† Duminica a 21-a de peste an (B): Invitați la a alege [26 august 2018]

Suntem invitați la o alegere....

Invitați la a alege

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 11:00 (26 august 2018)

Lecturi: Iosue 24,1-2a.15-17.18b; Efeseni 5,21-32; Evanghelia Ioan 6,60-69; lecturi.

Omilie

Lecturile biblice din această duminică ne cheamă la o alegere esenţială pentru viaţa: adresează un apel foarte puternic de a alege sau pentru sau împotriva lui Dumnezeu. Este vorba de opţiunea credinţei: a crede sau nu în Cristos, Fiul lui Dumnezeu; a-l urma sau a-l părăsi pe Isus; a accepta sau a respinge oferta lui Cristos care revelează iubirea Tatălui. Suntem invitați la credință în faţa lui Isus, a naturii sale divine, a misiunii sale de mântuire dar şi în Biserică şi în sfintele Sacramente.

Sfânta Fecioară Maria, Regină (22 august)

Încoronarea sfintei Fecioare Maria 

de Diego Velazquez.

E o mare bucurie pentru noi să o putem cinsti pe Maria cu titlul de regină şi să putem contempla momentul încoronării sale. Maria este regină pentru că este mama lui Isus, Rege al universului, Mântuitorul întregului neam omenesc.

Îmi vin în minte tablourile lui Fra Angelico, ce reprezintă încoronarea, în care atitudinea Mariei este aceeaşi ca şi în momentul Bunei-Vestiri: Maria se apleacă pentru a primi coroana, aşa cum s-a înclinat odinioară pentru a primi vestea îngerului. Există o asemănare plină de semnificaţie, deoarece nu uităm că cea care este încoronată este umila servitoare a lui Dumnezeu, ba s-ar putea chiar spune este însăşi umilinţa încoronată. Maria regină ne repetă afirmaţia din Magnificat: „Dumnezeu i-a dat jos de pe tronuri pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei umili”.

Umilinţa nu este înjosirea fără scop, nu este renunţarea la orice demnitate, ci este tocmai calea spre adevărata demnitate, spre gloria pe care Dumnezeu vrea să ne-o dea şi care poate fi numai gloria celor smeriţi cu inima, gloria lui Isus, smerit cu inima.

De fiecare dată când spunem la Liturghie: „Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos, ţie, Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea şi mărirea”, ne gândim că aceasta nu este o glorie plină de mândrie, ci una umilă, gloria iubirii care s-a dăruit pe sine până la sfârşit.

Să-i cerem Mariei, bucurându-ne cu ea de gloria şi de umilinţa ei, să ne umple inima de încredere într-însa. De fapt, tocmai pentru că gloria ei este una umilă, Maria continuă să se pună încă în slujba tuturor fiilor ei. Este regină pentru a ne elibera de orice nedreptate, de orice angoasă, de orice dificultate.

Profeţia lui Isaia pe care o citim astăzi proclamă: „Jugul care îi apăsa, toiagul care le lovea spinarea şi biciul care îi asuprea, tu le-ai sfărâmat”. Cuvintele acestea desemnează împărăţia lui Mesia şi, de asemenea, regalitatea Mariei: ea sfărâmă orice jug care apasă, ea dă libertate plină de bucurie inimii. Aceasta face Maria zi de zi pentru toţi cei care cred în ea şi se încred într-însa.

(sursă: http://www.calendarcatolic.ro/meditatii).

Scrisoarea sfântului părinte papa Francisc către poporul lui Dumnezeu (20 august 2018)

Scrisoarea papei Francisc 

către 

poporul lui Dumnezeu 

„Dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună” (1Cor 12,26). Aceste cuvinte ale sfântului Paul răsună cu putere în inima mea constatând încă o dată suferinţa trăită de mulţi minori din cauza abuzurilor sexuale, de putere şi de conştiinţă comise de un număr însemnat de clerici şi persoane consacrate. Un delict care generează profunde răni de durere şi de neputinţă, înainte de toate în victime, dar şi în rudele lor şi în întreaga comunitate, fie că sunt oameni care cred sau nu cred. Privind la trecut, nu va fi niciodată îndeajuns ceea ce se face pentru a cere iertare şi a încerca să se repare dauna provocată. Privind la viitor, nu va fi niciodată puţin tot ceea ce se face pentru a da viaţă unei culturi capabile să evite ca aceste situaţii nu numai să nu se repete, ci să nu găsească spaţiu pentru a fi acoperite şi a se perpetua. Durerea victimelor şi a familiilor lor este şi durerea noastră, de aceea este urgent să se reafirme încă o dată angajarea noastră pentru a garanta protejarea minorilor şi adulţilor aflaţi în situaţie de vulnerabilitate.

1. Dacă un membru suferă

În ultimele zile a fost publicat un raport în care se descrie experienţa a cel puţin o mie de persoane care au fost victime ale abuzurilor sexuale, de putere şi de conştiinţă săvârşite de preoţi, într-o perioadă de circa şaptezeci de ani. Deşi se poate spune că cea mai mare parte a cazurilor se referă la trecut, totuşi, cu trecerea timpului am cunoscut durerea multora dintre victime şi constatăm că rănile nu dispar niciodată şi ne obligă să condamnăm cu putere aceste atrocităţi, precum şi să concentrăm eforturile pentru a eradica această cultură a morţii; rănile „nu trebuie prescrise niciodată”. Durerea acestor victime este un plâns care se ridică spre cer, care atinge sufletul şi care mult timp a fost ignorat, ascuns sau redus la tăcere. Însă strigătul său a fost mai puternic decât toate măsurile care au încercat să-l reducă la tăcere sau, chiar, au pretins să-l rezolve cu decizii care i-au mărit gravitatea căzând în complicitate. Strigăt pe care Domnul l-a ascultat arătându-ne, încă o dată, de partea cui vrea să stea. Cântarea Mariei nu greşeşte şi, ca un fundal, continuă să străbată istoria pentru că Domnul îşi aminteşte de promisiunea pe care a făcut-o părinţilor noştri: „I-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor; i-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale” (Lc 1,51-53), şi simţim ruşine când ne dăm seama că stilul nostru de viaţă a dezminţit şi dezminte ceea ce recităm cu glasul nostru.

† Duminica a 20-a de peste an (B): „Primirea” acestui „dar” în Euharistie [19 august 2018]

„Primirea” acestui „dar” în Euharistie

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (19 august 2018)

Lecturi: Proverbelor 9,1-6; Efeseni 5,15-20; Evanghelia Ioan 6,51-58; lecturi.

Omilie

În această duminică continuăm să citim discursul despre „pâinea vieții”, despre Euharistie. Isus este încă în sinagoga din Cafarnaum și se exprimă într-un limbaj inacceptabil pentru ascultătorii săi. Cristos ne spune să mâncăm trupul și să bem sângele său… Ceea ce facem la sfânta Liturghie…

Ideea de ospăț euharistic vine anticipată de prima lectură luată din Cartea Proverbelor (Prov 9,1-6), de înțelepciune ebraică, în care sunt fraze scurte, ușor de memorat, care transmit adevăruri despre viață și dau o strălucire nouă. Înțelepciunea este însuși Dumnezeu. Este descrisă ca o doamnă bogată care invită toată lumea la sărbătoare, la masa ei: a pregătit pâine și vin în abundanță. „Veniţi şi hrăniţi-vă cu pâinea mea şi beţi vinul meu!” (v. 5). Ospățul este simbolul comuniunii cu Dumnezeu. Sub alegoria pâinii și a vinului, se înțelege învățătura înțelepciunii. Rodul înțelepciunii este participarea la viață și la tot ceea ce face o viață fericită. Sunt îndemnurile înțelepciunii în fața celor lipsiți de minte: „cel nepriceput să se îndrepte aici!” (v. 4). Nebunia este ca o rivală care invită la banchetul ei, dă lecții și atrage ascultătorii; va avea mereu adepți. Dar înțelepciunea zice: „Abandonaţi nepriceperea şi veţi trăi!” (v. 6). Dumnezeu cheamă. Se adresează tuturor celor „săraci la inimă” (v. 4): este inteligența, capacitatea de a raționa, de a discerne. Mai târziu, Isus se prezintă ca însăși „Înțelepciunea” care parcurge drumurile noastre. Îi invită pe toți oamenii la ospățul său. El se dă ca hrană pentru viață veșnică.

Lecturile de astăzi nu-ți cer imposibilul. În a doua lectură din Scrisoarea către Efeseni (Ef 5,15-20), sfântul Paul ne invită să fim înțelepți: „aveţi grijă cum vă purtaţi, nu ca nişte oameni fără minte, ci ca nişte înţelepţi!” (v. 15). Omul este și aici chemat să nu se lase purtat de nebunie, să nu se lase învins de cel rău; să caute „semnele timpului”: „folosiţi bine timpul favorabil!” (v. 16). Omul are posibilitatea să urmeze calea adevăratei vieții dacă ascultă de voința lui Dumnezeu, dacă reușește să deosebească această voință între alte propuneri și chemări ce se ridică în timpul său: „căutaţi să înţelegeţi care este voinţa Domnului!” (v. 17), spune sfântul Paul. Pentru apostol, adevărata înțelepciune este a lăsa să trăiască Dumnezeu în noi. Atunci viața noastră va fi plină de bucurie. Paul ne vorbește în felul său: „primiți voința lui Dumnezeu și lumina Duhului Sfânt, rugați-vă cântând imnuri și psalmi, celebrând și mulțumindu-i Domnului și a-i regăsi pe frații voștri...”  Astfel, arătându-ne, trăim mai înțelept.

În Evanghelie după Ioan (In 6,51-58) am auzit discursului lui Isus despre „pâinea vieții”. Este un răspuns la invitația înțelepciunii [din prima lectură]: „Veniţi şi hrăniţi-vă cu pâinea mea!” (Prov 9,5). Cu Isus, s-a realizat dincolo de toate așteptările. Declarația sa este cea mai solemnă: „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (v. 54). Noi toți vrem să avem această viața veșnică. Această „pâine vie” este Isus însuși, cel care ne vă „învia”, adică participând la însăși viața lui Dumnezeu. Dându-ne viața sa și înviindu-ne, Cristos a stabilit o legătură care nu se poate desface între Dumnezeu și om decât prin păcatul omului.

Pentru a pune capăt neînţelegerii ascultători săi, Isus precizează astăzi învăţătura sa despre Euharistie: ea ne face să întrăm şi să rămânem în intimitate cu Dumnezeu, sădind în noi germenul vieţii veşnice. Este comuniunea vieții divine dată omului. Trupul și sângele lui Cristos sunt viața sa, darul pe care el însuși ni-l face. Hrănindu-ne cu Dumnezeu care este în noi, putem să ne împărtășim cu viața sa.

Suntem astăzi în centrul meditaţiei euharistice din capitolul a 6-lea al Evangheliei după Ioan. La început este reluat versetul final al pericopei de duminica trecută. Isus le-a zis mulţimilor: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (v. 51). Urmează cele mai explicite afirmaţii referitoare la Euharistie cuprinse în discursul despre „pâinea vieţii” rostit de Isus în sinagoga din Cafarnaum. Nu mai este vorba doar de „a mânca” pâinea dar şi de „a bea sângele” său. Prima afirmaţie este interpretată în sensul atitudinii de credinţă: a accepta „misterul” persoanei lui Cristos. A doua afirmaţie ne orientează gândul spre „misterul” Euharistiei, în care Isus ne dă să mâncăm „trupul” şi să bem „sângele” său. Este banchetul pregătit de înţelepciunea lui Dumnezeu prin Fiul său, Isus Cristos.

