În interviul pe care l-a luat unui mare artist
– Rober Hossein – artistul
povesteşte cum a început în glumă să creadă:
„când eram copil, spuneam «Îmi este prea teamă
de diavol ca să fiu înţelept».
...îmi spuneam: am credinţă, dar: mi-e frică!
Atunci mi s-a răspuns:
frica este începutul credinţei.
Ea înseamnă că ai recunoscut existenţa
a ceva sau a lui cineva.
Şi eu am avut mereu sentimentul
în tot ce făceam rău,
de a nu fi mereu fericit,
chiar dacă trişam,
totul apărea într-o claritate totală
cuiva care îmi scăpa.
Ştiam că nu puteam să trişez cu el,
şi este un lucru care m-a obsedat timp de ani de zile”.
(Cf. Christian CHABANIS, Dieu existe? Oui,
Stock, Paris 1979, 444-445; trad. I.Chinez).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu