Crux

Crucifix - de Dali Salvator

Nu știu dacă atunci

Când am deschis ochii
Pentru prima dată
M-a întâmpinat imaginea crucii.

 

Dar știu că deschizându-i

În casa noastră de la țară
Am văzut crucea:
Mai întâi la pieptul mamei
Apoi pe unul din pereți
Așezată era și la ieșire, lângă ușă.

 

Apoi am văzut-o făcută

Cu pietate de mâna dreaptă a mamei.
Am descoperit-o mai târziu în ochii ei
Și nu de mult am recunoscut-o
În inima ei.
Pe mama am știut-o totdeauna
Nedespărțită de cruce.

Doamne, nu știu dacă-mi place crucea,

Cred că nu…
Dar pot să-ți spun, că mă atrage,
Cu atât mai mult cu cât
O refuz mai mult.

Ne place crucea:

O facem cu evlavie – când suntem mici
O dăltuim frumos în aur sau argint
O sculptăm minunat în orice lemn
O așezăm la gât, pe perete sau în birou
Oricum, vrem s-o avem cu noi.

Când începem să cunoaștem ce e crucea:

Începem să o evităm
O luăm de la gât (de pe umeri)
O scoatem din cameră, de la birou
Observăm că incomodează
O urcăm în mașină și-o îngrămădim
În cimitir lângă alte cruci îngramădite.

Când începem să experimentăm crucea

Ne scandalizăm, ne rușinăm de ea,
Ne plângem de suprapovară
Reacționăm – poate înjurând-o –
O punem într-o navă cosmică
Și Ți-o expediem Ție, Doamne!
Ești singurul care a-i acceptat-o…


Doamne, ce ne vom face fără cruce?

de pr. Lucian Farcaș - „Chemări lăuntrice” [1990]