Referirea la misterul Euharistiei este explicită. Dacă până acum puteau exista îndoieli, din acest moment cuvintele lui sunt clare. Isus nu mai foloseşte simboluri, ci ne vorbeşte deschis. Spune că pâinea pe care le-o va da oamenilor este „trupul său pentru viaţa lumii” (v. 51). Ascultătorii îşi dau seama că este vorba despre ceva uluitor, de aceea discută aprins între ei: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?” (v. 52). Cristos profită de această discuţie nu pentru a-şi atenua afirmaţia, ci a-şi preciza mai bine gândul său: „pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el” (vv. 55-56). Îl interesează să afirme „adevărul” cu orice preţ, chiar dacă îl va costa abandonul din partea multor ucenici.

Mâncând trupul lui Cristos şi bând sângele său nu înseamnă doar a crede în prezenţa reală a Domnului şi în darul său de iubire, ci înseamnă „a primi” acel „dar”, a te pune în acord cu el… Este o legătură strânsă între Euharistie şi viaţă. Evanghelistul insistă: de şase ori este repetat „viață” în fragmentul nostru. Nu este vorba despre o viaţă oarecare, ci despre viaţa veşnică oferită de Domnul. În vocabularul lui Ioan „veşnic” înseamnă totdeauna o realitate care aparţine lumii lui Dumnezeu şi totuşi este dăruită şi omului.

Purtarea creştinilor, care au la dispoziţie Euharistia sau Sfânta Împărtăşanie, nu poate să nu fie decât o expresie de iubire şi de slujire, tocmai pentru a risipi întunericul egoismului și al violenţei și a prezenta viaţa noastră personală şi a întregi familii umane…

Să ne încredem în Isus Cristos și el se va milostivi de noi!

---

[bibliografia (anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996;  Biblia, Sapientia, Iași 2013.

---

† Adormirea Maicii Domnului: Gloria Mariei (15 august 2018)

Ridicarea Mariei în gloria lui Dumnezeu.

Gloria Mariei

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 9:00 (15 august 2018)

Lecturi: Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56; lecturi. 

Omilie

În această sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, creștini se adună la sanctuarele Mariei. Astăzi Biserica celebrează ridicarea la cer a preasfintei Fecioare Maria. La sfârşitul vieţii sale pământeşti, a fost dusă cu sufletul şi trupul în cer, adică în gloria lui Dumnezeu alături de fiul său Isus. Acesta este nucleul credinţei noastre. Noi credem că Maria, asemenea lui Cristos a învins moartea şi triumfă deja în gloria cerească, „cu trupul și sufletul”.

Mamă gingașă și puternică...

„Rosa Mistica” - de Francisco Laporta Valor.

„Mamă gingașă și puternică, 

tovarăș de călătorie pe străzile vieții, 

simțim nevoia de a alungi pasul ca să-ți fim aproape. 

Ajută-ne în dorința noastră de a te prinde de mână, 

și  grăbește mersul nostru un pic obosit”. 

(don Tonino Bello, episcop; tradus de pr. Isidor Chinez).

† Duminica a 19-a de peste an (B): Euharistia satură foamea de Dumnezeu [12 august 2018]

Euharistia satură foamea de Dumnezeu

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (12 august 2018)

Lecturi: 1Regilor 19,4-8; Efeseni 4,30-5,2; Evanghelia Ioan 6,41-51; lecturi. 

Omilie

Pâinea din cer pe care o promite Isus mulțimii este Euharistia pe care o celebrăm; ea dă putere pentru a face viața noastră mai bună. Lecturile biblice din duminica de astăzi propun reflecției noastre misterul Euharistiei. Isus se prezintă ca ţinta finală a vieţii omului. El satisface nevoile şi dorinţele noastre cele mai profunde. Pâinea materială încearcă să astâmpere foamea din trupurile noastre, după cum mana potolește foamea evreilor din pustiu. Euharistia satură foamea inimii umane după Dumnezeu: „eu sunt pâinea vieţii”, „eu sunt pâinea coborâtă din cer”. Isus ne introduce în misterul lui Dumnezeu care iubește toate creaturile și care în sacramentul Euharistiei se face prezent lor.