Abatele Pierre (1912-2007)

Abatele Pierre (1912-2007)

Era prin 1912, la numai câteva luni după ce Titanicul se scufundase. În familia unui bogat negustor de mătăsuri din Lyon, se naste al cincilea copil, Henri. În ciuda intenţiilor tatălui de a-l determina pe tănăr să-i urmeze calea, la 18 ani ... visând la o lume mai bună, acesta renunţa la moştenire şi se călugăreşte.

Al doilea Razboi Mondial l-a scos din contemplare şi l-a aruncat în vâltoarea Rezistentei franceze. Acolo şi-a primit pseudonimul "Pierre". Din locuinta sa din Grenoble, Pierre conduce un cuib de luptători. De doua ori arestat a scapat de fiecare dată, după ultima scăpare este nevoit să fugă în Algeria.

În 1945 "revoluţionarul" este împins ca deputat în Adunarea Naţională Constituantă. Dezgustat de politică, în 1950 îşi da demisia din Parlamentul Franţei.

Găsise ceva mai bun de făcut: la data aceea, Parisul mişuna de oameni ai străzii lipsiţi de toate. Abatele Pierre s-a dedicat ajutorării lor. Iarna lui 1954 a fost una cumplit de geroasă. În fiecare noapte în Paris mureau cam 2000 de oameni degeraţi. Abatele nu mai poate suporta. Rosteşte la radio un apel fulminant către parizieni. Peste noapte, se naşte "insurectia bunătăţii". În câteva zile se strâng 500 de milioane de franci şi apar voluntarii! Luat pe nepregătite de sarcina imensă a distribuţiei, Pierre pune la cale cel mai inspirat sistem: îi organizeaza pe cerşetori, ca să-i ajute pe cerşetori. Metoda da roade. Văzându-se deodată utili, vagabonzii s-au făcut oameni de treaba. După ce a trecut iarna, Pierre îi organizează în echipe şi îi trimite prin tot Parisul să strângă sticle. Pe altii mai voinici, îi echipeaza să transforme din ruine... un depozit, unde să fie sortate sticlele. Aşa s-a născut Societetea Emaus, în care cerşetorii îi salvează pe cersetori. Modelul s-a extins şi peste hotare în peste 42 de ţări (Beirut 1959, colonia de leprosi Vellore, din India 1971).

În 1992 a fost medaliat cu Legiunea de onoare. De asemenea, pentru strădaniile sale de a face lumea mai bună, ani de-a rândul a fost votat cel mai popular om din Franţa. Abia în 2003, a fost întrecut de... fotbalistul Zidane. Spune şi asta ceva despre "evoluţia societatii"... Deşi cu o viaţa riscantă, scăpat ca prin urechile acului de nenumarate nenorociri, printre care un accident aviatic (1950) şi un grav naufragiu (1963), Pierre - ca şi altii care "îşi pierd viaţa pentru Isus" atinge pragul longevitatii, moare la nouazeci şi patru de ani (22 ianuarie 2007). În ciuda personalităţii sale controversate Pierre, a lăsat în urma ceva... a făcut ceva pentru semeni...

Pare pe dos. Dar oamenii care au iubit cel mai mult Împărăţia de sus, sunt cei care au făcut cel mai mult pentru lumea de jos.

De fapt asta şi este esenţa adevaratului crestinism... (Lucian Cristescu).