Până în epoca modernă, „informarea”
minţii şi „inspiraţia” inimii în
orizontul culturii
şi civilizaţiei europene s-a făcut plecând
de la un anumit
ideal de „Om”
şi anume „Omul sfânt”,
Omul care
şi anume „Omul sfânt”,
Omul care
prin lumina „harului”
şi a iubirii lui Cristos,
şi a iubirii lui Cristos,
Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului,
şi-a actualizat „chipul”
său dumnezeiesc.
Întreaga cultură şi spiritualitate europeană
poartă pecetea acestui ideal uman.
Întreaga cultură şi spiritualitate europeană
poartă pecetea acestui ideal uman.
Toate catedralele europene,
toată sculptura religioasă din
Răsăritul
şi Apusul Europei reprezintă expresia
obiectivă a efortului pe care
obiectivă a efortului pe care
fiecare generaţie de creştini
l-a făcut pentru a-şi actualiza
l-a făcut pentru a-şi actualiza
chipul său
dumnezeiesc
şi a-şi transforma fiinţa
într-o „catedrală” vie.
(Gh. POPA,
„Teologie şi ideologie.
Tentaţia interpretării ideologice
în cadrul discursului
teologic”,
în Studii teologice.
Revista
Facultăţilor de Teologie
din Patriarhia Română, 1 [2005] 23).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu