„Căci sfinţenia, atâta vreme
cât nu a realizat
unitatea totală a omului,
implică totdeauna un fel de
dedublare
– o luptă între centrul divin al sufletului
şi pasiunile cărnii şi
ale eului.
Dar dacă această dedublare se face rău,
dacă – precum în operaţia
unui cancer –
câteva celule impure (orgoliu, resentiment,
dispreţ pentru
oameni)
rămân amestecate cu sâmburele divin,
atunci, dualismul «sfântului»
devine
cel al unui actor care joacă un rol eroic,
iar cultul perfecţiunii
degenerează
în reprezentaţi teatrală”
(G. Thibon, Ignoranţa înstelată, 65).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu