"Lumină spre luminarea neamurilor şi spre slava poporului tău, Israel!"
Ce este lumina?
- Ştiinţa vorbeşte despre fotoni, dar nu poate defini lumina...
- Inginerii vorbesc despre "lumina neagră" produsă de fascicolele lasăr...
- E greu să defineşti lumina...
Biserica ne spune astăzi cine este lumina. Este Cristos, Cuvântul care s-a făcut trup. "Cuvântul era adevărata lumină..." (cf. In 1,1-9). Cum este Cristos lumină pentru noi? Auzim deseori în pslami când ne rugăm: "Cuvântul tău este lumină pentru paşii mei". Cum este Cristos lumină pentru noi? Nu putem să ne oprim la poezia cuvântului "lumină". Nu putem surprinde adâncul înţeles decât pe calea unei experienţe de viaţă.
Voi începe cu o legendă. Într-o seară, pe o pajişte se întâlnesc numeroase libelule. La un moment dat se luminează o fereastră la casa vecină. Libelulele sunt pline de curiozitate să cunoască până în adânc acel fenomen. Pleacă una în recunoaştere. Se îndreaptă rapid spre fereastră, intră în cercul de lumină şi este atrasă înăuntru. Puţin după aceea se retrage. Si relatează pe un ton dramatic tovarăşelor sale care o asaltează cu întrebările: "Ştiţi, e greu să vă explic ce este lumina. Oricum, ceva teribil. M-am apropiat puţin, dar la un punct ochii mi-au rămas orbiţi de la acea flacără şi a trebuit să bat în retragere pentru a nu rămâne oarbă..."
Atunci pleacă o a doua, decisă să aprofundeze mai mult acel mister. Când s-a întors, părea terorizată: "Am văzut-o rău. M-am apropiat de acea lumină atât cât am putut. Dar m-am lovit ca de o vâlvătaie de flăcări violente. Mi se ardeau aripile, m-am salvat ca prin minune. Nu pot să vă spun altceva: acea lumină lasă să izbucnească un foc, o căldură arzătoare. Este periculos să te apropii prea mult..."
Să ţinem seama: lumină orbitoare, căldură teribilă... Si apoi? Imediat, o atrăgea, care până atunci rămăsese tăcută, zboară de pe pajişte, hotărâtă să priceapă totul, cu orice preţ. Tovarăşele rămân cu ochii ficşi la acel dreptunghi luminos. Dintr-o dată observă o strălucire, lumina deodată a devenit mai intensă, ca o flacără alimentată în plus de combustibil... Tovarăşa, desigur, nu se va mai întoarce.
Ele însă, au înţeles acum ce este lumina. Şi care este preţul care trebuie plătit pentru "aprofundarea" fenomenului.
Experienţă de viaţă. Aceasta este lumina pe care o vede Simeon, bărânul din evanghelia de astăzi. Maria şi Iosif îl poartă pe prunc la templu, pentru a fi prezentat, oferit lui Dumnezeu. E primul născut şi aparţine Domnului. Pentru Maria este jertfă. Oferă ce a primit. Şi e dureroasă.
Cristos este cel jertfit. Iar cel jertfit apare în ochii bătrânului condus de Duhul Sfânt ca "lumină". O lumină care nu se opreşte doar la un popor, ci străbate pământul: "Lumină spre luminarea neamurilor".
Astăzi Biserica vrea să ne spună că lumina vine din jertfă. Dacă mereu experimentăm pe Cristos-Lumină în rugăciunea pe care o înălţăm fierbinte în credinţa noastră, astăzi trebuie să învăţăm că El ni se revelează ca lumină în jertfa sa şi prin jertfa sa. Jertfa care începe o dată cu intrarea sa în lume: "Tu nu ai voit nici jertfe, nici ofrande, ci mi-ai plăsmuit un trup. Arderi de tot şi sacrificii pentru păcate nu ţi-au plăcut. Atunci am zis: Iată, vin ca să fac voia ta, Dumnezeule" (Ev 10,5-7). E jertfa pe care o actualizează Maria şi Iosif astăzi în Evanghelie. E jertfa care continuă până pe Calvar unde El este ispăşire pentru păcatele lumii. E jertfa care continuă în Euharistie unde Cristos "se dăruieşte" lumii până la sfârşitul veacurilor. Dacă din Euharistie nu izvorăşte lumina pentru noi atunci pierdem timpul venind la biserică... Prin jertfa lui El e lumină şi forţă pentru creştin în toată viaţa sa. Căci şi pentru creştin viaţa apare adesea plină de întuneric şi lipsită de speranţă.
Un exemplu. Un scriitor german în vacanţă de iarnă la vila sa de la munte. Vede în fiecare dimineaţă o femeie coborând la râu, spălând rufele în apa îngheţată. Se apropie uimit şi o întreabă: "Te văd în fiecare zi făcând acelaşi lucru... Cred că ai mulţi copii... Mai poţi?"
Şi femeia îi spune că are mulţi copii. Este singură. E adevărat că e obosită, aproape că nu mai poate. Totuşi în fiecare dimineaţă merge la biserică, participă la Euharistie şi de fiecare dată îl roagă pe Cristos să-i mai dea putere încă pentru o zi.
Cristos din Euharistie era pentru ea lumină şi putere doar pentru o zi, dar suficient pentru ca să-i împlinească viaţa. Vă invit să cerem acest dar de la Cristos astăzi la Euharistie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu