Gândul zilei

Nu le este dat decât unora, sfinţilor şi posedaţilor,

să simtă violenţa deplină a furtunii,

atacul direct al lui Satan.

Posedaţii – Mouchette din Sous le soleil de Satan,

abatele Cénabre, M. Ouine – se disting

printr-un fel de linişte interioară,

„o pace mută, solitară şi de gheaţă”,

printr-o voinţă de degradare,

şi printr-un râs,

care este semnul exterior cel mai clar:

râsul isteric al lui Mouchette;

„râsul vulgar” pe care rafinatul Cénabre

este uimit să-l audă ieşind de pe propriile buze;

„râsul limpede şi fremătător” al lui M. Ouine

pe patul său de moarte.

Râsul, expresia cea mai pură a intelectului,

marchează punctul de recunoaştere

a mândriei şi a disperării în aceste suflete alese;

este triumful urii inumane prin intermediul

creierului uman

(D. O'Donnel, „Le Faust de Bernanos”

în D. de Roux (ed.), Les Cahiers de l'Herne.

Geroges Bernanos, Éditions de l'Herne, Paris 1962,

1998, 28-29).