vineri, 13 decembrie 2019

† Duminica a 3-a din Advent [A]: Un profet în stil nou [15 decembrie 2019]


Un profet în stil nou 
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (15 decembrie 2019)        
Lecturi: Isaia 35,1-6a.10; Iacob 5,7-10; Evanghelia Matei 11,2-11; lecturi

Omilie

Este timpul Adventului! „Bucurați-vă mereu în Domnul! Iarăși vă spun: bucurați-vă! Domnul este aproape!” (Fil 4,4-5). „Bucurați-vă” în latinește gaudete. Este antifona de la intrarea la liturghie. Bucuraţi-vă de venirea lui Isus în lume: prima venire cu două mii de ani în urmă şi a doua venire la sfârşitul lumii. Între aceste două veniri este venirea lui Cristos prin sacramente şi prin Cuvântul Scripturii. Tema bucuriei domină a treia duminică din Advent pentru că Domnul e aproape cu mântuirea sa. Isus întâlneşte omenirea pentru a-i da speranţă. Acum privirea se îndreaptă către Cristos, căci timpul Domnului a sosit! În duminica „Bucuriei” textul din evanghelistul Matei ne dă să contemplăm figura lui Ioan Botezătorul ce se află în închisoare și se întreabă dacă Isus este Mesia?! Da, este un profet puternic ce se face slab, neputincios, un profet care știe să transforme profeția sa într-un fel de a pune întrebări… Da, pentru că Ioan Botezătorul rămâne chiar și în dubiu și în întrebări, profet!

joi, 12 decembrie 2019

Iubirea doreşte să-l vadă pe Dumnezeu



Dumnezeu, văzând lumea răvăşită de teamă, lucrează fără încetare ca să o cheme la sine cu dragoste, să o in­vite cu harul, să o susţină cu iubirea, să o îmbrăţişeze cu afecţiunea.

Iată de ce a purificat pământul, care se învechea în rele, cu pedeapsa potopului; l-a chemat pe Noe să fie părin­tele unei lumi noi, l-a îndemnat prin cuvinte afectu­oase, i-a dat încredere prin familiaritatea sa, l-a instruit părinteşte prin evenimentele prezente, l-a mângâiat cu harul în vederea celor viitoare. Nu-i porunceşte, ci, fă­cându-l să participe la lucrarea sa, închide în arcă între­gul viitor al lumii, pentru ca această asociere bazată pe iubire să alunge teama servilă şi pentru ca această iu­bire comună să conserve ceea ce fusese salvat printr o lucrare comună.

duminică, 8 decembrie 2019

† Neprihănita Zămislire: Sfinți și neprihăniți ca Fecioară Maria [9 decembrie 2019]

Neprihănita Zămislire [The Immaculate Conception] (1770) - de Anton Raphael Mengs.

Sfinți și neprihăniți ca Fecioară Maria
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (9 decembrie 2019)        
Lecturi: Genezei 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi

Omilie

Astăzi celebrăm sărbătoarea care ne amintește începutul vieții aceleia care avea să devină „mama Domnului” (Lc 1,43). Catolicii cred că „preasfânta Fecioară Maria încă din prima clipă a concepției sale […] a fost păstrată neatinsă de păcatul strămoșesc” – cum afirma papa Pius al IX-lea [în constituția Ineffabilis Deus în 8 decembrie 1854] în fața a două sute de episcopi și cardinali și a unei mulțimi imense de credincioși. Maria se prezintă apoi la Lourdes, patru ani mai târziu, ca Neprihănita Zămislire.

În timpul aparițiilor de la Lourdes, la 25 martie 1858, când mica Bernadeta îi cere numele doamnei preafrumoase, pe care o întâlnea de câteva luni, aceasta îi spune: „Eu sunt Neprihănita Zămislire!” Un titlu pe care Bernadeta nu-l mai auzise şi pe care, de frică să nu-l uite, l-a repetat mereu până acasă pentru a i-l spune parohului: Neprihănita Zămislire.


„Dumnezeul cel care nu poate fi redat prin cuvinte [inexprimabil] (în latină ineffabilis Deus), ale cărui căi sunt mila şi adevărul”, împlinește planul său într-o tânără fecioară din Nazaretul Galileei pe care el o iubește, o eliberează de păcatul original chiar din primul moment al existenței sale pentru ca să fie disponibilă și să spună: „Iată, eu sunt slujitoarea Domnului!” Ea a fost făcută demnă locuință a lui Dumnezeu, care în bunătatea sa cea milostivă, a ferit-o de păcat.



Contemplând misterul Mariei suntem purtați acolo unde este uimire și admirație în lauda lui Dumnezeu de la care primește tot darul: un dar de care omenirea a fost destinată de la început dar prin viclenia diavolului omul a căzut în păcat confruntând darul cu ceea ce este furat sau cucerit. Mâinile hoațe ale lui Adam și Eva sunt mâinile care încearcă într-un delir religios pervertit să strângă meritele pentru a cumpăra darul… În sfânta Maria Dumnezeu ne zice că darurile nu se cumpără, ci se primesc cu mâinile deschise, dezarmate și recunoscătoare.

Episcopul mons. Ioan Robu - TVR1 - interviu (7 decembrie 2019)


Monseniorul Ioan Robu, fost arhiepiscop și mitropolit romano-catolic de București (1990-2019).

„Tota pulchra” de părintele Alessandro Borroni



Tota pulchra es, Maria
 
(latin text)

Tota pulchra es, Maria
Et macula originalis non est in te.
Tu gloria Jerusalem
Tu laetitia Israel
Tu honorificentia populi nostril
Tu advocata peccatorum
O Maria, virgo prudentissima
Mater clementissima
Ora pro nobis
Intercede pro nobis
Ad Dominum Jesum Christum.

vineri, 6 decembrie 2019

† Duminica a 2-a din Advent [A]: În speranța milostivirii divine [8 decembrie 2019]


Ioan Botezătorul arătând spre... – sculptură de Giuliano Vangi; Firenze (Italia).
 În speranța milostivirii divine
 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 decembrie 2019)      

Lecturi: Isaia 11,1-10; Romani 15,4-9; Evanghelia Matei 3,1-12; lecturi

Omilie


Timpul Adventului este așteptare și pregătire a popoarelor pentru prima venire a lui Isus și însuflețește în noi dorința fierbinte după venirea ultimă a lui Cristos. Este timp de așteptare, de pregătire în speranța milostivirii divine. Lecturi biblice din această duminică a doua din Advent ne anunță planul lui Dumnezeu ce ne conduce la el. În liturgia de astăzi avem pe profetul Isaia, pe Ioan Botezătorul și pe apostolul Paul privind spre Cristos care vine pentru a ne mântui.


joi, 5 decembrie 2019

Vegheați! Cristos va veni din nou



 Judecata finală.
Ca să-i împiedice pe ucenici să-l întrebe despre mo­mentul venirii sale, Isus a spus: Despre ziua și ceasul acela nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul (Mt 24,36). Vouă nu vă este dat să cunoașteți timpu­rile sau momentele (Fap 1,7). El ne-a ascuns aceasta ca să veghem și ca fiecare dintre noi să considere că aceasta ar putea avea loc în timpul vieții sale. Dacă ar fi revelat timpul când va veni, venirea sa ar fi fost ceva banal, iar popoarele și veacurile, când s-ar fi descoperit, nu l-ar mai fi dorit. El a spus că va veni, dar nu a spus când va veni și, astfel, toate generațiile și toate veacu­rile îl așteaptă cu nerăbdare.

Deși Domnul a indicat semnele venirii sale, totuși nu se poate înțelege clar termenul lor; căci aceste semne, într-o schimbare continuă, au venit și au trecut și du­rează și acum. Venirea sa ultimă este, de fapt, asemă­nătoare celei dintâi.

Căci așa cum drepții și profeții îl așteptau, consi­derând că el va apărea în timpul lor, la fel, astăzi, orice credincios dorește să-l primească în timpul său, pentru că el nu a făcut cunoscută cu claritate ziua venirii sale. El, căruia îi sunt supuse numerele și timpurile, voia mai ales să nu se creadă că este supus unei constrângeri sau unui ceas. Cum putea să-i fie ascuns lui ceea ce el însuși a stabilit, el care a descris și semnele venirii sale? A scos în evidență aceste semne pentru ca, încă din prima zi, toate popoarele și veacurile să considere că venirea lui Cristos ar avea loc în timpul lor.

Vegheați, pentru că, atunci când trupul doarme, sun­tem dominați de natură, iar activitatea noastră nu mai este condusă de voință, ci de impulsul naturii. Și când asupra sufletului domnește o grea toropeală, cum ar fi meschinăria și tristețea, atunci este dușmanul cel care îl domină și îl determină să facă ceea ce nu vrea. Forța domină natura, iar dușmanul sufletul.

De aceea, vegherea pe care a poruncit-o Domnul nostru este prescrisă pentru ambele: pentru trup, ca să nu cadă într-un somn adânc, și pentru suflet, ca să nu cadă în toro­peală și timiditate, după cum spune Scriptura: Drepți­lor, fiți vigilenți (cf. 1Cor 15,34); și: Când mă trezesc, tot lângă tine sunt (Ps 138[139],18); și încă: Nu cedați obo­selii! De aceea, având această slujire pe care am primit-o din îndurare, nu ne descurajăm (cf. 2Cor 4,1). 

[Sfântul Efrem, diacon, Comentariu asupra Diatesaronului, cap. 18, 15-17: SCh 121, 325-328; sursă: http://www.ibreviary.com/].