Apropiați-vă
de Euharistie
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 18,30 (3 iunie 2021)
Lecturi: Exod
24,3-8; Evrei
9,11-15; Evanghelia Marcu
14,12-16.22-26; lecturi biblice
Omilie
Isus a promis să stea cu noi până
la sfârșitul lumii (Mt 28,20). El
este cu noi în Cuvântul său, totdeauna viu. El este prezent în sacramentul
Trupului și Sângelui său. În sfânta Liturghie oferă trupul său ca hrană pentru
noi. El vine între noi. Este Joia Verde. Aceasta este sărbătoarea lui. Știți că
aceste cuvinte indică sacramentul Euharistiei, din cele șapte sacramente. Îl
face prezent pe altar. Umple „întruparea” Cuvântului divin care continuă să
rămână cu noi. Nu ne abandonează. Ne hrănește. Poartă în noi viața divină; este
viața adevărata, veșnică. Sacramentul face să se vadă, sub forma pâinii și a
vinului, ceea ce apostolii au văzut. Dar nu este suficient să vezi. Pentru
credincios însă ceea ce ajunge este iubirea lui Dumnezeu. Acest sacrament este
cel mai mare dintre semne: este semnul comuniunii cu Isus însuși. Creștinul este
transfigurat, păcatul purificat; datorită acestuia gustă din banchetul promis: este
nunta Fiului. Lecturile subliniază sângele și importanța lui pentru iertarea
păcatelor. Pentru a da sânge, Fiul lui Dumnezeu trebuie să ia un trup omenesc.
Valoarea vărsării sângelui lui Cristos pentru păcatele noastre este enormă. Nu
există nici un dar mai mare pe care Domnul ni ar putea da decât iubirea.
Sângele lui Isus vărsat pe cruce este „sacramentul” noii alianțe (Mc 14,24). Prima lectură notează
alianța de pe Sinai prin stropirea poporului cu sângelui animalelor: „iată
sângele alianţei pe care a făcut-o Domnul cu voi” (Ex 24,8). Evanghelia constă în instituirea
Euharistiei în timpul ultimei cine. A doua lectură descrie preoția lui Isus – oferirea jertfelnică a sângelui său: „sângele
lui Cristos, care prin Duhul veşnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu,
va curăţa conştiinţa voastră de faptele moarte” (Evr 9,14). Elementul sângelui, care consacră alianța, este causa întregii
liturgii. Să încercăm să vedem și să înțelegem pentru care motiv Biserica a insistat
asupra acestui aspect particular: „acesta este sângele meu, al alianţei, care
se varsă pentru mulţi” (Mc 14,24).