Pentru ce vă temeți? Domnul este cu noi!
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 iunie 2021)
Lecturi: Iob 38,1.8-11; 2Corinteni 5,14-17;Evanghelia Marcu 4,35-41; lecturi biblice
Omilie
Liturgia Cuvântului de astăzi are ca temă stăpânirea absolută a lui Dumnezeu asupra forțelor întunecate ale răului, iar credința îl pune pe cel credincios să participe la victoria Domnului asupra răului și a morții. Prima lectură preia tema creației sub aspectul elementelor naturii, căreia Dumnezeu i-a impus legi care nu pot fi trecute. Fragmentul evanghelic este episodul furtunii potolite de Isus: un semn al puterii nelimitate a Domnului asupra forțelor haotice ale naturii. Apostolului Paul indică victoria definitivă a lui Dumnezeu asupra amenințării dezordonate prin noua creație realizată în Cristos prin moartea și învierea sa: a murit și a înviat pentru oameni!
În prima lectură (Iob 38,1.8-11), Dumnezeu îi răspunde lui Iob din furtună: „cine a închis marea cu porţi, când, ţâşnind, a ieşit din pântece, când i-am pus norul ca haină şi bezna, ca scutec?” (v. 8-9). Într-un limbaj figurativ, foarte frumos, îl arată pe Dumnezeu mult mai puternic decât marea: închide porțile mării, o întunecă, poruncește să se odihnească în limitele care i-au fost stabilite. Domnul proclamă atotputernicia și transcendența sa în mijlocul furtunii. Iob, om drept, în fața problemei durerii, nu înțelege. Dar Dumnezeu își arată puterea, ce strălucește în lume cu care domină marea dezlănțuită. La fel el singur are putere de a elibera pe om de chin și durere. Dumnezeu nu se justifică, el se mulțumește să-și afirme toată puterea, capabilă să îmblânzească violența mării și orgoliu valurilor ei. Fragmentul lecturii se află la începutul intervenției lui Dumnezeu. În fața lucrării Domnului nu putem decât să-i admirăm frumusețea, înțelepciunea și măreția. Atotputernicia lui Dumnezeu este lăudată prin chemarea creației mării. Marea este o creatură care exprimă puterea imensă, dar Dumnezeu a pus limite precise puterii mării și nu le poate încălca. În Scriptură singurul Dumnezeu are puterea să domine acest spațiu misterios și necunoscut – marea – pentru că singurul Dumnezeu îi cunoaște limitele: este simbolul morții; îți exercită puterea sa. „Am spus: «Până aici să vii, şi nu mai departe, şi aici să se oprească valurile tale semeţe!»” (v. 11). Atitudinea lui Dumnezeu care pune apele mării într-un spațiu bine determinat este gestul creației (cf. Gen 1,9-19). Descrierea domniei divine inspiră respect, teamă și supunere. Omul înțelept se simte mic și întotdeauna depășit de fenomenele naturii și știe că este încă neputincios în fața atâtor măreții. Se ivește întrebarea: dacă creația apare atât de bogată și se abundentă într-o profunzimea a secretelor sale, cum va fi Creatorul? Omul în încercări trebuie să se încredințeze total Domnului, trebuie mai presus de toate să se păzească să murmure împotriva lui Dumnezeu. Așa a făcut înțeleptul Iob! Și, noi, ce trebuie să facem?...
În lectura a doua (2Cor 5,14-17), sfântul Paul ne spune că Cristos a venit să reînnoiască creația, în așa fel încât cei care cred în el nu sunt ființe umane „îmbunătățite”, ci oameni noi. Cu moartea sa, Isus a purtat umanitatea la adevărata moarte pentru păcat; dar prin învierea sa, cu adevărat a înviat omenirea, transformând-o în ceva nou. În această perspectivă de credință, apostolul ajunge că el nu mai privește spre alții ca pe niște oameni simpli, ci ca pe ființe noi care comunică viața lui Cristos: „dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi!” (v. 17). Păcatul constă în „a trăi pentru sine”, adică a pune interesele proprii pe primul loc în detrimentul binelui comun. Isus învinge păcatul acceptându-și cu curaj moartea în favoarea tuturor: „iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care judecăm că unul singur a murit pentru toţi, ca atare toţi au murit. El a murit pentru toţi, pentru ca toţi cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei” (v. 14-15). Ce mister minunat! Rămâne ca fiecare dintre noi să recunoaștem iubirea Domnului – să o facem a „noastră” – să devenim cu el și în el o nouă creatură.
Evanghelistul Marcu prezintă persoana și lucrarea lui Isus cu relatarea a patru mari minuni: el are putere suverană asupra forțelor naturii [este textul de astăzi (Mc 4,35-41)]; învinge o legiune de diavoli (Mc 5,2-17); vindecă o femeie cu o hemoragie de doisprezece ani (Mc 5,25-34); învinge moartea dintr-o fetiță, fiica lui Iair, conducătorul sinagogii (Mc 5,22-24; 35-43). Este atât de evident că Isus poate salva de puterile răului! El este singurul salvator. Să ne încredem în el cu credință!
Într-o zi Isus se afla în barcă cu discipolii săi trecând pe celălalt mal al Tiberiadei – Marea Galileei – pentru a intra într-o regiune locuită de păgâni din, care conform mentalității iudaice, era pradă puterilor răului. Domnul intră pe teritoriul unde locuiește multă lume: o regiune unde sunt mulți greci, ce se întinde la sud-est de lacul Genezaret; este numită Decapole [Zece Cetăți, în românește] (Mc 5,20). Discipolii sunt surprinși de o furtună pe lac. Evanghelistul vrea să spună că puterile răului zdruncină nu numai marea, ci tot universul. Această ciocnire se verifică înainte de toate în inimile oamenilor decât în cosmos. Obosit, Domnul a adormit în fundul bărcii. Discipolii sunt înfricoșați; le e teamă. L-au trezit pe Isus, cerându-i să intervină.
Strigând la Cristos să se trezească din somn, aceasta dezvăluie deja că Singurul care poate face ceva în această situație este Domnul. De faptul că Isus doarme, nu înseamnă că situația scapă de sub control… Din acest motiv este reproșul pe care îl adresează discipolilor. Dacă Dumnezeu este cu voi – ar spune Isus – fiți siguri că nimic nu-l poate da peste cap: nici furtuna, nici diavolii… Chiar și atunci când pare să doarmă, când pare să nu-i pese de noi și de necazurile noastre, Dumnezeu nu doarme niciodată [„nu ațipește, nu doarme cel care-l păzește pe Israel” (Ps 121,4), după cum spune psalmul]. Și dacă Dumnezeu este cu noi, nu trebuie să fim speriați și agitați. Dacă Dumnezeu este cu noi nimic nu ne poate despărți de Domnul. Și Isus este Dumnezeu: cu mare naturalețe, el liniștește vântul și marea. Domnul face acest lucru întorcându-se spre mare ca, înainte, spre îndrăciți: „Potoleşte-te! Taci!” (v. 39). S-a îmblânzit furtuna: „vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare” (v. 39). Apostolii sunt impresionați de această minune cu adevărat extraordinară! Se simt confirmați în credința lor în Cristos… Dar Isus le reproșează lipsa lor de credință… Sfântul Marcu relatează acest episod al calmării furtunii pentru a-i liniști și mângâia pe primii creștini din Roma tulburați profund de persecuția declanșată împotriva lor: i-a mustrat pe ucenici pentru că nu au încredere… Numai cu credință în Dumnezeu, pe care Isus a predicat-o până la moarte, puterea celui rău este biruită!
„Ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: «Cine este, oare, acesta, că şi vântul şi marea îl ascultă?»” (v. 41). Putem să răspundem: „cine oare este acesta” prin cuvintele centurionului roman după moartea lui Isus: „cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39). Rămâne să descoperim și noi ca și soldatul roman!
Furtuna de pe Marea Galileei este o figură de stil care constă în a da unui cuvânt o semnificație nouă – lupta împotriva răului: Isus o învinge! Putem să o învingem cu el și în el! Căci Domnul vieții este cu noi! Este Kyrios, în greacă!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu