† Marţi din Octava Paştelui: Să creștem în credință [22 aprilie 2025]

 

„Nu mă reține!”

Să creștem în credință

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (22 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,36-41; Evanghelia Ioan 20,11-18; lecturi biblice

Omilie

În „Săptămâna Luminată”, Liturgia Cuvântului adună principalele mărturii despre înviere Domnului şi le oferă meditaţiei credincioşilor pentru a fi întăriţi în credinţă.

Prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,36-41) prezintă partea finală a discursului ținut de Petru din ziua de Rusalii, adică a coborârii Duhului Sfânt: este un apel la convertire și răspunsul celor prezenți. Autorul  Faptelor Apostolilor este Luca și dezvoltă sub forma unui dialog chemarea la convertire ca un îndemn catehetic, prezentând condițiile de intrare în comunitatea creștină: „În ziua de Rusalii, Petru le-a spus iudeilor: «Să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit!»” (v. 36). Cei prezenți au o întrebare: „Ce să facem, fraţilor?” (v. 37), provoacă răspunsul lui Petru despre convertirea, o ruptură decisivă de trecut, care presupune regretul pentru răul săvârșit și botezul „în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor” (v. 38). Aceasta implică faptul că persoana botezată este transferată în sfera de influență a Celui Înviat în numele lui Isus. „Numele” se referă la o persoană. Efectele botezului sunt: ​​iertarea păcatelor și darul Duhului Sfânt, adică nu o carismă dată de Duhul, ci darul care este însuși Duhul Sfânt. În încheiere, Petru evocă din nou pe profetului Ioel – „oricine va invoca numele Domnului” (Il 3,5) – dar îl generalizează pentru promisiunea mântuirii care se extinde asupra întregului Israel și la „toți cei care sunt departe, pe oricâţi i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru” (v. 39). Este o mântuire destinată tuturor oamenilor, dar respectând întotdeauna prioritatea lui Israel. Chemarea lui Petru va provoca inevitabil dezbinare în Israel, însă menţionează creşterea comunităţii: Biserica se formează în urma acceptării predicării apostolice, în care Dumnezeu lucrează. Trecerea de la o sută douăzeci [„în zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor – mulţimea celor adunaţi în acel loc era cam de o sută douăzeci de persoane” (Fap 1,15)] la trei mii de credincioși mărturisește puterea Duhului Sfânt și importanța pe care Luca o atribuie Bisericii din Ierusalim. Numărul de trei mii de oameni este un număr „ideal” (după Schille G.), nu are o reală valoare istorică.

† Luni din Octava Paștelui: Bucurați-vă și nu vă temeți [21 aprilie 2025]

Isus Cel Înviat și femeile – de Corbert Gauthier. 

 Bucurați-vă și nu vă temeți

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (21 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; Evanghelia Matei 28,8-15; lecturi biblice

Omilie

Timpul Paștelui se prelungeşte într-o liturgie a vieţii și a bucuriei pascale. Învierea Domnului este cel mai răsunător eveniment al istoriei umanității care confirmă biruința iubirii lui Dumnezeu asupra păcatului şi a morţii şi dăruieşte vieţii speranța vieții veșnice, căci este un fundament solid. Avem încredere în cuvântul apostolilor și în cuvintele lui Isus: „Bucurați-vă și nu vă temeți!”

† Învierea Domnului: Cristos a înviat din morți! Aleluia! [20 aprilie 2025]

 

Cristos a înviat din morți! Aleluia!

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (20 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm cea mai strălucitoare și mai fericită zi a credinței noastre: Învierea Domnului. Este ziua în care moartea a fost învinsă, piatra mormântului a fost rostogolită și lumina lui Isus a rupt întunericul din lume. În această zi, poți „cânta” viața! Nimeni nu este exclus. Moartea este moștenirea fiecărui om, ce derivă din trecut înfricoșătorul adevăr, dar Paștele este o certitudinea bucuroasă și veselă că Dumnezeu a intrat fără întârziere în împărăția morții: este o înfrângere decisiv a morții, este o victorie pentru totdeauna! Paștele se prezintă ca o provocare radicală la această răutate din istorie. Acum viața este străbătută de speranță veșnică spre care ne ridicăm. Liturgia Paștilor propune ca temă de reflecție învierea lui Isus, văzută nu ca un fapt istoric sau documentabil [întărit cu documente], ci ca un eveniment mântuitor acceptat prin credință. Evanghelia lui Ioan, pe care tocmai am auzit-o, ne duce chiar acolo, în zorii „primei zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă”, în fața unui mormânt gol… Este mărturisirea cu credință: Cristos a înviat din morți! Aleluia!

† Vinerea Sfântă – Pătimirea şi moartea Domnului: Pătimirea Domnului ne-a adus mântuirea [18 aprilie 2025]

 Christ on the Cross (1627) - de Peter Paul Ruben.

Pătimirea Domnului ne-a adus mântuirea

pr. Isidor Chinez (18 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 52,13-53,12; Evrei 4,14-16; 5,7-9; Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 18,1-19,42; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Vinerii Sfinte s-a născut la Ierusalim. Este ziua răstignirii și a morții lui Isus.  În această zi şi în ziua următoare, Biserica, după o tradiţie străveche, nu celebrează Sfânta Liturghie, în afară de sacramentul Spovezii sau Penitenţei şi al Ungerii bolnavilor. Se celebrează pătimirea Domnului cu proclamarea Evangheliei după Ioan, adorarea crucii și sfânta Împărtăşanie cu hostiile consacrate în ziua precedentă [în Joia Sfântă]. Cele trei lecturi sunt aceleași în toți anii [A B C]. Pătimirea Domnului ne-a adus mântuirea!

† Joia Sfântă: Ultima Cină este „memorialul” Domnului [17 aprilie 2025]

Isus spală picioarele apostolilor.

Ultima Cină  este „memorialul” Domnului 

pr. Isidor Chinez (17 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Exod 12,1-8.11-14; 1Corinteni 11,23-26; Evanghelia Ioan 13,1-15; lecturi biblice

Omilie

Astăzi începe Tridu-ul Pascal cu „amintirea” Ultimei Cine. Isus, în ajunul patimii sale, și-a oferit trupul și sângele sub specia pâinii și vinului dându-le ca hrană apostolilor și poruncindu-le să perpetueze jertfa sa ca „memorie”. În această seară, Biserica ne adună în jurul altarului, ca în Joia Sfântă când apostolii împreună cu învățătorul lor s-au adunat în jurul mesei, pentru a celebra și trăi „memorialul” Domnului – Cina de Taină.

† Duminica Floriilor [C]: „Darul” Domnului celebrat în Săptămâna Sfântă [13 aprilie 2025]

„Osana! Fiului lui David!” 

„Darul” Domnului celebrat în Săptămâna Sfântă

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (13 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 50,4-7; Filipeni 2,6-11; Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca (Lc 23,1-49) [forma scurtă]; lecturi biblice

Omilie

Astăzi intrăm în Săptămâna Sfântă și vom urma jertfa lui Isus pe cruce. În Duminica Floriilor vom trece de la „osana” la „răstignește-l”. Dacă îl urmăm pe Isus, putem experimenta „osanalele” și să fim răstigniți cu el! Duminica Floriilor ne invită să ne reînnoim credința și să participăm în mod intim la patima, moartea și învierea Domnului. Scopul lecturii este de a conduce comunitățile creștine la contemplarea misterului morții ce pregătește învierea Domnului și care este condiția prin care credinciosul a intrat în „viața nouă” a lui Cristos. Primele două lecturi ale liturgiei sunt identice pentru toți cei trei ani [A B C]: profetul Isaia (Is 50,4-7) unde Slujitorul Domnului este prezentat în slujirea lui suferindă, dar este întărit de ajutorul lui Dumnezeu, și apostulul Paul (Fil 2,6-11) în imnul cristologic al glorificării cerești a lui Isus, după umilirea pământească. Evanghelia este relatarea Patimilor după Luca (Lc 23,1-49), căci suntem în anul C [în forma scurtă]. Este „darul” Domnului celebrat în Săptămâna Mare!

† Duminica a 5-a din Post Mare [C]: Iertare și milostivire – este „un lucru nou” salvarea noastră [6 aprilie 2025]

 

Iertare și milostivire – este „un lucru nou” salvarea noastră

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (6 aprilie 2025)

Lecturi biblice:  Isaia 43,16-21; Filipeni 3,8-14; Evanghelia Ioan 8,1-11; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică evidențiază mesajul evanghelic al iertării și al milostivirii. În prima lectură, mântuirea este identificată cu iertarea lui Dumnezeu ce permite evreilor să se întoarcă din exilul babilonian în pământul lor. Profetul proclamă: „Nu vă mai amintiţi de cele dinainte şi nu vă mai gândiţi la cele din vechime! Iată, eu fac un lucru nou: încolţeşte, nu-l recunoaşteţi?” (Is 43,18-19). Apare din nou în a doua lectură unde apostolul Paul spune: „dar un singur lucru fac: uit cele din urma mea şi mă avânt către cele dinainte” (Fil 3,13). În cele din urmă, este experiența dramatică a adulterei, unde femeia se ridică din umilința ei scăpând de lovirea cu pietre și obținând de la Domnul un viitor: „«Nu te-a condamnat nimeni?» Ea i-a zis: «Nimeni, Doamne». Isus i-a spus: «Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!»” (In 8,10-11). Este milostivirea Domnului. Este tensiunea dintre trecut și viitor și atinge punctul culminant în lucrarea de eliberare realizată de Isus prin oferirea unui viitor ce stă să anuleze trecutul: este moartea pe cruce a Domnului pentru fiecare ființă umană căci este luminată de har și de milostivire.

† Duminica a 4-a din Post Mare (Laetare) [C]: Împăcarea între oameni pe drumul milostivirii Domnului [30 martie 2025]

Întoarecea fiului risipitor – de Edouard de Jans.

Împăcarea între oameni pe drumul milostivirii Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (30 martie 2025)

Lecturi biblice:  Iosue 5,9a.10-12; 2Corinteni 5,17-21; Evanghelia Luca 15,1-3.11-32; lecturi biblice

Omilie

Liturgia duminicii a patra din Postul Mare ne propune tema reconcilierii dintre Dumnezeu și umanitate. Este duminica „laetare”, din cuvântul latin ce înseamnă „bucură-te”, ce e în rezonanță cu centrul Postului Mare. Este subliniat culoarea liturgică roz, nu mai dens decât violetul penitenţial; e ca o rază de soare care sparge norii ca semn al speranţei şi bucuriei pe care învierea Domnului o va aduce omenirii. Reconcilierea este în primul rând o întoarcere la libertate după sclavia păcatului, la condiția de oameni, creați după imaginea și asemănarea Domnului, după denaturarea cauzată de rău, la demnitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu. Tema liturgiei de astăzi este indicată de a doua lectură: împăcarea dintre Dumnezeu și om. Din această perspectivă putem citi prima lectură ce ne vorbește despre israeliții care încep să se bucure de roadele pământului în care au intrat. Fuga din Egipt, din țara sclaviei, se încheie cu intrarea în țara promisă: e prima sărbătoare a Paștelui – se deschide drumul spre libertate. Apostolul Paul vorbește despre etape istoriei mântuirii: timpul dușmăniei s-a sfârșit, a venit Isus și a făcut loc harului, iertării și prieteniei divine. Oricare ar fi ideea pe care omul și-ar fi făcut-o despre bunătatea lui Dumnezeu ar devini palid înaintea lui Cristos când spune parabola tatălui milostiv și al fiului risipitor: „dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!” (Lc 15,32). Domnul este bun făță de toți fiii săi! Este împăcarea între oameni pe drumul milostivirii lui Dumnezeu!

† Buna-Vestire: Încredere deplină în iubirea lui Dumnezeu [25 martie 2025]

Buna-Vestire [The Annunciation] de Nicolas Poussin.

Încredere deplină în iubirea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (25 martie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 7,10-14; 8,10c; Evrei 10,4-10; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm sărbătoarea Bunei-Vestiri, adică evenimentul Întrupării divine a Domnului nostru Isus Cristos. În profeția lui Isaia, relatată în prima lectură, regelui Ahaz îi vine profetizat un semn de confirmare a promisiunii dinastice în acești termeni: „iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel», […] căci cu noi este Dumnezeu!” (Is 7,14; 8,10). Scrisoarea către Evrei – din lectura a doua – prezintă un text care poate fi citit în lumina misterului Întrupării, în raport cu trupul pregătit ca instrument la realizarea voinței lui Dumnezeu: „Cristos spune: «Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. Atunci am zis: ‚Iată, vin [...] ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!’»” (Evr 10,5-7). În sărbătoarea Bunei-Vestiri avem încredere deplină cu Maria în iubirea lui Dumnezeu pentru oameni: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (Lc 1,38).

† Duminica a 3-a din Post Mare [C]: Convertire și mântuire în milostivirea Domnului [23 martie 2025]

Parabola smochinului  care nu dă roade. 

Convertire și mântuire în milostivirea Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (23 martie 2025)

Lecturi biblice:  Exod 3,1-8a.13-15; 1Corinteni 10,1-6.10-12; Evanghelia Luca 13,1-9; lecturi biblice

Omilie

În Liturgia Cuvântului de astăzi este relația dintre convertire și salvare în contextul milostivirii lui Dumnezeu. Misterul întâlnirii cu Domnul este modelat pe relațiile umane ale prieteniei și iubirii. Nu convertirea omului este suficientă, dar milostivirea lui Dumnezeu ca fapt în sine. Mântuirea este rezultatul acestei întâlniri. Darul prieteniei lui Dumnezeu este gratuit, garantat tuturor și absolut nemeritat, dar nu se realizează dacă cel botezat nu voiește cu toată puterea. Textele biblice au fost alese după un criteriu evident: parabola smochinului care nu dă roade [„Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta! […] Poate va face fructe la anul” (Lc 13,8-9)]. Interlocutorii lui Isus sunt siguri de adevărul cunoscut despre evenimentele la care asistă: cineva vinovat este pedepsit. „Nicidecum!”, spune Isus, căci mare este milostivirea Domnului! Egiptenii, în prima lectură, sunt siguri că își pot exercita netulburați stăpânirea asupra israeliților. Dar Domnul nu-i uită pe cei oprimați și le cunoaște suferințele: „Îi cunosc durerea. Am coborât ca să-l scot din mâna egiptenilor şi să-l fac să urce din ţara aceea într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară în care curge lapte şi miere” (Ex 3,7-8). Dumnezeu are un Nume, o voce, caută ființa umană și o interpelează. Apostolul Paul intenționează să spună că, din partea lui Dumnezeu, promisiunea mântuirii Israelul a fost un „dat” infailibil: „toţi au mâncat aceeaşi hrană spirituală şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală pentru că ei beau din stânca spirituală care îi urma, iar stânca era Cristos” (1Cor 10,3-4). Mântuirea a fost realizată numai pentru cei care l-au întâlnit pe Mesia, oriunde și în orice timp: căci „stânca era Cristos”. Lecturile de astăzi ne introduc în acest univers sublim al identității lui Dumnezeu și al misterului său inefabil: e mântuirea în milostivirea Domnului!

† Sfântul Iosif: Paternitatea lui Iosif [19 martie 2025]

Visul lui Iosif. 

Paternitatea lui Iosif

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (19 martie 2025)

Lecturi biblice: 2Samuel 7,4b-5a.12-14a.16; Romani 4,13.16-18.22; Evanghelia Matei 1,16.18-21.24a; lecturi biblice

Omilie

19 martie: astăzi celebrăm cu solemnitate pe sfânt Iosif, „patronul Bisericii universale”, „slujitorul credincios şi înţelept pe care Domnul l-a aşezat în fruntea familiei sale”, cum citim la antifonul de la intrare sfintei Liturghii. În sărbătoarea de azi, lecturile biblice ne oferite spre meditație pe sfântul Iosif. Prima lectură pune în față figura lui Iosif în linie de continuitate cu descendența și promisiunile lui David pe care le primește de la Dumnezeu prin profetul Natan. În lectura a doua, apostolul Paul vorbește despre Abraham: prin credință devine „părintele multor neamuri”. În Evanghelia după Matei apare Iosif ca fiind un om „drept” care prin credinţa sa rămâne deschis slujirii lui Dumnezeu și omenirii. Este paternitatea sfântului Iosif.

† Duminica a 2-a din Post Mare [C]: Gloria lui Dumnezeu: „ascultaţi de el!” [16 martie 2025]

 

„Schimbarea la față”, de Henry Coller.

Gloria lui Dumnezeu: „ascultaţi de el!” 

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (16 martie 2025)

Lecturi biblice:  Geneză 15,5-12.17-18; Filipeni 3,17-4,1; Evanghelia Luca 9,28b-36; lecturi biblice

Omilie

Tema din duminica de astăzi este gloria lui Dumnezeu. Este metafora biblică cu care Dumnezeu s-a ascuns și s-a manifestat omului printr-o luminozitate neobișnuită. Cele trei lecturi vorbesc despre oamenii care au intrat în contact cu gloria lui Dumnezeu. Primul este Abraham care a primit de la Dumnezeu promisiunea unui fiu din care a apărut poporul ales. Intră într-o relație de ascultarea a Cuvântului cu credință și iubire: este alianța cu Abraham. Atunci se vede flacăra care trece prin victime [în prima lectură]. Pentru a crede, trebuie să întâlnim oameni care să ne lumineze. Este necesar să avem experiențe care să ne zguduie cum l-au mișcat pe Petru, Iacob și Ioan pe munte când Domnul s-a schimbat la față [în evanghelie]. Paul vorbește despre problemele și bucuriile de a-l urma pe Isus [a doua lectură].

† Duminica 1 din Post Mare [C]: Trei mărturisiri de credință și trei ispitiri [9 martie 2025]

 

Trei mărturisiri de credință și trei ispitiri

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (9 martie 2025)

Lecturi biblice:  Deuteronomul 26,4-10; Romani 10,8-13; Evanghelia Luca 4,1-13; lecturi biblice

Omilie

La începutul Postului Mare, liturgia de astăzi ne oferă trei mărturisiri de credință: aceea a poporului Israel, cea scrisă de apostolul Paul pentru creștinii Romei și cea a lui Isus care, fiind ispitit, își confirmă încrederea în Dumnezeu Tatăl. În fiecare an, în prima duminică a postului, liturgia propune relatarea ispitirilor Domnului. E varianta după Luca (Lc 4,1-13). Cele trei lecturi sunt independente de evanghelie și ne oferă un rezumat al istoriei mântuirii. Prima lectură prezintă „crezul istoric” al poporului lui Israel: recunoaște că Domnul l-a eliberat din Egipt și i-a dat „țara promisă”. În a doua lectură găsim „crezul istoric” al creștinului: recunoașterea că Isus este „Domnul” și că Dumnezeu l-a înviat din morți. E începutul și fundamentul tuturor realităților veșnice… Trei mărturisiri de credință și trei ispitiri!...

† Miercurea Cenușii: Formarea „inimii” este convertirea noastră [5 martie 2025]

 

Formarea „inimii” este convertirea noastră

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (5 martie 2025)

Lecturi biblice: Ioel 2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18; lecturi biblice

Omilie

Astăzi începem Postul Mare. Intrăm într-un timp special pentru a permite Duhului Sfânt, pe care l-am primit la botez, să ne convertească pașii vieții noastre spre evanghelie. Este chemarea lui Dumnezeu din adâncul propriei conștiințe, locul privilegiat al întâlnirii omului cu Dumnezeu: este necesar să se schimbe direcția, să se reia calea „împărăției lui Dumnezeu”, părăsind drumul deșertăciunii, al orgoliului și al  trufiei. Postul nu este un timp de renunțare la mâncare. „Liturgia de azi ne spune că trebuie să fie însoțită de gesturi importante de dreptate, solidaritate și caritate față de ceilalți” (Nota dell'Episcopato italiano, Il senso cristiano del digiuno e dell'astinenza, Roma 1994, 1). Miercurea Cenușii marchează începutul acestui timp de patruzeci de zile, un „timp potrivit” sau „favorabil” pentru a ne întoarce la Dumnezeu, după cum ne spune apostolul Paul (2Cor 6,2). Lecturile ne ajută să ne angajăm în timpul Postului Mare la o autentică „luptă împotriva duhului rău” și la o „adevărată convertire” (Colecta sau Rugăciunea zilei), pentru ca inima noastră să aibă „compasiunea” sau „milă” (cf. Il 2,18) pe care „Tatăl” (Mt 6,1) o are pentru fiecare om. Este convertirea noastră: este ceea ce Dumnezeu dorește și ne propune să o trăim.

† Duminica a 8-a de peste an [C]: De căutat valorile cuvântului [2 martie 2025]

 După roade îi veți cunoaște.

De căutat valorile cuvântului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (2 martie 2025)

Lecturi biblice: Ben Sirah 27,4-7;  1Corinteni 15,54-58; Evanghelia Luca 6,39-45; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi intenționează să ofere creștinului criteriul de învățare cum să-l distingă pe om de om, pentru a nu cădea în aparențe. Sunt „termeni-cheie” care indică sinonime legate de limbaj în relațiile umane care constituie motivul dominant al lecturilor. Prima citire prezintă importanța cuvântului în viața comunității. Sunt raportate o colecție de zicale care evidențiază modul în care cuvântul este capabil să dea viață unor relații solide comunitare. „Înainte de discurs, nu-l lăuda pe om” (Sir 27,7), este vorbă celebră. Evanghelia este răspunsul lui Isus după Luca: „Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii” (Lc 6,45). Singura sursă de inspirație este conduita lui Dumnezeu. Explicația evanghelistului stă în atitudinea milostivirii care este regula de aur a vieții creștine. A doua lectură se referă la cuvântul Scripturii care trebuie împlinit prin transferarea discursului dintr-un limbaj pe planulul uman spre cel al revelaţiei divine despre înviere: „când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: «Moartea a fost înghiţită de victorie. Unde este, moarte, biruința ta?»” (1Cor 15,54-55). Linia de legătură dintre cele trei lecturi trebuie căutată în valorile cuvântului fie cel uman, fie cel divin.

† Duminica a 7-a de peste an [C]: Iubirea milostivă a lui Dumnezeu [23 februarie 2025]

Iubindu-i pe dușmani... 

Iubirea milostivă a lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (23 februarie 2025)

Lecturi biblice: 1Samuel 26,2.7-9.12-13.22-23;  1Corinteni 15,45-49; Evanghelia Luca 6,27-38; lecturi biblice 

Omilie

Liturgia Cuvântului din această duminică ne propune să reflectăm tema iubirii. Mântuirea implică o reînnoire radicală a relațiilor interumane. Între ei, oamenii sunt frați, prieteni, egali. Înțelegerea sau compasiunea față de cei mici, cei slabi apare în fiecare cultură. În cărțile biblice, mai ales în evanghelii, sunt evocate iertarea, bunăvoință față de toți, chiar și față de cei care nu merită sau trebuie dojeniți. Lecturi ne educă despre alegerile de viață. Deciziile corecte ne conduc la Dumnezeu. Prima lectură ne oferă un exemplu izbitor de toleranță și milostivire. David, fugarul, cruță viața lui Saul care îl urmărește: „Domnul să întoarcă fiecăruia după dreptatea lui şi după fidelitatea lui. Domnul te-a dat astăzi în mâna mea, iar eu nu am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului” (1Sam 26,23), îi spune David regelui Saul. E un exemplu rar de bunătate, aproape unic în Vechiului Testament. Isus îi învață pe discipolii săi o morală mai exigentă. Evanghelia de astăzi este învățătura sa despre relațiile umane. El ne spune să nu calculăm ce avem de câștigat din întâlnirile noastre, ci ce avem de dăruit. El ne poruncește să mergem atât de departe încât să iubim pe vrăjmașii noștrii și să fim la fel de miloși precum Dumnezeu Tatăl: „fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv!” (Lc 6,36). Discipolii săi sunt cei care, urmând exemplul său, au redescoperit și restaurat legăturile de prietenie și fraternitate. Apostolul Paul afirmă că noul Adam este Cristos și trece în evidență divergențele dintre Adam și Isus cel înviat, pe care el îl numește „ultimul”: „primul om, Adam, a fost făcut cu suflet viu, cel din urmă Adam, cu Duhul dătător de viaţă” (1Cor 15,45). Suntem ca Adam, prea umani în dragoste, dar într-o zi vom fi ca Isus cu o iubire care se revarsă asupra tuturor.

† Duminica a 6-a de peste an [C]: Să ne punem încrederea în Domnul [16 februarie 2025]

Predica lui Isus de Rudolf Yelin der Ältere (1864-1940).

 Să ne punem încrederea în Domnul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (16 februarie 2025)

Lecturi biblice:  Ieremia 17,5-8; 1Corinteni 15,12.16-20; Evanghelia Luca 6,17-18a.20-26; lecturi biblice

Omilie

Lecturile de astăzi au ca temă fericirile. Prima lectură stigmatizează omul care se încrede în om: „blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om” (Ier 17,5), dar „binecuvântat este omul care se încrede în Domnul” (Ier 17,7). Evanghelistul Luca găsește fericirea încarnată la cei săraci: „fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu!” (Lc 6,20), dar și dezaprobarea celor ce se simt siguri în viață pentru că au multe bunuri: „dar, vai vouă, bogaţilor, pentru că vă primiţi mângâierea! Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi suferi de foame!” (Lc 6,24-25). Apostolul Paul se concentrează, în a doua lectură, asupra unicei bogății în care omul se poate încrede – învierea Domnului: „dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi” (1Cor 15,20). Paul este cel care împinge privirea dincolo de momentul prezent în perspectiva escatologică. Rădăcina creștinismului se află în credința în învierea morților – izvorul întregii noastre speranțe. Trebuie să fim atenți de ce parte este omul și să ne punem încrederea în Dumnezeu!

† Duminica a 5-a de peste an [C]: Milostivirea Domnului ne duce în paradis [9 februarie 2025]

Milostivirea Domnului ne duce în paradis

 pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (9 februarie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 6,1-8;  1Corinteni 15,1-11; Evanghelia Luca 5,1-11; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi ne prezintă trei oameni, pe profetul Isaia, Paul din Tars și Simon Petru, ce au fost chemați de Dumnezeu. Când a sosit momentul toți s-au simțit nepregătiți și nevrednici să primească chemarea. Ceea ce puteau decide, era cum să răspundă acestei misiuni încredințate lor. S-au lăsat învinși. În prima lectură, Isaia este înspăimântat de viziunea lui Dumnezeu din cauza stării de păcat, dar îngerul îi vorbește: „«Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?» Iar eu am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă pe mine!»” (Is 6,8). Domnul îl învestește cu misiunea profetică. Își găsește ecou în chemarea primilor discipoli. Pe malul lacului Ghenesaret întâlnește pescari umili:  „Isus i-a spus lui Simon: «Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!» După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus” (Lc 5,10-11). Apostolul Paul, în reflecția sa teologică asupra slujirii apostolice, arată inima vocației sale: întâlnirea personală cu Isus cel înviat – „ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie” (1Cor 15,8). Paul se grăbește să-l sublinieze pe cel pe care îl reprezintă, pe Isus Cristos, Domnul [Kyrios, în greacă]. În lecturile de astăzi chemarea este considerată ca expresie a voinţei lui Dumnezeu de a asocia fiinţele umane la opera sa de mântuire. Printr-un plan necunoscut de iubire, Domnul vrea o contribuție umană la slujirea „împărăţiei”.

† Întâmpinarea Domnului [A B C]: Este sărbătoarea luminii și a întâlnirii [2 februarie 2025]

Este sărbătoarea luminii și a întâlnirii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (2 februarie 2025)

Lecturi biblice: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18;  Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi biblice

Omilie

Este sărbătoarea Prezentării lui Isus la templu: e sărbătoarea „luminii”. Dar mai este sărbătoarea „întâlnirii” [hypapànte, în greacă]: Biserica bizantină sau creștinii din răsărit au această manifestare solemnă subliniind întâlnirea lui Isus cu bătrânul Simeon și cu profetesa Ana. Domnul, condus de Maria și de Iosif la templu pentru a împlini legea mozaică, întâlnește poporul său credincios și bucuros de lumina ce lumninează neamurile păgâne și pe evrei. Este o întâlnire cu Dumnezeu, prin întruparea Fiului său Isus, cu omenirea, cu fiecare om. Face să sune diferite teme biblice: împlinirea Legii din partea familiei din Nazaret, intrarea în templu lui Dumneazeu a lui Isus, așteptarea plină de răbdare a venirii Mesiei, manifestarea luminoasă a lui Dumnezeu, prin Isus, către oameni: „căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi gloria poporului tău, Israel!” (Lc 2,30-32). „O lumină pentru neamurilor”, exclamă bătrânul Simeon vorbind despre mântuirea lui Dumnezeu manifestată prin acest copil adus de Maria și Iosif la templul lui Ierusalimul așa cum este prescris de „Tora” [adică Legea Domnului]. Nu întâmplător se numește popular sărbătoarea luminilor care își are originea în procesiunile cu torțe așa cum erau în antichitate căci luminau noaptea. În secolul al VI-lea s-a răspândit în Occident, la Roma cu un caracter penitențial și în Galia cu binecuvântarea solemnă și procesiunea lumânărilor. Există mărturii încă din secolul al X-lea cu ritualul al lumânărilor binecuvântate inspirate din cuvintele lui Simeon. Este potrivit ca liturgia să ne amintească astăzi de Acela care este Isus Cristos în care putem găsi lumina speranţei.

† Duminica a 3-a de peste an [C]: Proclamarea cuvântului lui Dumnezeu – începe „noua” alianță [26 ianuarie 2025]

Isus în sinagoga din Nazaret.

 Proclamarea cuvântului lui Dumnezeu – începe „noua” alianță

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (26 ianuarie 2025)

Lecturi biblice:  Nehemia 8,2-4a.5-6.8-10; 1Corinteni 12,12-30 [forma prescurtată: 1Corinteni 12,12-14.27]; Evanghelia Luca 1,1-4; 4,14-21; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi este centrată pe proclamarea cuvântului lui Dumnezeu, care nu este niciodată o simplă informație, dar este o chemare, o forță care lucrează în credincioși. Prima lectură relatează un episod emoționant în timpul epocii post-exilice: anunțarea solemnă și explicarea publică a Legii lui Dumnezeu care face o impresie puternică asupra persoanelor repatriate. Adunarea pe care israeliții o pot celebra durează „din zori până la amiază” (Neh 8,3) și tot poporul participă cu entuziasm și cu bucurie. Evanghelia după Luca descrie începutul slujirii publice a lui Isus, ce se caracterizează prin proclamare cuvântului lui Dumnezeu. În sinagoga din Nazaret, Domnul deschide misiunea citind cuvintele profetului Isaia (Is 61,1-2). Interpretarea sa umple de mirare și de admirație pe cei pe care îi ascultă. A doua lectura reprezintă portretul fidel al comunității creștine, născută tocmai din eficacitatea cuvântului: „voi sunteţi trupul lui Cristos” (1Cor 12,27). Paul introduce cititorul în interiorul adunării creștine, unde domnesc puterea lui Isus și îndemnurile Duhului Sfânt.

† Duminica a 2-a de peste an [C]: A vedea „semnele” pe care Domnul le face pentru noi [19 ianuarie 2025]

Nunta din Cana Galileii

 A vedea „semnele” pe care Domnul le face pentru noi

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (19 ianuarie 2025)

Lecturi biblice:  Isaia 62,1-5; 1Corinteni 12,4-11; Ioan 2,1-11; lecturi biblice

Omilie

Astăzi reluăm timpul cunoscut în liturgie drept „timpul obișnuit” sau „timpul de peste an”, deoarece celebrarea necesară are nevoie de timp pentru a găsi spațiu și sens. Cuvântul despre Dumnezeu trece prin viața și istoria omului. În sărbătoarea Epifaniei, la Vespere spunem antifonul de la Magnificat: „Cinstim o zi sfântă, împodobită cu trei minuni: astăzi steaua i-a călăuzit pe magi la pruncul din iesle; astăzi apa a fost preschimbată în vin, pentru nuntă; astăzi Cristos a voit să fie botezat de Ioan în Iordan, pentru mântuirea noastră, aleluia”. Suntem, ne spune Biserica, în regimul semnelor și a minunilor. Este manifestarea lui Isus. După tradiție trei minuni s-au îmtâmplat. Prima este vizita magilor, a doua este botezul lui Isus în Iordan, a treia este miracolul apei schimbate în vin la nunta de la Cana. În anul acesta [anul C] cele trei evenimente sunt propuse în primele sărbători ale anului liturgic. Duminica aceasta ascultăm minunea schimbării apei în vin la nunta de la Cana. În lectura întâia, Isaia descrie evenimentele dintre Dumnezeu și poporul său ca o căsătorie unde uneori eșuează, alteori este reînnoită, dar durează încă. La nunta de la Cana, evanghelistul Ioan lasă să se întrevadă adevărații soți care stau la inimă lui Isus, căci Domnul își iubește comunitatea sa ca un soț care își dă viața pentru Biserică. Sfântul Paul integrează tema unității conjugale cu cea a unității eclesiale sau bisericești. Cu câtă gingășie și perseverență îi iubește Dumnezeu pe cei care caută să stabilească comuniunea cu el și cât de mult a iubit Isus comunitatea care este Biserica sa!

† Botezul Domnului [C]: Harul de a împlini botezul [12 ianuarie 2025]

Botezul lui Isus.

 Harul de a împlini botezul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (12 ianuarie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 40,1-5.9-11;  Tit 2,11-14; 3,4-7; Evanghelia Luca 3,15-16.21-22; lecturi biblice

Omilie

În această duminică, suntem invitați să reflectăm asupra alegerilor pe care le-a făcut Isus. Deși el este așteptatul Mesia, a mers ca mulți dintre evrei la Iordan pentru a fi botezat de Ioan. Gestul lui poate fi interpretat nu în sens moral: „nu te izola, chiar dacă ești Domnul”, ci teologic: Dumnezeu nu disprețuiește slăbiciunea, ci intră în ea, se întrupează și o răscumpără cu putere și tandrețe. Tema acestei prime duminici este botezul lui Isus, prezentat ca model pentru botezul nostru. Textele biblice sunt caracterizate de speranță. Prima lectură semnalează că timpul sclaviei s-a expirat. Profetul scrie cartea mângâierilor lui Israel. A doua lectură vestește apariția, în persoana lui Isus, a harului lui Dumnezeu și odată cu el începutul timpului mântuirii care se realizează pentru fiecare om prin botez. Să-i cerem Domnului harul de a împlini botezul cu credință!