Gândul zilei

Legea sfințeniei

 

„Fiţi sfinţi pentru că eu sunt sfânt” (Lev 11,44.45; 19,2; 20,26).

Se repetă în aceste capitole o altă formulă: „Eu Yahveh sunt cel care sfinţesc” (Lev 20,8; 21,23; 22,9.16.32 şi Ex 31,13).

 

Lev 11 – animalele comestibile şi animalele interzise;

         

Lev 19 – diferite legi, mai ales morale;

Lev 20 – legi despre căsătorie şi cultele străine;

Lev 21 – puritatea preoţilor

Lev 22 – legi despre ofrande;

Lev 25 – anul sabatic şi jubiliar;

 

Lev 25 – câteva legi scrute, apoi binecuvântări şi blesteme.

O serie de practici privind cultul şi prescripţiile morale.

 

Reţinem mai ales prescripţiile morale care se găsesc în principal în Lev 19.

Exigenţa sfinţeniei decurge din proximitatea materială a lui Dumnezeu care locuieşte în mijlocul poporului său; sfinţenia afectează ţara însăşi; şi pentru ea sfinţenia este o obligaţie (Lev 26,34.35) şi el va respinge cu dezgust poporul care ar încălca datoria sa de a fi sfânt. În Lev 26 ţara devine practic un personaj partener sau complice al poporului; prin ea Yahveh binecuvântează sau pedepseşte pe poporul său: „dacă voi veţi urma legile mele... eu vă voi da ploaie şi pământul va da roade” (26,3.4).