„Reîncreştinarea Franţei prin decrete-lege este evident o soluţie destul
de tentantă. Faimosul paroh de Ars, sfântul Ioan Vianney, a predicat cândva, a
postit, a ispăşit douăzeci de ani, ca să obţină ca parohienii săi să meargă la
liturghie, s-a cruţat aşa puţin pe sine încât trecu mult timp drept un nebun pe
lângă confraţii săi, evident puţin dispuşi să-l imite. Ar fi putut să-şi spună
că asigurând concursul Domnului primar şi a puterii publice reprezentate de
paznicul de câmp ar fi obţinut acelaşi rezultat, cel puţin în aparenţă. Dar
sfinţii nu se mulţumesc cu aparenţele. Doresc mai mult ca orice
«reîncreştinarea Franţei». Este adevărat că nu dau acestor cuvinte acelaşi sens
ca cei mai mulţi dintre «bine-gânditori». Cred că cei mai mulţi din poporul
nostru au rămas profund creştini, că sunt fără să îndrăznească să o spună, şi
poate fără să o creadă ei înşişi. Sunt creştini care ar avea nevoie să se
«reîncreştineze», adică de a trăi credinţa lor, de a trăi în mod real,
substanţial, eroic, în locul compromisului în toate felurile de combinaţii
politice, aşa cum ar dori să fie slujiţi în loc de a sluji. Legea poate foarte
bine să ne facă să respectăm, sau chiar să ne temem, nu ne revine decât nouă de
a face să iubim” (G. Bernanos, Le Chemin de miercuri, 30 ianuarie 2013
Gândul zilei
„Reîncreştinarea Franţei prin decrete-lege este evident o soluţie destul
de tentantă. Faimosul paroh de Ars, sfântul Ioan Vianney, a predicat cândva, a
postit, a ispăşit douăzeci de ani, ca să obţină ca parohienii săi să meargă la
liturghie, s-a cruţat aşa puţin pe sine încât trecu mult timp drept un nebun pe
lângă confraţii săi, evident puţin dispuşi să-l imite. Ar fi putut să-şi spună
că asigurând concursul Domnului primar şi a puterii publice reprezentate de
paznicul de câmp ar fi obţinut acelaşi rezultat, cel puţin în aparenţă. Dar
sfinţii nu se mulţumesc cu aparenţele. Doresc mai mult ca orice
«reîncreştinarea Franţei». Este adevărat că nu dau acestor cuvinte acelaşi sens
ca cei mai mulţi dintre «bine-gânditori». Cred că cei mai mulţi din poporul
nostru au rămas profund creştini, că sunt fără să îndrăznească să o spună, şi
poate fără să o creadă ei înşişi. Sunt creştini care ar avea nevoie să se
«reîncreştineze», adică de a trăi credinţa lor, de a trăi în mod real,
substanţial, eroic, în locul compromisului în toate felurile de combinaţii
politice, aşa cum ar dori să fie slujiţi în loc de a sluji. Legea poate foarte
bine să ne facă să respectăm, sau chiar să ne temem, nu ne revine decât nouă de
a face să iubim” (G. Bernanos, Le Chemin de 
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu