Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii – papa Francisc 2019

Papa Francisc cu porumbelul simbolul păcii.

 Mesajul Sfântului Părinte Francisc
pentru celebrarea celei de-a 52-a
Zile Mondiale a Păcii 1 ianuarie 2019

Politica bună este în slujba păcii 

1. „Pace acestei case!” 

Trimițându-i în misiune pe discipolii săi, Isus le spune: „În casa în care intrați spuneți mai întâi: «Pace acestei case!» Și dacă se află acolo cineva vrednic de pace, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi” (Lc 10,5-6).

A oferi pacea este în inima misiunii discipolilor lui Cristos. Și această ofertă este adresată tuturor, bărbați și femei, care speră în pace în mijlocul dramelor și a violențelor din istoria umană[1]. „Casa” despre care vorbește Isus este fiecare familie, fiecare comunitate, fiecare țară, fiecare continent, în singularitatea lor și în istoria lor; este înainte de toate fiecare persoană, fără deosebiri și fără discriminări. Este și „casa comună” a noastră: planeta în care Dumnezeu ne-a pus să locuim și de care suntem chemați să ne îngrijim cu atenție.

Așadar aceasta este și urarea mea la începutul noului an: „Pace acestei case!”.

† Sfânta Maria, Mama lui Dumnezeu (Anul Nou): Un An Nou cu semnul păcii (1 ianuarie 2019)

Un An Nou cu semnul păcii

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 17:00 (1 ianuarie 2019)

Lecturi: Numerilor 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi

Omilie

Astăzi începem Anul Nou care se deschide în numele Mariei, Maica lui Dumnezeu, în semnul păcii. Începutul anului poartă cu sine așteptări și speranțe. Liturgia din prima zi a anului este foarte plină. Reforma liturgică postconciliară [din 1969] îi încredințează sfintei Fecioare Maria solemnitatea de Mama lui Dumnezeu. Începând cu 1 ianuarie 1968, din voința papei Paul al VI-lea, este Ziua Mondială a Păcii.

† Sfanta Familie: Isus, Maria şi Iosif (C): A intra în familia lui Dumnezeu [duminică, 30 decembrie 2018]

Isus găsit în tempul la 12 ani.

A intra în familia lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (30 decembrie 2018)

Lecturi: 1Samuel 1,20-22.24-28; 1Ioan 3,1-2.21-24; Evanghelia Luca 2,41-52; lecturi

Omilie

Astăzi celebrăm sărbătoarea Sfintei Familii din Nazaret. Isus, născut printre noi, ne invită în casa sa unde a trăit mulți ani cu Maria și Iosif.

Prima lectură, luată din cartea lui Samuel (1Sam 1,20-22.24-28), ne prezintă un episod asemănător cu cel din evanghelie, întâmplat cu două mii de ani înainte de venirea lui Cristos. Doi părinți evrei – Ana,  cea sterilă  și Elkana –, venind de la Rama în Casa Domnului la Șilo, au oferit pe fiul lor pentru slujirea în templu. Prin rugăciunea făcută cu insistență a primit din partea lui Dumnezeu un fiul pe care l-a numit Samuel, nume care, după explicaţia Anei, înseamnă „de la Domnul l-am cerut!”[1]. După ce a crescut până de doi ani mama îl poartă la sanctuar. Intră la preotul Eli spunându-i: „Eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului. Pentru copilul acesta m-am rugat şi Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o. De aceea şi eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul” (v. 26-28). Micul Samuel este fiul promisiunii. Va rămâne în sanctuarul de la Șilo la școala preotului Eli; nu se întoarce la Rama, în munții Efraim, alături de părinții săi, dar va deveni ultimul judecător în Israel, profetul care-l va consacra pe regele Saul și pe David. Textul biblic descrie pactul de fidelitate dintre Ana şi Dumnezeu într-o dăruire reciprocă: „Eu m-am rugat şi Dumnezeu a răspuns. Acum Domnul cere şi eu îi răspund”. Dumnezeu nu va fi învins în generozitate! Domnul dă, nu ia. Astfel Samuel este expresia unui dublu dar: darul lui Dumnezeu făcut Anei şi darul Anei făcut Domnului. Să ne gândim: copiii nu aparțin numai părinților. Aceștia din urmă nu sunt proprietarii copiilor lor. Copiii sunt un dar de la Dumnezeu. Maternitatea și viața sunt un dar divin. De aceea urmează „cântecul Anei” (1Sam 2,1-10) considerat prototipul imnului Magnificat al sfintei Fecioare Maria [„Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul”] (Lc 1,46-55).

Sfântul Ștefan, primul martir: Iertarea și învățarea să iertăm [miercuri, 26 decembrie 2018]

Iertarea și învățarea să iertăm

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (26 decembrie 2018)

Lecturi: Fap 6,8-10; 7,54-59; Evanghelia Matei 10,17-22; lecturi

Omilie

Sărbătorile care urmează imediat după Crăciun au o legătură evidentă cu naşterea lui Cristos. În ziua de Crăciun hainele liturgice sunt albe – culoarea bucuriei. A doua zi sunt înlocuite de roşu – culoarea sângelui. Este sărbătoarea primului martir al Bisericii: sfântului Ştefan. Naşterea lui Isus ne vorbesc despre soarta Fiului lui Dumnezeu: ne vorbește despre preţul mântuirii noastre, ne vorbește despre uneltirile pe care oamenii le fac dintotdeauna împotriva lui; ne descriu  istoriea ce se desfăşoară de secole; ne vorbesc despre păcatul lumii şi despre istoria adevărată a Bisericii lui Cristos. Toţi persecutorii Bisericii ar trebui să înţeleagă că sângele martirilor, de la sfântul Ştefan până la cel al martirilor din zilele noastre, a fost mereu sămânţa care a dat rod la noii fii. Martiriul lui Ștefan merge pe urmele morţii lui Cristos, în trăsăturile esenţiale. Încă o dată este condamnat un nevinovat, ce se „răzbună” cu iertarea sa. Astfel el devine adevăratul învingător şi i se deschid cerurile.

Deschideți ușa vin cu colinduța

Nicoleta Sava, Dragostina și Dumitru Hanganu.

† Nașterea Domnului (Crăciunul – Aurora): „Glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu” (25 decembrie 2018)

Adorația păstorilor - de Bartolome Esteban Murillo.

„Glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu”

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (25 decembrie 2018)

Lecturi: Isaia 62,11-12; Tit 3,4-7; Evanghelia Luca 2,15-20; lecturi 

Omilie

La Crăciun sunt prevăzute trei Liturghii: cea de noapte, cea din zori și din ziua Crăciunului. Și ne propune trei evanghelii. Noaptea: Iosif și Maria nu au loc în Betleem; sfârșesc prin a se adăposti într-un staul sărac; vestea este dată păstorilor, în noapte, de către un înger: „vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul!” (Lc 2,11). În zorii zilei, iată reacţia ciobănașilor: „Să mergem până la Betleem şi să vedem acest Cuvânt care s-a făcut!” (Lc 2,15). În timpul zilei de Crăciun este marea meditaţie a sfântului Ioan, evanghelistul, despre Cuvântul veşnic: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (In 1,1).

Crăciun binecuvântat!

Vă doresc: Crăciun binecuvântat!

Isus Cristos Domnul,

– copilul născut –, 

să Vă dăruiască viață!

Sărbători fericite!