 |
| Ep. Petru Gherghel |
Pregătiţi-vă să-l întâmpinăm pe Domnul,
care vine la noi, împreună cu noul nostru
fericit Anton Durcovici
El este bucuria şi fericirea noastră!
Timpul Adventului, care a început
de câteva zile, este un timp de pregătire la o nouă întâlnire cu iubirea
Tatălui, care ne iubeşte atât de mult încât ni l-a dat pe însuşi Fiul său unic
şi ni-l oferă mereu ca prin el să avem viaţă şi s-o avem din belşug (cf. In
3,16; 10,10).
Ne pregătim, aşadar, să-l
întâlnim pe Domnul, pe Isus, Mântuitorul făgăduit, care a ales să se facă
asemenea nouă, pentru ca noi să putem deveni ca el şi prin el fii ai aceluiaşi
Părinte ceresc.
Ne pregătim să-l întâlnim pe
însuşi Fiul lui Dumnezeu sub chipul unui prunc, aşezat pe braţele Maicii sale,
semnul celei mai mari minuni din istoria mântuirii, în care descoperim iubirea
infinită a lui Dumnezeu, făcută vizibilă pe pământ.
Crăciunul, ziua de naştere a
pruncului Isus, a îmbucurat şi continuă să îmbucure inimile tuturor oamenilor,
care descoperă în el toată iubirea şi tot sensul existenţei noastre.
Crăciunul rămâne dovada legăturii
omului cu Dumnezeu şi a lui Dumnezeu cu făpturile sale.
Spre acest eveniment şi mister al
istoriei ne pregăteşte, an de an, toată învăţătura Vechiului Testament, toţi
profeţii şi toţi cei care, inspiraţi de Dumnezeu, au alimentat speranţa
izbăvirii din păcat, a mântuirii şi a fericirii adevărate.
Rând pe rând, lecturile sfinte
din cele patru săptămâni de pregătire din Advent ne fac să retrăim clipele
aşteptării celui promis, ne fac să descoperim planul de iubire al lui Dumnezeu
şi ne ajută să pătrundem în misterul prezenţei sale în istorie şi în viaţa
noastră de credinţă.
Ne bucurăm să întâlnim, în acest
drum spre Isus, pe cea care l-a primit în sânul ei şi în casa din Nazaret, pe
Fecioara Maria, împreună cu Iosif cel drept, soţul ei feciorelnic, care fiecare
la rândul său s-a pus la dispoziţia Părintelui ceresc, ca să fie ocrotitorul
celui care avea să aducă omenirii mântuirea şi pacea adevărată.
An de an, Maria şi Iosif ne
însoţesc pe drumul întâlnirii cu Fiul lui Dumnezeu şi ne ajută să-l descoperim
pe cel care este "calea, adevărul şi viaţa", care ne asigură de
adevărată bucurie şi de adevărată fericire.
În drumul nostru spre marea
sărbătoare a Naşterii Domnului, anul acesta trăim un moment special: celebrăm
prima sărbătoare a noului fericit Anton Durcovici, episcopul şi păstorul nostru
care, ridicat acum la cinstea altarelor, ne întâmpină cu exemplul său şi ni-l
arată pe Isus, pe care el l-a descoperit, l-a urmat şi căruia i-a fost crainic
adevărat şi devotat în marea misiune de a-l urma şi de a-l sluji cu propria sa
viaţă, cu propriul său martiriu, devenind prin aceasta un adevărat maestru şi
îndrumător spre el.
Aşa cum odinioară sfântul Ioan
Botezătorul l-a întâlnit pe Mesia, cel aşteptat de popoare, tot aşa şi
episcopul nostru Anton ne cheamă să ne îndreptăm privirea spre el, care este
adevărata lumină şi bucurie în viaţă, spre Cristos, făcut om, pentru ca să ne
învrednicim de a fi mântuiţi. El, după ce l-a descoperit, după ce l-a
identificat ca adevăratul răscumpărător al omului, asemenea lui Ioan
Botezătorul, ni l-a arătat prin toată viaţa şi învăţătura lui, spunând:
"Iată, mielul lui Dumnezeu; iată-l pe acela care ridică păcatele
lumii" (In 1,30).
Ceea ce a descoperit, episcopul
Anton nu a încetat să arate celorlalţi, fiind convins că numai prin el şi cu el
oamenii timpului nostru se vor învrednici să descopere adevărata fericire şi
adevăratul drum spre înălţare. Era convins că misiunea lui era ca şi cea a
prorocului Ioan Botezătorul: "Voi înşivă sunteţi martori că am zis: eu nu
sunt Cristos, ci sunt trimis înaintea lui. El trebuie să crească, iar eu să mă
micşorez" (In 3,28.30). Pentru el s-a dăruit mergând până la jertfa de
sine.
Am trăit anul acesta marea
bucurie a împlinirii misiunii episcopului nostru Anton, care, fiind ales să-i
fie discipol, să ajungă preotul şi apostolul său, nu a făcut altceva decât cu
umilinţă şi profundă dragoste a căutat un singur lucru: să dea mărturie despre
Cristos, care a venit în lume să se dăruiască pentru oameni, ca ei să aibă
viaţă, iar el, cu preţul jertfei sale, să anunţe că trebuie să crească, să-i
mântuiască pe toţi şi, astfel, prin jertfa sa, să se bucure de adevărata slavă.
Conştient de chemarea sa,
episcopul nostru nu a căutat altceva decât să dea mărturie despre Isus, care,
ca un miel nevinovat, a venit în lume, s-a oferit de bunăvoie să fie jertfit,
iar, prin jertfa sa, să aducă lumii împăcarea şi viaţa. S-a oferit pe sine ca
să dea mărturie că el este mielul care a luat asupra sa păcatele lumii şi care,
murind pe cruce, aduce lumii adevărata fericire.
Mărturia episcopului Anton rămâne
cel mai mare dar pe care el l-a oferit pentru noi, nu căutându-se ori
cruţându-se pe sine, ci dorind întocmai ca acela care a venit în lume să îşi
continue iubirea şi jertfa sa în folosul oamenilor.
Ales să fie păstorul cel mare al
diecezei noastre, a devenit adevărată victimă pentru popor, urmând cu
fidelitate marele drum al jertfei, spunând prin vorbă, faptă şi scris, că doar
acel popor poate să fie cu adevărat fericit care-l iubeşte pe Dumnezeu şi-l
urmează cu fidelitate. "Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este
Domnul!" (Ps 143,15).
Celebrând prima sărbătoare
dedicată episcopului nostru martir şi fericit, aşa cum a stabilit papa
Francisc, la 10 decembrie, îl preamărim pe Dumnezeu pentru această fericită
ocazie de a da mărturie despre iubirea sa pentru noi, oamenii, care retrăim cu
profundă credinţă marele adevăr că Emanuel - Dumnezeu e cu noi.
Sfinţiile voastre, dragi fraţi şi
surori în Cristos,
Se cuvine ca din inimile noastre
să se ridice spre ceruri un imn de adevărată preamărire, unindu-ne cu corurile
îngereşti şi tresăltând în cântări de laudă: "Mărire în cer lui Dumnezeu
şi pe pământ pace oamenilor de bunăvoinţă", un adevărat colind care
cuprinde în sine toate cântările şi colindele din lume.
Acum când celebrăm cu întreaga
Biserică Naşterea Domnului, adică misterul întrupării Cuvântului lui Dumnezeu
şi coborârea între oameni a lui Isus, Mântuitorul lumii, îndreptăm spre ceruri
cântarea noastră specială de bucurie şi îi mulţumim că el a venit la noi şi
ne-a oferit atâtea daruri cereşti, iar pentru credincioşii noştri, o nouă
dovadă de iubire prin episcopul nostru, fericitul Anton Durcovici: "Pe
tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim, pe tine, veşnicul
Părinte, pentru slava ta cea mare", căci tu ai fost şi rămâi adevărata
noastră bucurie şi adevărata noastră speranţă.
Îţi mulţumim, ţie, pentru darul
întrupării Fiului lui Dumnezeu, pentru darul mamei noastre sfinte, preacurata
Fecioară Maria, şi pentru noul nostru fericit, episcopul Anton Durcovici,
martir, care ne-a învăţat să credem şi să fim siguri că fericit este şi trebuie
să rămână poporul nostru, care îl are ca Dumnezeu pe Domnul!
Sărbători fericite!
Crăciun binecuvântat!
† Petru Gherghel,
episcop de Iaşi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu