† Duminica a 5-a de peste an [C]: Milostivirea Domnului ne duce în paradis [9 februarie 2025]

Milostivirea Domnului ne duce în paradis

 pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (9 februarie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 6,1-8;  1Corinteni 15,1-11; Evanghelia Luca 5,1-11; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi ne prezintă trei oameni, pe profetul Isaia, Paul din Tars și Simon Petru, ce au fost chemați de Dumnezeu. Când a sosit momentul toți s-au simțit nepregătiți și nevrednici să primească chemarea. Ceea ce puteau decide, era cum să răspundă acestei misiuni încredințate lor. S-au lăsat învinși. În prima lectură, Isaia este înspăimântat de viziunea lui Dumnezeu din cauza stării de păcat, dar îngerul îi vorbește: „«Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?» Iar eu am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă pe mine!»” (Is 6,8). Domnul îl învestește cu misiunea profetică. Își găsește ecou în chemarea primilor discipoli. Pe malul lacului Ghenesaret întâlnește pescari umili:  „Isus i-a spus lui Simon: «Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!» După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus” (Lc 5,10-11). Apostolul Paul, în reflecția sa teologică asupra slujirii apostolice, arată inima vocației sale: întâlnirea personală cu Isus cel înviat – „ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie” (1Cor 15,8). Paul se grăbește să-l sublinieze pe cel pe care îl reprezintă, pe Isus Cristos, Domnul [Kyrios, în greacă]. În lecturile de astăzi chemarea este considerată ca expresie a voinţei lui Dumnezeu de a asocia fiinţele umane la opera sa de mântuire. Printr-un plan necunoscut de iubire, Domnul vrea o contribuție umană la slujirea „împărăţiei”.

† Întâmpinarea Domnului [A B C]: Este sărbătoarea luminii și a întâlnirii [2 februarie 2025]

Este sărbătoarea luminii și a întâlnirii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (2 februarie 2025)

Lecturi biblice: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18;  Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi biblice

Omilie

Este sărbătoarea Prezentării lui Isus la templu: e sărbătoarea „luminii”. Dar mai este sărbătoarea „întâlnirii” [hypapànte, în greacă]: Biserica bizantină sau creștinii din răsărit au această manifestare solemnă subliniind întâlnirea lui Isus cu bătrânul Simeon și cu profetesa Ana. Domnul, condus de Maria și de Iosif la templu pentru a împlini legea mozaică, întâlnește poporul său credincios și bucuros de lumina ce lumninează neamurile păgâne și pe evrei. Este o întâlnire cu Dumnezeu, prin întruparea Fiului său Isus, cu omenirea, cu fiecare om. Face să sune diferite teme biblice: împlinirea Legii din partea familiei din Nazaret, intrarea în templu lui Dumneazeu a lui Isus, așteptarea plină de răbdare a venirii Mesiei, manifestarea luminoasă a lui Dumnezeu, prin Isus, către oameni: „căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi gloria poporului tău, Israel!” (Lc 2,30-32). „O lumină pentru neamurilor”, exclamă bătrânul Simeon vorbind despre mântuirea lui Dumnezeu manifestată prin acest copil adus de Maria și Iosif la templul lui Ierusalimul așa cum este prescris de „Tora” [adică Legea Domnului]. Nu întâmplător se numește popular sărbătoarea luminilor care își are originea în procesiunile cu torțe așa cum erau în antichitate căci luminau noaptea. În secolul al VI-lea s-a răspândit în Occident, la Roma cu un caracter penitențial și în Galia cu binecuvântarea solemnă și procesiunea lumânărilor. Există mărturii încă din secolul al X-lea cu ritualul al lumânărilor binecuvântate inspirate din cuvintele lui Simeon. Este potrivit ca liturgia să ne amintească astăzi de Acela care este Isus Cristos în care putem găsi lumina speranţei.

† Duminica a 3-a de peste an [C]: Proclamarea cuvântului lui Dumnezeu – începe „noua” alianță [26 ianuarie 2025]

Isus în sinagoga din Nazaret.

 Proclamarea cuvântului lui Dumnezeu – începe „noua” alianță

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (26 ianuarie 2025)

Lecturi biblice:  Nehemia 8,2-4a.5-6.8-10; 1Corinteni 12,12-30 [forma prescurtată: 1Corinteni 12,12-14.27]; Evanghelia Luca 1,1-4; 4,14-21; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi este centrată pe proclamarea cuvântului lui Dumnezeu, care nu este niciodată o simplă informație, dar este o chemare, o forță care lucrează în credincioși. Prima lectură relatează un episod emoționant în timpul epocii post-exilice: anunțarea solemnă și explicarea publică a Legii lui Dumnezeu care face o impresie puternică asupra persoanelor repatriate. Adunarea pe care israeliții o pot celebra durează „din zori până la amiază” (Neh 8,3) și tot poporul participă cu entuziasm și cu bucurie. Evanghelia după Luca descrie începutul slujirii publice a lui Isus, ce se caracterizează prin proclamare cuvântului lui Dumnezeu. În sinagoga din Nazaret, Domnul deschide misiunea citind cuvintele profetului Isaia (Is 61,1-2). Interpretarea sa umple de mirare și de admirație pe cei pe care îi ascultă. A doua lectura reprezintă portretul fidel al comunității creștine, născută tocmai din eficacitatea cuvântului: „voi sunteţi trupul lui Cristos” (1Cor 12,27). Paul introduce cititorul în interiorul adunării creștine, unde domnesc puterea lui Isus și îndemnurile Duhului Sfânt.

† Duminica a 2-a de peste an [C]: A vedea „semnele” pe care Domnul le face pentru noi [19 ianuarie 2025]

Nunta din Cana Galileii

 A vedea „semnele” pe care Domnul le face pentru noi

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (19 ianuarie 2025)

Lecturi biblice:  Isaia 62,1-5; 1Corinteni 12,4-11; Ioan 2,1-11; lecturi biblice

Omilie

Astăzi reluăm timpul cunoscut în liturgie drept „timpul obișnuit” sau „timpul de peste an”, deoarece celebrarea necesară are nevoie de timp pentru a găsi spațiu și sens. Cuvântul despre Dumnezeu trece prin viața și istoria omului. În sărbătoarea Epifaniei, la Vespere spunem antifonul de la Magnificat: „Cinstim o zi sfântă, împodobită cu trei minuni: astăzi steaua i-a călăuzit pe magi la pruncul din iesle; astăzi apa a fost preschimbată în vin, pentru nuntă; astăzi Cristos a voit să fie botezat de Ioan în Iordan, pentru mântuirea noastră, aleluia”. Suntem, ne spune Biserica, în regimul semnelor și a minunilor. Este manifestarea lui Isus. După tradiție trei minuni s-au îmtâmplat. Prima este vizita magilor, a doua este botezul lui Isus în Iordan, a treia este miracolul apei schimbate în vin la nunta de la Cana. În anul acesta [anul C] cele trei evenimente sunt propuse în primele sărbători ale anului liturgic. Duminica aceasta ascultăm minunea schimbării apei în vin la nunta de la Cana. În lectura întâia, Isaia descrie evenimentele dintre Dumnezeu și poporul său ca o căsătorie unde uneori eșuează, alteori este reînnoită, dar durează încă. La nunta de la Cana, evanghelistul Ioan lasă să se întrevadă adevărații soți care stau la inimă lui Isus, căci Domnul își iubește comunitatea sa ca un soț care își dă viața pentru Biserică. Sfântul Paul integrează tema unității conjugale cu cea a unității eclesiale sau bisericești. Cu câtă gingășie și perseverență îi iubește Dumnezeu pe cei care caută să stabilească comuniunea cu el și cât de mult a iubit Isus comunitatea care este Biserica sa!

† Botezul Domnului [C]: Harul de a împlini botezul [12 ianuarie 2025]

Botezul lui Isus.

 Harul de a împlini botezul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (12 ianuarie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 40,1-5.9-11;  Tit 2,11-14; 3,4-7; Evanghelia Luca 3,15-16.21-22; lecturi biblice

Omilie

În această duminică, suntem invitați să reflectăm asupra alegerilor pe care le-a făcut Isus. Deși el este așteptatul Mesia, a mers ca mulți dintre evrei la Iordan pentru a fi botezat de Ioan. Gestul lui poate fi interpretat nu în sens moral: „nu te izola, chiar dacă ești Domnul”, ci teologic: Dumnezeu nu disprețuiește slăbiciunea, ci intră în ea, se întrupează și o răscumpără cu putere și tandrețe. Tema acestei prime duminici este botezul lui Isus, prezentat ca model pentru botezul nostru. Textele biblice sunt caracterizate de speranță. Prima lectură semnalează că timpul sclaviei s-a expirat. Profetul scrie cartea mângâierilor lui Israel. A doua lectură vestește apariția, în persoana lui Isus, a harului lui Dumnezeu și odată cu el începutul timpului mântuirii care se realizează pentru fiecare om prin botez. Să-i cerem Domnului harul de a împlini botezul cu credință!

† Epifania Domnului [A B C]: Cristos este Domnul – să-l adorăm [6 ianuarie 2025]

 Cristos este Domnul – să-l adorăm

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (6 ianuarie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 60,1-6; Efeseni 3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei 2,1-12; lecturi biblice

Omilie

Cele trei lecturi ale manifestării Domnului Cristos [Epifania] ne stimulează să privim înainte, să ridicăm capul pentru a privi zorii zilei celei noi ce luminează istoria oamenilor și a popoarelor. Vederea Ierusalimului care, îmbrăcat în lumină, luminează calea poporului, este prima lectură. Păgânii sunt chemați să facă parte la moștenirea sfinților: este a doua lectură. Sosirea la Ierusalim a străinilor – numiți magi – în căutarea lui Mesia, este evanghelia de astăzi. Sunt mărturii ale gernenilor de viață care se nasc între crăpăturile unei umanități prea des închise în frică. Să ne deschidem Domnului în lumina sa!

A 2-a duminică după Crăciun: Isus s-a stabilit între noi și a umplut realitatea cu prezența sa [5 ianuarie 2025]

 

Cuvântul [Logos-ul] dat de Dumnezeu.

Isus s-a stabilit între noi și a umplut realitatea cu prezența sa

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (5 ianuarie 2025)

Lecturi biblice: Ben Sirah 24,1-2.8-12 (Neo Vulgata: Sir 24,1-4.12-16); Efeseni 1,3-6.15-18; [forma prescurtată] Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14; lecturi biblice 

Omilie

Lecturile de astăzi ne determină să ne fixăm din nou privirea asupra lui Isus cufundaţi în marele proiect al lui Dumnezeu. Cele trei texte biblice ne încurajează să privim în sus la Înţelepciunea ce toate le precede, la planul care nu lasă nimic la voia întâmplării, la Cuvântului care comunică misterul Domnului. În această duminică, liturgia prezintă tema demnității transcendente a lui Isus în lumina reflecției înțelepciunii: el este Cuvântul sau Lògos-ul din greacă, care s-a făcut trup, cel care a umplut universul s-a stabilit printre noi. Lectura întâia vorbește despre Înțelepciunea, înaltă și străveche, cu mult dincolo de simpla viață. Autorul sacru o contemplă cu uimire: e un efluviu care participă la intimitatea lui Dumnezeu, unde a început totul. Cel Etern i-a îndredințat pământul pentru a avea grijă de el: „Creatorul a toate mi-a poruncit, şi cel care m-a creat mi-a stabilit cortul şi mi-a zis: «În Iacob să locuieşti şi în Israel să ai moştenire! Înfige-ţi rădăcinile tale între aleşii mei!»” (Sir 24,8). Prologul din Evanghelia după Ioan dă o profunzime mai mare cuvintelor lui Ben Sirah. Misterul lui Cristos, pe care îl contemplăm în întruparea sa, precede timpurile și provoacă istoria. Înțelepciunea divină, Cuvântul [Lògos-ul] ascuns în sânul Tatălui, „se face trup” în Isus, locuiește printre oameni și umblă pe străzile lor, îi întâlnește, îi atrage spre sine și îi vindecă: „Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om” (In 1,9). Sfântului Paul, în lectură a II-a, ne cufundă în acest „plan al iubirii”, îmbibat de har și de speranță încă de la început: „binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinți” (Ef 1,3-4). Tatăl care de la începutul timpurilor se gândise la noi, să ne facă sfinţi și fii săi. Este o relație de iubire puternică și necondiționată cu Cristos Domnul care a umplut realitatea cu prezența sa.