„Temeţi-vă de Domnul şi de nimic altceva" (Jérôme Lejeune)

Medicul francez Jérôme Lejeune

Omul care spunea: Timete Dominum et nihil aliud („Temeţi-vă de Domnul şi de nimic altceva" era motto-ul medicului şi cercetătorului francez Jérôme Jean Louis Marie Lejeune) „...nu am găsit vreodată contradicţii ireductibile între ceea ce am învăţat după o lungă experienţă ştiinţifică şi ceea ce mi-a fost transmis de credinţa catolică", spunea Jérôme Jean Louis Marie Lejeune, medicul şi cercetătorul care avea să descopere în 1958 anomalia genetică responsabilă pentru sindromul Down: trisomia cromozomului 21 (Studi Cattolici, n. 188, 1976, Jérôme Lejeune, interviu despre teoria evoluţiei).

 

Motivul pentru care l-am ales pe Lejeune ca protagonist al rubricii „Credinţa cu nume şi prenume" este integritatea sa morală, faptul că nu s-a simţit stingherit de propria credinţă ale cărei învăţături le-a susţinut cu fermitate, chiar cu riscul de a fi pus la index de lumea ştiinţifică contemporană.

Trisomia cromozomului 21

Resortul care l-a împins pe Lejeune să descopere trisomia cromozomului 21 nu a fost unul ştiinţific, ci profunda compasiune faţă de aproapele aflat în suferinţă. Înainte de a fi un cercetător, Lejeune era un medic cu vocaţia alinării chinurilor micilor săi pacienţi şi a îmbunătăţirii calităţii vieţii lor. Medicina practicată de el era întru totul orientată spre slujirea umanităţii şi apărarea vieţii din momentul conceperii acesteia, căci spunea Lejeune: „Viaţa fiecărui om are un început foarte precis: momentul fecundării [...]. Această afirmaţie nu este o ipoteză formulată de teoreticieni, nici o opinie a teologilor, ci o constatare bazată pe ştiinţă" (Jerome Lejeune, Mesajul vieţii, 2002).

 

Lupta în favoarea vieţii dusă de medicul francez a fost intim legată de vocaţia sa creştină. Simbioza dintre omul de ştiinţă şi cel de credinţă s-a exprimat cu elocvenţă atât în viaţa profesională cât şi în cea de familie. Într-un interviu acordat agenţiei catolice Zenit de doamna Birthe Bringsted-Lejeune, şi publicat pe 23 august 2012, soţia geneticianului a cărui cauză de beatificare a fost iniţiată în 2007 l-a descris pe Jérôme Lejeune ca pe o persoană al cărei „eroism" a constat în a-şi trăi vocaţia de medic, de tată şi de soţ cu dăruirea cuiva conştient de darul vieţii. „Da, lucra mult; îşi iubea munca, dar nu o făcea pentru bani, o făcea din pasiune", a spus doamna Bringsted-Lejeune în interviul citat, precizând totodată că soţul ei nu şi-a neglijat niciodată familia în favoarea muncii. „Era mereu acasă la ora cinei", îşi aminteşte soţia renumitului cercetător. „Aveam avantajul că atât spitalul cât şi laboratorul erau în apropiere, încât reuşea să vină acasă la ora prânzului şi a cinei. Erau momente fericite, ne povestea tot ce făcuse în timpul zilei, bolnavii pe care-i vizitase, problemele care se iviseră, raportul cu familiile pacienţilor. (...) Când era în călătorie ne scria, mie şi copiilor, în fiecare zi. Avem un cufăr plin cu scrisori de la el. Sunt scrisori interesante, în care îşi istoriseşte munca, scrisori pe care le citeam fiilor când el era departe de casă (...) Fiind în Japonia sau America, nu se culca până când nu le scria copiilor o scrisoare zilnic, încât şi atunci când era absent fizic, reuşea să fie prezent prin lucrurile interesante pe care ni le povestea".

 

Profesor la Universitatea din Paris, membru al Academiei de Ştiinţe începând din 1974 şi primul preşedinte al Academiei Pontificale pentru Viaţă, dar şi mare prieten al lui Ioan Paul al II-lea, Lejeune şi-a dorit ca descoperirea trisomiei cromozomului 21 să fie un resort pentru aflarea unor tratamente împotriva maladiilor genetice şi nu o justificare pentru efectuarea avorturilor aşa-zis terapeutice, care nu reuşesc să facă abstracţie de practicile eugenice.

 

Lupta însufleţită dusă de Lejeune împotriva avortului nu era a unui exaltat cu principii morale inflexibile ci rezultatul convingerii unui medic cu o profundă umanitate şi un perfect simţ al realităţii. Intrând zilnic în contact cu suferinţa a mii de pacienţi şi a familiilor acestora, a descoperit nu doar trisomia 21 dar mai ales adevărul că un copil Down este o expresie a iubirii şi frumuseţii lui Dumnezeu, o persoană care merită pe deplin dreptul la viaţă. Munca zilnică cu micuţii pacienţi Down a reprezentat contextul în care Lejeune şi-a alimentat şi maturizat convingerile anti-avort. Poziţia sa intransigentă în privinţa avortului chiar şi în cazul malformaţiilor sau al maladiilor genetice, convingere pe care a susţinut-o cu autoritatea sa profesională şi ştiinţifică, i-a atras critici şi marginalizare din partea lumii academice, ca şi probabila eliminare a numelui său din lista laureaţilor Premiului Nobel.

 

Dar metrul divin este diferit de cel uman şi va veni probabil ziua în care micuţii Down se vor putea adresa în rugăciune unui Fericit (şi mai târziu poate unui Sfânt) chemat Lejeune, un protector care s-a luptat pentru ca ei să vadă lumina zilei, cu riscul de a fi criticat şi desconsiderat de mare parte dintre colegi, în numele unui progres ştiinţific care se uită la Dumnezeu de sus în jos.

 

Anca Mărtiaș Giulimondi, Timete Dominum et nihil aliud (Articol apărut în Actualitatea Creștină, ianuarie 2013, p. 18).

Analiza cromozomiala în sânge:
http://www.synevo.ro/analiza-cromozomiala-in-sange-cariotip-constitutional/