Sfinţii Ciril şi Metodiu, călugări şi episcop

Cei doi fraţi Mihael şi Constantin, care şi-au luat în calitate de călugări noile nume, respectiv Metodiu şi Ciril, şi-au desfăşurat opera misionară în secolul al IX-lea în Europa centrală, şi sunt amintiţi pe bună dreptate ca "apostoli ai slavilor". Este marele lor merit faptul de a se fi adaptat popoarelor ce trebuiau evanghelizate prin metode misionare care, deşi obţinuseră deplina aprobare a papei, au trezit conflicte între greci şi latini, cărora numai îndârjirea tenace a lui Metodiu le-a putut face faţă.

 

 Crearea unui nou alfabet, care apoi a luat numele de chirilic tocmai de la sfântul Ciril, oferind lumii slave, prin traducerea Bibliei, a Misalului şi a Ritualului liturgic, unitate lingvistică şi culturală, este un merit pe care nimeni nu li-l poate contesta. Acest mare cadou pe care cei doi fraţi l-au făcut popoarelor slave (însăşi limba rusă este scrisă cu litere "inventate" de Ciril) a fost răsplătit printr-o inegalabilă iubire şi devoţiune populară. Dar în viaţă cei doi sfinţi misionari n-au avut, de fapt, o "soartă uşoară", dar au trebuit chiar să lupte contra discordiilor care s-au coalizat în jurul marilor inovatori.

Cei doi fraţi erau născuţi la Salonic dintr-un funcţionar imperial şi cunoşteau limba slavă, vorbită în Macedonia. Constantin, cel mai tânăr dintre cei doi, născut în jurul anului 827, şi-a completat studiile la Constantinopol sub Foţie, a fost hirotonit preot şi a început cariera de profesor. Mihael însă a îmbrăţişat cariera politică, dar când a fost numit guvernator al unei provincii bizantine de limbă slavă, a renunţat la sarcina dorită pentru a se face călugăr, luând numele de Metodiu. În anul 860, cei doi fraţi au primit de la împărat sarcina de a-i evangheliza pe kazari; după trei ani, fiind ceruţi de principele Ratislav, au ajuns în moravia. Aici, ei au creat alfabetul "chirilic" şi au realizat prima traducere în limba slavă a Bibliei şi a liturgiei. Acuzaţi de schismă şi de erezie, Ciril şi Metodiu au trebuit să meargă la Roma, unde însă au fost primiţi cu multă satisfacţie de către papa Adrian al II-lea, care le-a permis să celebreze sfintele mistere în limba slavă în faţa lui şi a unei numeroase comunităţi creştine.

La Roma, Constantin-Ciril a murit la 14 februarie 869 şi a fost înmormântat în bazilica sfântului Clement, de lângă Colosseum, martirul căruia îi adusese el însuşi la Roma de la Chersonea rămăşiţele pământeşti. Metodiu, sfinţit preot de către papa şi numit arhiepiscop de Panonia, cu sediul la Sirmium, s-a întors printre slavii săi. Aproape până la moartea sa, care a avut loc la 6 aprilie 885, a trebuit să lupte, cu rezultate alternative, pentru a face să fie acceptată folosirea limbii slave, care a fost folosită în ritul său funebru alături de greacă şi latină. (Sgarbossa M., Giovannini L., Sfântul zilei, Edizioni Paoline, 1978; trad. pr. Iosif Agiurgioaei).