Nu există bomboane pentru cei buni şi nuiele pentru cei răi. Sărbătoarea este pentru toţi: pentru cei buni şi pentru cei răi, pentru cel care merită şi pentru cel care nu merită, pentru vecini şi pentru cei de departe. Dacă ar fi numai pentru cei aleşi de dinainte, ce veste bună ar fi? Ce noutate am duce dacă şi noi am merge cu logica meritului? Ce frumuseţe ar fi într-o vestire a mântuirii care priveşte la codicele fiscal pentru a stabili dacă intri sau ieşi din schemă?
Astăzi Biserica ne invită să celebrăm Epifania, adică „manifestarea”. O sărbătoare extraordinară care vesteşte că Mesia născut în grota de la Betleem nu este o comoară privată a lui Israel – poporul promisiunii – dar este pentru toţi. Magii, care nu sunt nici trei nici regi (unde scrie aceasta?) vin din Orient tocmai pentru a arăta această direcţie universală a mântuirii dăruite de Cristos. El este pentru toţi şi nu este suficient să fii vecin ca să-l, întâlneşti.
Tocmai pentru a explica absenţa acestui automatism al credinţei, Matei creează un contrast uimitor între lumina pe care Magii o primesc şi o urmează şi întunericul în care rămâne cufundat temătorul Irod cu cărturarii şi fariseii. Acesta este un avertisment şi pentru noi toţi. Nu ajunge să te fi născut într-o naţiune creştină sau „să faci practici religioase” pentru a fi creştin. Nu ajunge să spui rozarii şi să faci cruci pe toate drumurile, nici să mergi la biserică în toate duminicile ca să spună oamenii că eşti un om bun. Un lucru este să faci pe creştinul şi alta este să fii creştin. Acceptarea lui Isus în viaţa noastră cere un „da”, o plecare, o dorinţă, o cercetare… Curaj, dragi prieteni! Să înălţăm privirea spre Cristos, steaua noastră, să ne lăsăm umplem inimile de acea bucurie care singur el poate să o dea şi pe care nimeni nu o poate răpi! (don Roberto Seregni; trad. pr. Isidor Chinez).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu