Omilia Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, 2 februarie 2012

Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea
la celebrarea Vesperelor
în cea de-a XVI-a Zi a Vieţii Consacrate

Iubiţi fraţi şi surori, sărbătoarea Întâmpinării Domnului, 40 de zile după naşterea lui Isus, ni-i arată pe Maria şi Iosif care, în ascultare faţă de Legea mozaică, se îndreaptă spre templul din Ierusalim pentru a oferi copilul, întrucât era primul născut, Domnului şi a-l răscumpăra printr-un sacrificiu (cf. Lc 2,22-24). Este unul dintre cazurile în care timpul liturgic îl oglindeşte pe cel istoric, deoarece astăzi se împlinesc exact 40 de zile de la solemnitatea Naşterii Domnului; tema lui Cristos Lumina, care a caracterizat ciclul sărbătorilor Crăciunului şi a culminat în solemnitatea Epifaniei, este preluată şi extinsă în sărbătoarea de astăzi.

Gestul ritual al părinţilor lui Isus, ce se înfăptuieşte într-un stil de ascundere smerită ce caracterizează Întruparea Fiului lui Dumnezeu, găseşte o singură primire din partea bătrânului Simeon şi a profetesei Ana. Prin inspiraţie divină, ei recunosc în acel copil pe Mesia prevestit de profeţi. În întâlnirea dintre bătrânul Simeon şi Maria, tânără mamă, Vechiul şi Noul Testament se unesc într-un mod minunat în aducere de mulţumire pentru darul Luminii, care a strălucit în întuneric şi i-a împiedicat stăpânirea: Cristos Domnul, lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului său Israel (cf. Lc 2,32).

În ziua în care Biserica sărbătoreşte prezentarea lui Isus la templu, se celebrează Ziua Vieţii Consacrate. De fapt, episodul evanghelic la care ne referim constituie o imagine semnificativă a dăruirii propriei vieţi de către cei care sunt chemaţi să reprezinte în Biserică şi în lume, prin sfaturile evanghelice, trăsăturile caracteristice ale lui Isus, cast, sărac şi ascultător, Consacratul Tatălui. În sărbătoarea de astăzi celebrăm, prin urmare, misterul consacrării: consacrare a lui Isus, consacrare a Mariei, consacrare a tuturor celor care săvârşesc urmarea lui Cristos de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu.

Potrivit intuiţiei Fericitului Ioan Paul al II-lea, care a celebrat-o pentru prima dată în anul 1997, Ziua dedicată vieţii consacrate îşi propune câteva scopuri speciale. Vrea să răspundă, înainte de toate, la exigenţa de a-l lăuda şi a-i mulţumi Domnului pentru darul acestei stări de viaţă, care aparţine sfinţeniei Bisericii. Fiecărei persoane consacrate îi este dedicată astăzi rugăciunea întregii Comunităţi, care aduce mulţumiri lui Dumnezeu Tatăl, dătătorul oricărui bine, pentru darul acestei vocaţii, şi cu credinţă o invocă din nou. De asemenea, în această ocazie intenţionează valorificarea tot mai mult a mărturiei celor care au ales să-l urmeze pe Cristos prin practicarea sfaturilor evanghelice prin promovarea cunoaşterii şi preţuirii vieţii consacrate în Poporul lui Dumnezeu. În sfârşit, Ziua Vieţii Consacrate doreşte să fie, mai ales pentru voi, iubiţi fraţi şi surori care aţi îmbrăţişat această condiţie în Biserică, o ocazie preţioasă de a reînnoi propunerile şi de a revigora sentimentele care au inspirat şi inspiră dăruirea de voi înşivă Domnului. Acest lucru vrem să-l facem astăzi, acesta este angajamentul pe care aţi fost chemaţi să-l realizaţi în fiecare zi a vieţii voastre.

Cu ocazia celei de a 50-a aniversări de la deschiderea Conciliului al II-lea din Vatican, am proclamat - după cum ştiţi - Anul credinţei, care se va deschide în luna octombrie. Toţi credincioşii, dar mai ales membrii Institutelor de Viaţă Consacrată, au primit această iniţiativă ca pe un dar, şi sper că vor trăi Anul credinţei ca timp favorabil pentru reînnoirea interioară, de care se simte mereu nevoia, cu o aprofundare a valorilor esenţiale şi a exigenţelor propriei consacrări. În Anul credinţei voi, cei care aţi primit chemarea de a-l urma pe Cristos mai îndeaproape prin profesiunea sfaturilor evanghelice, sunteţi invitaţi să aprofundaţi şi mai mult relaţia cu Dumnezeu. Sfaturile evanghelice, acceptate ca regulă autentică de viaţă, întăresc credinţa, speranţa şi caritatea, care unesc cu Dumnezeu. Această apropiere profundă de Domnul, care trebuie să fie elementul prioritar şi caracteristic al existenţei voastre, vă va duce la un ataşament reînnoit faţă de El şi va avea o influenţă pozitivă asupra prezenţei voastre speciale şi formă de apostolat în cadrul Poporului lui Dumnezeu, prin contribuţia carismelor voastre, în fidelitate faţă de Magisteriu, cu scopul de a fi martori ai credinţei şi ai harului, martori credibili pentru Biserică şi pentru lumea de astăzi.

Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, prin mijloacele pe care le va considera mai adecvate, va sugera orientări şi se va strădui pentru a favoriza ca acest An al credinţei să constituie pentru voi toţi un an de reînnoire şi de fidelitate, astfel încât toţi consacraţii şi consacratele să se angajeze cu entuziasm în noua evanghelizare. În timp ce adresez salutul meu cordial Prefectului Dicasteriului, Monsenior João Braz de Aviz - pe care am vrut să-l număr printre Cardinalii ce vor fi creaţi în Consistoriul următor -, profit cu plăcere de această ocazie pentru a-i mulţumi lui şi colaboratorilor săi pentru slujirea preţioasă pe care o aduc Sfântului Scaun şi întregii Biserici.

Iubiţi fraţi şi surori, mulţumesc şi fiecăruia dintre voi, pentru că aţi vrut să participaţi la această Liturgie, care, datorită şi prezenţei voastre, se remarcă printr-o atmosferă specială de devoţiune şi de reculegere. Vă doresc tot binele pentru drumul Familiilor voastre religioase, precum şi pentru formarea şi apostolatul vostru. Fecioara Maria, ucenica, slujitoarea şi mama Domnului, să obţină de la Domnul Isus „celor care au primit darul de a-l urma în viaţa consacrată să-l poată mărturisi printr-o viaţă transfigurată, mergând cu bucurie împreună cu toţi ceilalţi fraţi şi surori spre patria cerească şi spre lumina care nu cunoaşte apus” (Ioan Paul al II-lea, Exortaţia apostolică post-sinodală Viaţa consacrată, 112). Amin. (Benedict PP. XVI, traducere Pr. Vincenţiu Balint).