; este foarte îngrijorat căci armatele inamice
deveniseră un pericol pentru teritoriul său. Profetul, în repetate rânduri, i-a
spus regelui să se încreadă în Dumnezeu și să nu se agite încercând să caute
alianțe [cu regele Asiriei]. Atunci profetul îi spune tânărului rege Ahaz:
„Cere de la Domnul
Dumnezeul tău un semn, fie în adâncurile infernului, fie în
înălţimile cerului” (v. 11). „La ce bun!” – este atitudinea regelui; refuză
semnul. Din moment ce însuși Dumnezeu vrea să-i dea un semn trebuie să accepți
și să mulțumești. Dacă Domnul vrea să-i dea un semn, înseamnă că trebuie să-l
vezi: este semnul ajutorului divin. Dumnezeu nu se lasă: „Isaia a zis:
«Ascultaţi, casă a lui David! Este puţin lucru că îi obosiţi pe oameni, că
vreţi să îl obosiţi şi pe Dumnezeul meu? De aceea, însuşi Domnul vă va da un
semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele
‘Emanuel’»”! (v. 13-14). Intervine într-un mod surprinzător prin acest copil
numit Emanuel, adică în ebraică înseamnă „Dumnezeu-cu-noi”. Dumnezeu vine în mijlocul
poporului său pentru a-l salva. Regelui înspăimântat, căutând alianțe umane,
Isaia îi amintește că numai în Dumnezeu este salvarea. Puterea acestei profeții
cade în numele de „Emanuel”, care indică prezența Domnului în mijlocul
poporului său intervenind pentru a-l salva. A accepta este în umilinţa
credinţei. Bunătatea lui Dumnezeu învinge ipocrizia lui Ahaz. Dumnezeu salvează
omenirea! Modul în care se va realiza nașterea lui Isus va fi cu totul neașteptat
și de necrezut!
În a doua lectură (Rom 1,1-7) este mesajul sfântului Paul
adresat creştinilor din Roma proveniți din rândul evreilor în care anunţă
împlinirea mântuirii: „Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat să fie
apostol, ales ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu […] despre Fiul său
născut după trup din descendenţa lui David […] după Duhul sfinţeniei prin
învierea din morţi” (v. 1.3.4). Paul amintește că a devenit apostol pentru a trezi
credința în neamuri, inclusiv pentru locuitorii din Roma cei iubiți de Domnul: „tuturor
celor care sunt în Roma, celor iubiţi de Dumnezeu, chemaţi sfinţi, har vouă şi
pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!” (v. 7). De
fapt ei au credința pe care le-a dat-o Dumnezeu. Ceea ce se cere este
disponibilitatea faţă de imprevizibilul Dumnezeul care ne cheamă să fim
slujitorii lui Cristos. Misiunea este să anunţe lumii păgâne mântuirea în Isus.
Nimic şi nimeni nu poate să împiedice pe Dumnezeu să voiască mântuirea întregii
omeniri: „a duce la ascultarea credinţei, pentru numele său, toate neamurile”
(v. 5). Timpul Adventului ne este dat pentru a merge spre acela care vine la
noi. Sărbătoarea Crăciunului ne amintește că noi așteptăm venirea celui care
unește pe om cu Dumnezeu.
Evanghelistul Matei (Mt 1,18-24) vede venirea Domnului
în vestirea îngerului dată lui Iosif. Maria era promisă să fie soția lui
Iosif. Ne locuind împreună, „s-a aflat
însărcinată de la Duhul Sfânt” (v. 18). Erau logodiţi, dar pentru mentalitatea
ebraică a fi logodnic însemna deja a avea responsabilitatea unui soţ: nu putea
să se despartă de logodnica sa decât printr-un act oficial, ca şi cum ar fi
fost căsătoriţi. Iosif se afla deci în acel an de logodnă. Pregătiri, planuri
de nuntă, vise, idealuri... Şi exact în acest an, în mijlocul viselor, el află
că logodnica sa era însărcinată. Caută să găsească o rezolvare, pentru a salva
demnitatea şi cinstea la amândoi. Este frământat lăuntric de necaz şi de
nelinişte dar şi de nedumerire… Este, de-a dreptul agitat. Putea să o lase în
ascuns, după cum avea de gând să o facă. Atunci, ca cei drepţi din Biblie, se
retrage din faţa măreţiei divine, socotindu-se „sărac”. Dar Dumnezeu îşi
construieşte istoria sa de mântuire cu cei „săraci”…
În plină noapte, însă, Domnul îi
trimite lui Iosif un înger care să rezolve „încurcătura”. În Evanghelia după Matei, lui
Iosif i se adresează anunţul îngerului despre naşterea lui Isus: „Iosif, nu te
teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci copilul care s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt!” (v. 20).
„Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de
Domnul, prin profetul care zice: «Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu
şi îi vor pune numele Emanuel», care, tradus, înseamnă: «Dumnezeu-cu-noi»” (v.
22-23).
Iosif acceptă intervenţia
descumpănitoare a lui Dumnezeu ce năvăleşte în viaţa sa, ia parte la marele
proiect al Domnului care mântuieşte lumea. Misiunea lui Iosif este de a introduce
pe Isus în descendenţa lui David: „Iosif, fiul lui David”. Spre deosebire de
Ahaz care refuză semnul lui Dumnezeu, Iosif primeşte anunţul îngerului devenind
colaborator al Domnului. Nu o părăseşte pe Maria, ci îşi asumă paternitatea
legală a lui Isus. Maria este salvată; nu ajunge de ocara lumii. Cu Isus, promisiunea
lui Isaia este realizată: Cristos este „Dumnezeu-cu-noi”.
Profeţia „iată,
fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel»”
conduce spre „da”-ul Mariei: o creatură ce a putut să exprime „da”-ul său faţă
de Dumnezeu, creatorul: „îngerul așteaptă răspunsul: este timpul să se întoarcă
la Dumnezeu, cel care l-a trimis. Așteptăm și noi, Stăpână, cuvântul
milostivirii, noi care suntem atât de mizerabil apăsați de o sentință de
condamnare. […] Dacă îți dai consimțământul, vom fi imediat eliberați. […] Prin
răspunsul tău scurt, putem fi recreați și chemați din nou la viață”, cum spune sfântul
Bernard.
Dar să nu-l uităm pe Iosif care
ne dă curajul de a ne apropia de Domnul în micimea noastră. Exemplul său să ne
dea capacitatea de a spune „da”-ul
nostru lui Dumnezeu pentru naşterea Domnului în inimile noastre. Sfântul
Iosif ne însoţeşte ca să-l primim pe Emanuel, „Dumnezeu-cu-noi” în viaţa
noastră, pe calea mântuirii.
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989]; Compazieu J.
(http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu