„Eu am experienţa suferinţei, eu ştiu ce este ea.
[...] Eu mai ştiu că suferinţa are limbajul său,
că nu trebuie luată după cuvânt,
condamnată pentru cuvintele sale,
că ea blestemă totul, societatea,
familia, patria, chiar pe Dumnezeu”,
spune parohul de ţară
(G. Bernanos, Journal d’un curé
de campagne, OR, 1148).
„Un preot este ca un medic,
nu trebuie să-i fie frică de răni,
de puroi, de supuraţii.
Toate rănile sufletului supurează”
observă acelaşi paroh de ţară.
„Un preot nu-i atent decât la suferinţă,
dacă ea este adevărată.
Ce importanţă au cuvintele care o exprimă?”
(G. Bernanos, Journal d’un curé
de campagne, OR, 1148).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu