† Epifania Domnului [A B C]: Cristos este Domnul – să-l adorăm [6 ianuarie 2025]

 Cristos este Domnul – să-l adorăm

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (6 ianuarie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 60,1-6; Efeseni 3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei 2,1-12; lecturi biblice

Omilie

Cele trei lecturi ale manifestării Domnului Cristos [Epifania] ne stimulează să privim înainte, să ridicăm capul pentru a privi zorii zilei celei noi ce luminează istoria oamenilor și a popoarelor. Vederea Ierusalimului care, îmbrăcat în lumină, luminează calea poporului, este prima lectură. Păgânii sunt chemați să facă parte la moștenirea sfinților: este a doua lectură. Sosirea la Ierusalim a străinilor – numiți magi – în căutarea lui Mesia, este evanghelia de astăzi. Sunt mărturii ale gernenilor de viață care se nasc între crăpăturile unei umanități prea des închise în frică. Să ne deschidem Domnului în lumina sa!

A 2-a duminică după Crăciun: Isus s-a stabilit între noi și a umplut realitatea cu prezența sa [5 ianuarie 2025]

 

Cuvântul [Logos-ul] dat de Dumnezeu.

Isus s-a stabilit între noi și a umplut realitatea cu prezența sa

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (5 ianuarie 2025)

Lecturi biblice: Ben Sirah 24,1-2.8-12 (Neo Vulgata: Sir 24,1-4.12-16); Efeseni 1,3-6.15-18; [forma prescurtată] Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14; lecturi biblice 

Omilie

Lecturile de astăzi ne determină să ne fixăm din nou privirea asupra lui Isus cufundaţi în marele proiect al lui Dumnezeu. Cele trei texte biblice ne încurajează să privim în sus la Înţelepciunea ce toate le precede, la planul care nu lasă nimic la voia întâmplării, la Cuvântului care comunică misterul Domnului. În această duminică, liturgia prezintă tema demnității transcendente a lui Isus în lumina reflecției înțelepciunii: el este Cuvântul sau Lògos-ul din greacă, care s-a făcut trup, cel care a umplut universul s-a stabilit printre noi. Lectura întâia vorbește despre Înțelepciunea, înaltă și străveche, cu mult dincolo de simpla viață. Autorul sacru o contemplă cu uimire: e un efluviu care participă la intimitatea lui Dumnezeu, unde a început totul. Cel Etern i-a îndredințat pământul pentru a avea grijă de el: „Creatorul a toate mi-a poruncit, şi cel care m-a creat mi-a stabilit cortul şi mi-a zis: «În Iacob să locuieşti şi în Israel să ai moştenire! Înfige-ţi rădăcinile tale între aleşii mei!»” (Sir 24,8). Prologul din Evanghelia după Ioan dă o profunzime mai mare cuvintelor lui Ben Sirah. Misterul lui Cristos, pe care îl contemplăm în întruparea sa, precede timpurile și provoacă istoria. Înțelepciunea divină, Cuvântul [Lògos-ul] ascuns în sânul Tatălui, „se face trup” în Isus, locuiește printre oameni și umblă pe străzile lor, îi întâlnește, îi atrage spre sine și îi vindecă: „Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om” (In 1,9). Sfântului Paul, în lectură a II-a, ne cufundă în acest „plan al iubirii”, îmbibat de har și de speranță încă de la început: „binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinți” (Ef 1,3-4). Tatăl care de la începutul timpurilor se gândise la noi, să ne facă sfinţi și fii săi. Este o relație de iubire puternică și necondiționată cu Cristos Domnul care a umplut realitatea cu prezența sa.