Sărbătoarea de astăzi, paralelă cu cea a lui Cristos Rege, a
fost instituită de Pius al XII-lea în anul 1955. Se celebra, până la recenta
reformă a calendarului liturgic, la 31 mai, drept încoronare a deosebitei
devoţiuni mariane în luna închinată ei. Ziua de 22 august era rezervată
comemorării Inimii Neprihănite a Mariei, în locul căreia intră sărbătoarea
Mariei Regină pentru a apropia regalitatea Fecioarei de glorificarea sa prin
înălţarea la cer. Acest loc de singularitate şi proeminenţă, alături de Cristos
Rege, îi revine din numeroasele titluri, ilustrare de Pius al XII-lea în
scrisoarea enciclică Ad Coeli Reginam (11 octombrie 1954), de Mamă a
Capului şi a membrilor Trupului mistic, de măreaţă doamnă şi regină a Bisericii,
pe care o face părtaşă nu numai de demnitatea regală a lui Isus, ci şi de
influenţa sa vitală şi sfinţitoare asupra membrilor trupului mistic.
Latinescul regina, ca şi rex, derivă de la
regere, adică "a conduce", "a guverna", "a stăpâni". Din punct de vedere
uman este dificil să-i atribuim Mariei rolul de dominatoare, ei care s-a
proclamat slujitoarea Domnului şi şi-a petrecut toată viaţa în cea mai umilă
ascundere. Luca, în Faptele Apostolilor, o aşază pe Maria în mijlocul
celor unsprezece, după Înălţare, adunată cu ei în rugăciune; dar nu ea este cea
care dă ordine, ci Petru. Şi, totuşi, tocmai în acea circumstanţă ea constituie
inelul de legătură care îi ţine uniţi în jurul celui Înviat pe acei oameni încă
nu întăriţi prin darurile Duhului Sfânt. Maria este regină, pentru că este maica
lui Cristos, regele. Ea este regină, pentru că întrece toate creaturile în
sfinţenie: "În ea se adună tot ceea ce este bun în creatură", spune Dante în
Divina Commedia.
Toţi creştinii văd şi venerează în ea supraabundenta
generozitate a iubirii divine, care a copleşit-o cu orice bine. Dar ea împarte
în mod regal şi matern tot ceea ce a primit de la Rege; îi apără cu puterea sa
pe fiii obţinuţi în virtutea corăscumpărării sale şi îi îmbucură cu darurile
sale, pentru că Regele a dispus ca orice har să treacă prin mâinile sale de
regină darnică. De aceea, Biserica îi invită pe credincioşi să o invoce nu numai
cu dulcele nume de mamă, ci şi cu acel respectuos titlu de regină, după cum în
cer o salută cu bucurie şi iubire îngerii, patriarhii, profeţii, apostolii,
martirii, mărturisitorii şi fecioarele. Maria a fost încoronată cu dubla diademă
a fecioriei şi a maternităţii divine: "Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi
puterea celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceasta cel sfânt care se va naşte
din tine, se va numi Fiul lui Dumnezeu".
(Sgarbossa M., Giovannini L., Sfântul zilei, Paoline, 1978; trad. pr. I.
Agiurgioaei; http://www.ercis.ro).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu