† Duminica a 6-a de peste an (A): „Lumina oamenilor…” [12.02.2017]

Evanghelia Matei 5,17-37: În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege, până ce nu se vor împlini toate. Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor. Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi!» Dacă cineva comite o crimă, va fi condamnat la judecată. Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său «prostule!», va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune «nebunule!», va fi condamnat la focul Gheenei. Aşadar, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă acolo, darul tău, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi darul! Pune-te de acord cu duşmanul tău repede, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului şi să fii aruncat în închisoare! Adevăr îţi spun, nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban. Aţi auzit că s-a spus: «Să nu comiţi adulter!» Eu însă vă spun că oricine priveşte o femeie dorind-o a şi comis adulter cu ea în inima lui. Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul! Şi, dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă! S-a spus: «Dacă cineva îşi lasă femeia, să-i dea act de despărţire!» Eu însă vă spun: oricine îşi lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter şi oricine se căsătoreşte cu una lăsată, comite adulter. Din nou aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului!» Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău.

Omilie

Textele biblice din această duminică ne dezvăluie un „Dumnezeu care vrea să locuiască în inimile drepte şi sincere”. Acestea sunt cuvinte rugăciunii zilei de la începutul liturghiei. Este adevărat, Domnul și-a făcut locuință printre cei care păzesc Cuvântul său. Sfântul Paul ne spune în felul său: suntem templul Domnului. Textele din această duminică ne spune cum să ne păstrăm o „inima dreapta și sincera”.

Prima lectură este luat din cartea înțeleptului Ben Sirah. El nu ignoră drama păcatului; dar se încrede în Înțelepciune. Ea se oferă ca o mama la cei care sunt dispuşi să primească învăţătura sa. Avem de a alege: pe o parte viaţă care rezultă din observarea poruncilor, pe de altă parte moartea, pedeapsa mândriei care respinge învățătura. Omul este liber să aleagă. Dar el nu este singur, în el însuşi. Întotdeauna putem conta pe sprijinul Domnului.

Când moartea fizica nu putea să ia decât un trup deteriorat, uzat, îmbătrânit sau bolnav: aceasta nu poate prinde nimic din esenţial. În schimb, dacă ea pune mâna pe o viață dominată de ură, dispreţ pentru alţii, căutare de profit, atunci moartea este victorioasă. Ea îl umileşte pe om şi libertatea sa; îl ucide de două ori; ia totul.

În a doua lectură, sfântul Paul, ne invită să facem „alegerea lui Dumnezeu”. Noi vorbim nu despre „prestigiul limbii şi înţelepciunii”. Şi totuşi, este înţelepciunea care le vorbeşte. Dar aceasta este foarte departe de cea a lumii: „înțelepciunea lui Dumnezeu este o nebunie în ochii oamenilor”. În această înţelepciune putem găsi adevărata viaţă. Este Duhul Sfânt care ne face adulţi în credinţă. El este cel care ne face să devenim capabili de a spune „nu” spiritului dominaţiei. Dacă alegem să-l urmăm pe Cristos, vom lua aceeaşi cale ca și el: de slujire, cea a dăruirii de noi înșine, de deschidere lui Dumnezeu şi altora. Vom fi recunoscuți ca discipoli al lui Cristos.

Evanghelia ne spune clar că Isus a întărit vechea alianță în integritatea sa. Poruncile nu sunt depăşite. Nimic nu ar trebui să fie suprimat, dimpotrivă. Dar aceste porunci nu au fost decât o etapă în educaţia poporului lui Dumnezeu. Astăzi ne invită să mergem mai departe: „Aţi auzit că s-a spus… Eu însă vă spun...”. Vechea lege a fost un ghid. Dar ştim bine că practica scrupuloasă a reglementărilor interne nu este suficientă pentru o familie fericită. Mai este nevoie de solidaritate, de iubire.

A ascultă de porunci nu ne face „drepți” (ajustate de Dumnezeu). Cu Cristos, învăţăm să facem un pas mai departe. Suntem invitaţi să tindem spre cel mai bun, spre Dumnezeu. Nu este vorba despre obligaţii sau interdicţii. Ceea ce Isus aşteaptă de la noi este că viaţa noastră să fie umplută de iubirea care este în Dumnezeu: „Să fii desăvârșit după cum Tatăl vostru în ceruri este desăvârșit!”

Cine poate iubi cu această iubire de care ne spune Evanghelia astăzi? După ce a citit aceasta, un preot a pus o întrebare adunării. Un copil a ridicat mâna și a spus: „Isus poate să ne iubească în felul acesta!” Și a avut dreptate. În celebrarea Euharistiei, astfel i-am cerut Domnului: ajută-ne în fiecare zi pentru a trăi această iubire al cărei Izvor ești tu. Fiecare poate să se întrebe în fiecare zi modul în care a trăit Cristos.

Citind Evanghelia în fiecare zi, luăm o fărâmă mai mult din conştientizare iubirii sale: i-a iertat lui Zacheu privindu-l din copacul său şi s-a invitat la el acasă; nu a nesocotit rugăciunea femeii adultere, dar i-a dat putere de a continua drumul său; l-a iertat pe Petru care tocmai îl trădase; i-a iertat pe cei care l-au făcut să moară pe cruce. El a împărțit prin multe parabole care ne spun și astăzi despre iubirea adevărată. Cunoaștem cele despre oaia pierdută, despre fiul risipitor...

Această cale pe care Isus ne-o arată este dificilă. Dar el nu ne lasă singuri: ne dă puterea necesară pentru a ne angaja în această direcţie. El nu se mulțumește doar să ne dea porunci: ne oferă harul său; Duhul său cel Sfânt își desfășoară activitatea în slăbiciunea noastră. Ne permite să mergem pe calea Iubirii sale.

Mai mult decât oricând, putem face propriile noastre cuvinte din acest cântec:
„În inima lumii acesteia, este suflarea Duhului
Răsună strigătul de Vestea Bună!
În inima lumii acesteia, este suflarea Duhului
Puneți la munca azi energiile noi”.

(pr. Jean Compazieu [2017]; traducător din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/6663-homelie-du-6eme-dimanche-du-temps-ordinaire-2/).