Călător

 

Prietene, prin lume tu eşti un călător,
treci fără de oprire prin ea ca un străin
pe unde niciodată nu vei veni din nou!
– Bagajul care-l târâi din ce în ce mai greu
nu este-al tău…,
a ta e doar greutatea lui.
Pe scaunul tău nainte de tine stat-au alţii,
şi după tine alţii vor sta pe-acelaşi loc;
ogorul tău nainte îl stăpâniră alţii,
iar după tine alţii vor zice că-i al lor…
Viaţa ta se stinge mai iute decât ceaţa
şi anii tăi, mai iute ca sunetul uşor…

Prietene, prin lume eşti călător străin,
tot ce-ntâlneşti în cale
ţi-e, prin păcat, vrăjmaş,
tot ce aduni: povară;
tot ce iubeşti: părere,
– nu te-amăgi, căci toate îţi otrăvesc lumina.
În tot ce vezi e numai un nestatornic val.
Ce nu laşi tu, te lasă degrabă el pe tine,
când nu se schimbă alta, se schimbă gândul tău,
căci trecerii supuse pe lume toate sunt!…

– Prietene, prin lume eşti călător,
fii treaz,
nici inima, nici ochii să nu-ţi legi de nimic!
Să spui fiinţei tale să nu se lege-adânc
de lucruri sau fiinţe ce i se pot răpi, –
să nu te frângi atuncea când ele se despart…,
căci apa ce le-aduce ţi le va şi lua…
ca râul care poartă un pai pe unda lui
şi nu-l aduce iarăşi napoi în sus nicicând…
Nimic nu este-al nostru, ci toate ni se scurg
din mână ca nisipul sau apa,
prea curând!…

– Prietene, prin lume toţi suntem călători,
sunt alte neamuri astăzi, ca mâine şi ca ieri.
Acum frământă alte idei pe bieţii oameni,
mai noi ca ieri,
dar mâine şi-acestea vor fi vechi…
O vreme scurtă-i omul,
familia-i mai lungă
– dar toate-au un sfârşit…
Căci totu-i nestatornic afară de-Adevăr,
iar Adevărul Unic e Dumnezeu-Cristos…

Prietene, alege! Alege-l pe Cristos!
– fii înţelept şi treaz fii,
căci n-ai decât o dată prilejul să alegi!
Alege astăzi,
– astăzi alege-l pe Cristos!

  (de Traian Dorz)