Fragmentul evanghelic din această duminică este în centrul întregii evanghelii a lui Marcu (încheie prima parte a evangheliei şi o deschide pe a doua) şi este important din mai multe motive. Isus însuşi pune în mod explicit întrebarea (Mc 8,27) pe care – conform evanghelistului – fiecare cititor este în acest punct obligat să şi-o pună: „Cine spun că sunt eu?”. Răspunsul mulţimii nu aduce o noutate despre Isus şi îl pune în rând cu alţi profeţi. Răspunsul lui Petru este precis şi recunoaşte cu claritate mesianitatea lui Isus. Un punct de sosire, deci. Şi totuşi mai este de făcut un pas. A spune că Isus este Mesia este un răspuns exact dar incomplet: există mereu pericolul de a gândi mesianitatea sa conform gândirii oamenilor. Calea crucii completează discursul, clarificându-l. Când Petru spune: „Tu eşti Cristos”, Isus simte nevoia de a face o precizare: „Sunt Fiul Omului care trebuie să sufere mult”.
În prima parte al fragmentului de astăzi Petru are o misiune pozitivă: este purtătorul de cuvânt al ucenicilor şi exprimă în numele acestui grup credinţa sa în Isus. În a doua parte are un rol negativ: încearcă să-l îndepărteze pe Isus de calea crucii. Ucenicul este gata să recunoască mesianitatea lui Isus, dar nu şi să-i împărtăşească direcţia.
Insist: nu este în joc mesianitatea, ci mai degrabă modalitatea sa concretă, practica sa, aş îndrăzni să spun pastorala sa. Tocmai în acest punct este deosebirea dintre credinţă şi necredinţă, dintre mentalitatea creştină şi mentalitatea lumii: „tu gândeşti precum oamenii”. Încercarea lui Petru de a-l smulge pe Isus de pe cruce este reproşată de Isus în două moduri: ca expresia a opunerii lumii la planul lui Dumnezeu şi, mai profund, ca o expresie a tentaţiei Satanei. Ispita subtilă a Satanei este încercarea de a-l abate de la calea trasată de Dumnezeu (calea crucii) pentru a-l plasa pe un drum elaborat de înţelepciunea oamenilor. Cristos a demascat această tentaţie subtilă şi viaţa sa a fost un continuu „da” spus lui Dumnezeu şi nu ispititorului. Isus l-a învins pe Satana. Totuşi Satana mai are o posibilitate: caută să obţină de la ucenic ceea ce nu a reuşit să obţină de la Cristos: a-l separa pe Mesia de Răstignit, credinţa în Isus de pastorala crucii.
După ce a precizat identitatea sa şi după ce a demascat prezenţa tentaţiei, Isus se adresează ucenicilor şi mulţimii şi cu multă claritate le propune drumul său. Nu există două căi, una pentru Isus şi una pentru Biserică, ci una singură: „Cine vrea să vină după mine să renunţe la sine şi să-şi ia crucea”. (Autor: Bruno Maggioni , trad. pr. Isidor Chinez).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu