† Duminica a 5-a a Paştelui [B]: Comuniune cu Domnul [2 mai 2021]

Tăierea viei...

Comuniune cu Domnul

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 mai 2021) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 9,26-31; 1Ioan 3,18-24; Evanghelia Ioan 15,1-8; lecturi biblice

Omilie

Suntem în timpul Paștelui. Evanghelistul Ioan folosește imaginea viței de vie pentru a prezenta relația lui Isus cu discipolii săi. Aceste cuvinte sunt destinate să insufle încredere în noua comunitate creștină care crește și merge mereu cu speranță printre situațiile care ne pot fi evitate. Creștini simt că trebuie să rămână uniți cu Cristos ca vița de vie, susținuți de Dumnezeu și de mărturia apostolilor. „A rămâne” în comuniune cu Domnul! Cuvântul se referă la alegerea lui Cristos. Pentru a fi validă această alegere trebuie reînnoită în fiecare moment. Iată ce înseamnă „a rămâne” cu Isus: este o alegere continuă. A doua lectură (1In 3,18-24) vorbește despre comuniunea cu Isus prin iubirea activă și acțiunea Duhului: este comunitatea creștinilor, adică Biserica. Trebuie să-l aleagă continuu pe Cristos în diferitele impasuri ale istoriei, mergând și crescând în număr prin mângâierea Duhului. În prima lectură (Fap 9,26-31) continuă relatarea întâlnirii dintre Paul cu comunitatea Bisericii din Ierusalim unde este marginalizat căci toţi se temeau de el. Doar Barnaba îi face loc în comunitate. Evanghelia prezintă viață trăită în întregime de Isus sub asemănarea viței de vie și a mlădițelor pentru a face să se înțeleagă unirea care există între Isus și discipoli săi. Dumnezeu a făcut ca tulpina străveche și sterilă a viței de vie să încolțească în ziua de Paști, ca o viță nouă: este Cristos înviat, adevărata viță de vie. Isus este vița, discipolii alcătuiesc ramurile. Este comuniune cu Domnul. Dumnezeu așteaptă fructe: dreptate, sinceritate, iubire. Grădinarul – ca viticultor –  curăță și taie via ca să crească să dea roade bogate.

Sfânta Ecaterina de Siena [29 aprilie]

Sf. Ecaterina de Siena (1746) de Giovanni Battista Tiepolo

Sfânta Ecaterina de Siena (1347-1380), 

doctor al Bisericii, fecioară

„I-ai dat harul să pătrundă misterele insondabile ale vieţii tale divine şi să iubească Biserica ta cu o inimă mare şi plină de pasiune. În tăcerea unei asidue rugăciuni, contempla frumuseţea ta, şi în faţa discordiilor şi a schismei, ea îşi ridica vocea plină de însufleţire, ca să se refacă unitatea fiilor tăi” [1].

În evul mediu târziu, în domeniul civil, ca şi în cel bisericesc, oamenii se sfâşiau în lupte interne, provocând războaie între state şi schismă în Biserică, chiar riscul supravieţuirii civilizaţiei creştine în faţa pericolului tot mai ameninţător al musulmanilor. Dumnezeu a ridicat atunci femei ca sfânta Brigitta a Suediei şi sfânta Ecaterina de Siena, care, prin carismele lor, au încercat să aducă pace în suflete şi să reconstruiască unitatea Bisericii, dând o contribuţie importantă, în unele aspecte bine determinate, la civilizaţia europeană.

Ecaterina Benincasa s-a născut la Siena, în cartierul popular Fontebranda, dintr-o familie de zugravi, în anul 1347. Era al douăzeci şi patrulea copil dintre cei douăzeci şi cinci ai soţilor Jacopo Benincasa şi Lapa Piagenti. La 6 ani, i-a apărut, într-o mare lumină, Isus îmbrăcat în veşminte pontificale şi înconjurat de o mulţime de sfinţi, printre care i-a recunoscut pe sfântul Petru, sfântul Paul şi sfântul Ioan. La 7 ani, în prezenţa sfintei Fecioare, se oferea ca mireasă lui Isus, pentru totdeauna, având pe deplin conştiinţa valorii acestui vot, aşa cum ea însăşi o va declara mai târziu confesorului ei.

† Duminica a 4-a a Paştelui [B]: Isus, bunul păstor, ne conduce la Dumnezeu [25 aprilie 2021]

 

Isus, bunul păstor, ne conduce la Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (25 aprilie 2021) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 4,8-12; 1Ioan 3,1-2; Evanghelia Ioan 10,11-18; lecturi biblice

Omilie

În fiecare an, în duminica a patra a Paștelui, se celebrează „Bunul Păstor”. Această afirmație nu este o simplă expresie verbală, nici nu este o asemănare parțială, dar definește exact ființa lui Isus – bunul păstor. Prezența Domnului printre noi nu este aceea a unui lider, ci a unui păstor care trăiește pentru turma sa, preocupat doar pentru a se îngriji, a-i procura hrană și a veghea să împiedice orice pericol pentru a ne conduce la Dumnezeu. Evanghelia ne vorbește despre iubirea personală, dăruirea sa fără măsură care caracterizează întreaga viață a lui Cristos. Fiecare este chemat să proclame vestea cea bună prin cuvânt și viață: modelul este Domnul. Acesta este motivul pentru care papa Paul al VI-lea în anul 1964 a voit ca în această duminică să ne rugăm și să reflectăm asupra vocației, mai ales pentru chemarea la preoție și apostolat.

Tema liturgiei de astăzi este rolul pe care Isus îl desfășoară în interiorul comunității sale, adică Biserica. Cheia citirii celor trei lecturi este prima scrisoare a sfântului Ioan, unde se spune că „ne numim copii ai lui Dumnezeu!” În această dimensiune de „fii” este experiența noastră de mântuire. Isus este „piatra unghiulară” în care toți suntem salvați [prima lectură]. Fragmentul evanghelic arată izvorul mântuirii: oferirea vieții de către Cristos, devenind astfel „pastorul” universal al tuturor celor care îl iubesc pe Dumnezeu.

† Duminica a 3-a a Paştelui [B]: A-l „atinge” pe Domnul înviat [18 aprilie 2021]

Mâinile răstignitului înviat...

A-l „atinge” pe Domnul înviat

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (18 aprilie 2021) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 3,13-15.17-19; 1Ioan 2,1-5a; Evanghelia Luca 24,35-48; lecturi biblice

Omilie

Relatările despre întâlnirile cu Isus înviat au scopul de a trasa calea credinței după dispariția fizică a lui Cristos. Cuvântul Domnului atinge astăzi unul dintre aspectele Misterului Crucii: sensul morții lui Isus ca ispășire. Cheia citirii liturgice este în apostolul Ioan, unde se afirmă că Cristos „este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre […] ale lumii întregi”. Distrugerea trupului omenesc al lui Isus istoric, îi corespunde întregii devastării a omenirii păcătoase, luate asupra sa în momentul Întrupării. Lecturile preiau tema morții pe cruce ca sacrificiul și o leagă de profețiile Scripturii pentru a înțelege că Isus a înviat: este a-l „atinge” pe Domnul înviat!

† Duminica a 2-a a Paştelui [B]: Iubirea milostivă a Domnului… [11 aprilie 2021]

 „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Iubirea milostivă a Domnului…

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (11 aprilie 2021) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 4,32-35; 1Ioan 5,1-6; Evanghelia Ioan 20,19-31; lecturi biblice

Omilie

Liturghia Cuvântului din timpul Paștelui se concentrează asupra evenimentelor învierii: aparițiile Celui Înviat. Prima lectură ne oferă stilul de viață al primei comunități creștine unde bunurile erau „la comun”. Evanghelia este aceeași ca în anii liturgici precedenți: apariția Domnului în Cenacol și iubirea milostivă față de toți apostolii și inclusiv a lui Toma care îl recunoaște pe Isus: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” A doua lectură, relatează experiența creștină ca o victorie asupra lumii obținută prin credință: este Biserica care reunește în sânul său pe toți cei care cred în Cristos și care participă la aceeași speranță. Descrierea comunității primare din Ierusalim este un stil diferit de cel ale celorlalte realități și instituții ale societății umane. Legătura dintre cele trei lecturi este foarte clară: anunțul Celui Înviat dă naștere unei comunității creștine – Biserica – care învinge lumea cu credința ei.

Marți din Octava Paștelui: Cristos, speranţa mea, a înviat! [6 aprilie 2021]

 Cristos, speranţa mea, a înviat!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (6 aprilie 2021) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 2,36-41; Evanghelia Ioan 20,11-18; lecturi biblice

Omilie

Auzim acest mesaj: Cristos a înviat! Mântuirea oferită tuturor, veciniilor și celor de departe. Toți suntem chemați la convertire și botez. Isus a devenit centrul omului, umplând goliciunea noastră de creatură cu plinătatea sa divină, așa cum a făcut cu Maria Magdalena.

Prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,36-41) este partea finală din predica apostolului Petru adresată evreilor în ziua Coborârii Duhului Sfânt: „să știe cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn [Kyrios, în greacă] şi Cristos [în ebraică Mesia] pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit” (v. 36). Este Mesia? L-am răstignit noi? „Au fost pătrunși până la inimă” (Fap 2,37). Ce înseamnă asta? Care este reacția mulțimii? O nemulțumire profundă! Inimă străpunsă! Anunțul a impresionat puternic pe ascultătorii lui Petru care întreabă: „Ce să facem, fraților?” Angajarea pentru o viață mai bună! „Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt!” (v. 38). Răspunsul este convertirea și botezul în numele lui Isus spre iertarea păcatelor și darul Duhului. Rezultatul este mântuirea: o viață nouă susținută de patru piloni  –învățătura apostolilor, comuniunea bunurilor, Euharistia și rugăciunea. „Aşadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi. Şi în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete” (v. 41). Sunt invitați la convertire, adică la o schimbare profundă a mentalității și a acțiunii, la o părere de rău pentru faptele săvârșite, mai ales pentru responsabilitate la moartea lui Isus. Motivul: viața creștină nu e constituită de observarea legii, ci pe un raport personal cu Domnul, vorbindu-ne, iubindu-ne. El ne-a cerut dragostea noastră. Suntem invitați să facem făgăduințele de la botez prin care Cristos ne dă iubirea sa. Iată, un popor nou se naște: este creștinismul!

Luni din Octava Paștelui: „Bucurați-vă” – este îndemnul Domnului [5 aprilie 2021]

Femeile la mormânt... 

„Bucurați-vă” – este îndemnul Domnului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (5 aprilie 2021) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; Evanghelia Matei 28,8-15; lecturi biblice

Omilie

În lunea din Octava Paștelui tema liturgiei pascale este învierea Domnului, văzută nu ca un fapt istoric, documentar, dar ca un eveniment mântuitor acceptat prin credință.

În prima lectură (Fap 2,14.22-33), Petru dă mărturie despre Cristos cel înviat în ziua Coborârii Duhului Sfânt. Este kerygma, adică mesajul biblic că Domnul Isus Cristos mort şi înviat, este mântuitorul lumii. Este prima predică de la Rusalii. În fața unei mulțimi ca aceasta, Petru nu ar putea face altfel decât să înceapă cu umanitatea lui Cristos. Observați: el începe cu omul și termină cu divinul: „să știe cu siguranță toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos [în ebraică, Mesia] pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit” (Fap 2,36). Apostolul explică că a venit ceasul mântuirii pentru cei care îl invocă pe Isus din Nazaret răstignit, mort, coborât în lumea de dincolo, înviat și așezat în gloria lui Dumnezeu, care ni-l dă pe Duhul Sfânt, astfel toți putem trăi ca fii ai Tatălui și ca frați între noi. Această predică condensează credința creștină: Cristos este Domn [kyrios, în greacă], dătător al Duhului Sfânt. Isus, omul din Nazaret, este mântuitor, așa cum se descoperă în viața, moartea, învierea și glorificarea sa. „Pe Isus Nazarineanul […] voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege”, dar pe care „Dumnezeu l-a înviat” (v. 22; 24). Isus este salvatorul nostru: este Cristos Domnul [Kyrios]. El este fundamentul Bisericii.