Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes

La 11 februarie 1858 o fată de paisprezece ani, Bernadeta Soubirous, ingenuă şi umilă, care încă nu ştia să citească şi să scrie repede, s-a dus împreună cu o soră şi o colegă să strângă lemne uscate în apropiere de Massabielle, un loc stâncos la periferia localităţii Lourdes, unde, pentru a ajunge, trebuia să se treacă un torent cu picioarele goale. Bernadeta, care suferea de astm, ezita să bage picioarele în apă şi întârzia.

Un foşnet printre copaci a făcut-o să ridice ochii în direcţia grotei din apropiere, unde a zărit "o doamnă", cu faţa radioasă, îmbrăcată în alb, cu o cingătoare albastră, care îi surâdea şi cu care a recitat a treia parte din rozariu, cu rozariul pe care îl purta totdeauna cu ea. Părinţii, cărora sora Bernadetei le-a revelat îndată secretul, i-au interzis mai întâi vizionarei să se întoarcă la grotă, apoi au cedat la lacrimile ei. Apariţia s-a repetat la 18 februarie.

Doamna a surâs la gestul fetei care stropea cu apă sfinţită stânca, apoi i-a spus: "Voiţi să aveţi bunătatea de a veni aici timp de cincisprezece zile?... Nu vă promit să vă fac fericite în această lume, dar în cealaltă". În cursul apariţiilor succesive, Doamna i-a cerut Bernadetei să se roage pentru păcătoşi şi a chemat credincioşii la pocăinţă.

La 25 februarie, a invitat-o să bea dintr-un izvor, arătându-i locul. Bernadeta a scormonit cu unghiile suprafaţa locului: la început a ţâşnit doar un fir de apă tulbure: Bernadeta a băut o înghiţitură şi s-a spălat: era izvorul miraculos de la Lourdes. La 2 martie, doamna i-a zis tinerei să transmită preoţilor dorinţa ei de a se face o procesiune şi de a se construi în acel loc o capelă. Parohul Peyramale s-a arătat neîncrezător şi a tratat-o dur pe Bernadeta: "Spune-i acelei doamne să-ţi spună numele ei", i-a poruncit el. În dimineaţa de 25 martie, Fecioara a dat răspunsul: "Eu sunt Neprihănita Zămislire".

Cu patru ani mai înainte Pius al IX-lea proclamase dogma zămislirii fără pata originală a Fecioarei, iar acum Maria comunica oamenilor titlul cu care voia să fie invocată. În ciuda interzicerii din partea autorităţilor civile (au interogat-o şi ameninţat-o pe Bernadeta; accesul la grotă a fost mai întâi oprit şi apoi, în sfârşit, acceptat din ordinul însuşi al împăratului Napoleon al III-lea), pelerinii alergau acolo din toate părţile şi s-au probat primele fapte miraculoase. La peste o sută de ani distanţă aleargă acolo încă mulţimi imense, pentru a experimenta "miracolul de la Lourdes". (Sgarbossa M., Giovannini L., Sfântul zilei, Edizioni Paoline, 1978; trad. pr. Iosif Agiurgioaei).