Un An Nou cu semnul păcii
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 17:00 (1 ianuarie 2019)
Omilie
Astăzi începem Anul Nou care se
deschide în numele Mariei, Maica lui Dumnezeu, în semnul păcii. Începutul
anului poartă cu sine așteptări și speranțe. Liturgia din prima zi a anului
este foarte plină. Reforma liturgică postconciliară [din 1969] îi încredințează
sfintei Fecioare Maria solemnitatea de Mama lui Dumnezeu. Începând cu 1
ianuarie 1968, din voința papei Paul al VI-lea, este Ziua Mondială a Păcii.
În prima lectură luată din cartea
Numerilor (Num 6,22-27), Moise conduce prin deșert poporul spre libertate.
Dumnezeu vrea ca preoţii să reamintească că Domnul este bun şi milostiv; el
binecuvântează. „Aron şi urmaşii lui să-i binecuvânteze pe fiii lui Israel cu
aceste cuvinte: «Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească. Domnul să facă
să strălucească fața lui spre tine și să se îndure de tine»” (v. 23-25).
Binecunoscuta binecuvântare preoțească! Slujba preoțească este de a consacra
poporul evreu punându-l la umbra binecuvântării divine. Ce este binecuvântarea
în Biblie, în care de șase sute două zeci și șapte de ori este binecuvântat?
Înseamnă o acțiune binefăcătoare, o dorință de viață fecundă, prosperitate, fericire,
revărsarea harul divin asupra unui lucru sau asupra oamenilor invocând pe
Dumnezeu; este lumină, solidaritatea unui Dumnezeu cu noi, oamenii. Binecuvântarea
este tot binele ce iese din Dumnezeu. Este recunoașterea Domnului la lucru ca în
cartea Genezei: „Și Dumnezeu a privit
toate cele pe care le făcuse și, iată, erau foarte bune. Și a fost seară, și a
fost dimineață” (Gen 1,31). Textul
din cartea Numerilor reia vechea
binecuvântare pe care preoţii o împărţeau poporului seara, la sfârşitul sărbătorilor
liturgice. Acum, cel care ne
binecuvântează și ne consacră, este preotul Cristos care se oferă pe sine însuși
intrând în comuniune de viață cu omenirea.
Anul care s-a scurs a fost semnat
de lumini și umbre. Uneori a atins frica, neîncrederea într-un viitor ce
apare incert, învăluit în ceaţa. Ne întrebăm: dacă omenirea este în stare să
trăiască în pace?! Cuvântul ne ajută și ne invită să
împărtășim cu Dumnezeu construirea păcii: „Domnul să-şi îndrepte faţa către
tine şi să-ţi dăruiască pacea!” (v. 26). Să înălțăm în Noul An rugăciunea de
binecuvântare la Dumnezeu și să ne angajăm și să implorăm darul păcii.
Aprofundarea teologia întrupării
Cuvântului, după sfânt Paul, își are rădăcina în Dumnezeu Tatăl prin care putem
să-i spunem: „Abbà! Tată!” Dar „când a venit plinirea timpului, Dumnezeu l-a
trimis pe Fiul său, născut din femeie” (v. 4), adică sfânta Fecioară Maria este
Mama lui Dumnezeu – Theotokos – după
Conciliul din Efes (431). Titlul oficial al sărbătorii de astăzi este prezentat
de textul „născut din femeie” (v. 4) din Scrisoarea
lui Paul către Galateni (Gal
4,4-7). Paul pentru a sublinia apropierea mântuitoare al lui Cristos de om,
subliniază că Isus „născut din femeie, supus Legii”. Este strâns legat de o
structură religioasă și umană. În acest plan, Maria este instrumentul cel mai
privilegiat. A o numi pe Maria „Născătoare de Dumnezeu” înseamnă a recunoaşte
misterului întrupării în istoria mântuirii noastre. Tocmai pentru că Isus a
trecut prin această realitate, legea și societatea pot deveni binecuvântate și
răscumpărate de Dumnezeu. Omul care se va naște de aici înainte nu va mai fi
numai un fiu al omului, membrul al familiei umane și al unui popor, ci va
deveni – prin prezența eliberatoare a lui Cristos – fiu adoptiv al lui Dumnezeu,
al familiei sfinților și al poporului Domnului. Nu se va naște un sclav, ci
un fiu, pentru că omenirea – sclava păcatului și a nedreptății – a fost
răscumpărată de Cristos întrupat.
În Evanghelia după sfântul Luca (Lc
2,16-21), Maria, Iosif și Isus, culcat în iesle, au primit păstorii. Luca descrie
starea sufletului Mariei care reflecta asupra a ceea ce se întâmpla la grotă:
prezența păstorilor, cuvintele îngerilor și, după a opta zi, tăierea împrejur a copilului – un rit vechi plin de semnificații pentru evrei care așteptau pe Mesia. Și Iosif pune
copilului numele de Isus, ce se introduce cu acest rit al poporului evreu:
„Când a sosit ziua a opta, ziua tăierii împrejur, i-au pus copilului numele
Isus, nume pe care i-l dăduse îngerul înainte de a fi fost zămislit” (v. 21).
Evreii sunt legați ca membri ai acestui popor de practica cultică a tăierii împrejur.
Această practică primește o nouă valoare cu totul deosebită. Acela, care în
trupul său poartă semnul viu al legământului cu Dumnezeu, se numește Isus, nume
ce i-a fost dat de către înger înainte de a fi fost zămislit, pe care sfântul
Iosif îl va pune: „ea [Maria] va naște un fiu și-i vei pune numele Isus, căci el va
mântui poporul său de păcatele sale” (Mt
1,21). Nume pentru un semit este realitatea însăși a persoanei care îl poartă.
Atâția purtau numele lui Isus în istoria lui Israel, de la Iosue până încoace,
dar niciunul nu putea să spună că a realizat pe deplin semnificația
etimologică: „Domnul salvează”, căci numele de Isus asta înseamnă. Acum la tăierea
împrejur apare adevăratul Mântuitor. Isus salvează omul – omenirea noastră – de
păcat.
Astăzi este și Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace. Domnul ne binecuvântează cu pace, face să strălucească
fața sa peste noi. Este dispus să ne dea pacea, darul lui. În loc să ne
plângem, ar fi mai bine să acceptăm angajarea pe care o face papa Francisc în
mesajul său pentru Ziua Mondială a Păcii (2019): „’Pace acestei case!’ […] A
oferi pacea este în inima misiunii discipolilor lui Cristos. Și această ofertă
este adresată tuturor, bărbați și femei, care speră în pace în mijlocul
dramelor și a violențelor din istoria umană. «Casa» despre care vorbește Isus
este fiecare familie, fiecare comunitate, fiecare țară, fiecare continent, în
singularitatea lor și în istoria lor; este înainte de toate fiecare persoană, fără
deosebiri și fără discriminări. Este și «casa comună» a noastră: planeta în
care Dumnezeu ne-a pus să locuim și de care suntem chemați să ne îngrijim cu
atenție. Așadar aceasta este și urarea mea la începutul noului an: ’Pace
acestei case!’” (Mesajul, 1).
Spune sfântul Augustin: „Spune-mi, pentru milostivirea ta,
Doamne, Dumnezeul meu: ce vrei la mine? Spune sufletului meu: «mântuirea ta
sunt eu» și mă alătur!”
La mulți și fericiți ani!
bibliografia [anul
C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1997; Commento della
Bibbia liturgica, Edizione
Paoline, Roma 1981; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cantalamessa R.
(http://www.qumran2.net); Garcìa J. M.,
(http://www.catechistaduepuntozero.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna
1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu