† Duminica 1 din Post (C): Cuvântul Domnului este hrana noastră [10 martie 2019]

 

Ispitirea lui Isus (1850) - de Carl Heinrich Bloch.

Cuvântul Domnului este hrana noastră

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 martie 2019)

 
Lecturi: Deuteronomul 26,4-10; Romani 10,8-13; Evanghelia Luca 4,1-13; lecturi

Omilie

În cele cinci duminici din Postul Mare, Vechiul Testament prezintă momentele importante ale istoriei mântuirii. Lectura a doua conține texte cristologice. Evanghelia oferă, de fiecare dată, anunțul despre Misterul Pascal, la care participăm prin sacramente. Toate textele Scripturii sunt citite în perspectivă pascală. În primă duminică din post, Evanghelia prezintă episodul ispitirii lui Isus în pustiu. Este o relatare greu de înțeles: pentru ce să fie ispitit? Este „ispita mesianică”: dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, demonstreaz-o! Și noi să fim atenți la tentații: face parte din viața noastră. Important e de a le depăși cu bine și a-l alunga pe diavol.

Miercurea Cenușii: În iubirea milostivă a lui Dumnezeu (6 martie 2019)

40 de zile...

În iubirea milostivă a lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 17:30 (6 martie 2019)

 
Lecturi: Ioel 2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18; lecturi

Omilie

Astăzi începe timpul postului dedicat rugăciunii, penitenței și carității. Durează patruzeci de zile și la capătul său este Paştele: memorialul pătimirii, morţii și învierii Domnului. Cenușa ne amintește că noi trebuie să murim: suntem muritori. Viața pe pământ are un sfârșit. „Amintește-ți că ești pământ și în pământ te vei întoarce” (cf. Gen 3,19). Dar noi vom învia pentru că suntem spre viața veșnică. Chemările la convertire sunt temele lecturilor de astăzi. Este un timp ce ne invită să ne întoarcem la Dumnezeu. Acest timp ne este oferit pentru a regăsi calea Domnului. Este timpul prielnic ca să ne lăsăm împăcați și reînnoiți de gingășia Tatălui care este iubirea milostivă, care așteaptă să purifice inimile noastre. Să nu ezităm de a ne converti. Întâlnindu-l pe Domnul vom experimenta bucuria iertării sale.

Mesajul papei Francisc pentru Postul Mare 2019

 „Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,19).

Iubiţi fraţi şi surori,

În fiecare an, prin Maica Biserică, Dumnezeu „dăruieşte credincioşilor săi harul ca în fiecare an, cu suflete curăţate de păcat, să aştepte plini de bucurie tainele sfinte ale învierii. Pentru ca [...] să primească cu prisosinţă harul pe care tu îl reverşi asupra fiilor tăi” (Prefaţa pentru Postul Mare, I). În acest mod putem merge, din Paşte în Paşte, spre împlinirea acelei mântuiri pe care deja am primit-o graţie misterului pascal al lui Cristos: „căci în speranţă am fost mântuiţi” (Rom 8,24). Acest mister de mântuire, deja activ în noi în timpul vieţii pământeşti, este un proces dinamic care include şi istoria şi întreaga creaţie. Sfântul Paul ajunge să spună: „Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,19). În această perspectivă aş vrea să ofer şi câteva idei de reflecţie, care să însoţească drumul nostru de convertire în următorul Post Mare.

† Duminica a 8-a de peste an (C): Faptele creștinului [3 martie 2019]

 

După roadele sale îi veți conoaște...

Faptele creștinului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 martie 2019)

 
Lecturi: Ben Sirah 27,4-7; 1Corinteni 15,54-58; Evanghelia Luca 6,39-45; lecturi

Omilie

Textele biblice din această duminică ne invită să folosim cuvinte frumoase pentru că „rodul pomului arată îngrijirea lui” (Sir 27,6). Isus, Învățătorul, ne poartă spre înțelepciune: „orice pom se cunoaşte după fructele proprii” (Lc 6,44) și ne invită la coerență, adică la legătura strânsă dintre credință și fapte. Cristos ne învață să judecăm nu după aparențe, ci după manifestarea faptelor. Apostolul Paul ne cere să fim statornici în credință în învierea Domnului că moartea a fost învinsă de viață.

Fericirile sociale

Fericiți cei care nu folosesc oamenii pentru a garanta un profit.
Fericiți cei care refuză competiția și consumismul.
Fericiți cei care nu trebuie să apere bogățiile.
Fericiți cei care strâng mâna celui bolnav.
Fericiți cei care primesc un copil așa-zis cu handicap.
Fericiți cei care asistă părinții în vârstă și infirmi.
Fericiți cei care în tăcere își dă seama de mângâierile lui Dumnezeu.
Fericiți cei care nu cred în idoli.
Fericiți cei care se opresc și întreabă dacă este nevoie de ajutor.
Fericiți cei care se pun de partea ultimilor.
Fericiți cei care cred în iubire. 

Fericirile (Mt 5,3-12)

³ „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 
⁴ Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! 
⁵ Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! 
⁶ Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! 
⁷ Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor [afla] milostivire! 
⁸ Fericiţi cei curaţi cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! 
⁹ Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! 
¹⁰ Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 
¹¹ Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea.
¹² Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri! Căci aşa i-au persecutat pe profeţii dinaintea voastră.

(sursă: https://www.altranarrazione.com/2016/11/beatitudini-sociali.html; trad. I.C.).

† Duminica a 7-a de peste an (C): Să avem iubirea milostiva a Tatălui [24 februarie 2019]

Să avem iubirea milostiva a Tatălui

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 februarie 2019)

Lecturi: 1Samuel 26,2.7-9.12-13.22-23; 1Corinteni 15,45-49; Evanghelia Luca 6,27-38; lecturi

Omilie

Textele biblice din această duminică ne arată drumul convertirii și al iubirii. Astăzi suntem chemați să refuzăm răzbunarea și să avem iubirea milostivă a lui Dumnezeu, să iubim pe dușmanii noștri pentru că potrivnicul este un frate.

Aceasta este mărturia primei lecturi luată din Cartea lui Samuel (1Sam 26,2.7-9.12-13.22-23) în care este descrisa măreția sufletului lui David care nu permite lui Abișai să-l ucidă pe dușmanul său Saul, primul rege al poporului lui Israel [pe la anul 1040 înainte de Cristos]. Motivul stă în faptul că David îl recunoaște pe Saul ca consacrat al Domnului. Trei mii de oameni împreună cu regele Saul sunt în pustiul Zif ca să-l caute pe David. Regele este gelos pe tânărul David căruia îi purta simpatie oamenii și decisese să-l omoare. Dar lucrurile se schimbă. Într-o noapte David şi Abişai ajung în grota unde era culcat Saul şi dormea cu suliţa înfiptă în pământ la capul lui. Putea să-l ucidă pe regele invidios, dar nu o face, pentru că este „unsul Domnului”: „Domnul te-a dat astăzi în mâna mea, iar eu nu am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului” (v. 23). David își pune toată încrederea în Dumnezeu și nu în mijloacele umane. Singurul Dumnezeu poate interveni pentru a-l pedepsi pentru răul făcut. În aceasta sta dreptatea pe care o așteaptă de la Domnul: încredințează astfel judecății lui Dumnezeu. Modul de a acționa a lui David este cu totul diferit de a lui Abişai: el nu vede în acea situație o ocazie prielnică că Dumnezeu face dreptate, dar vede contrarul; el renunță să folosească forța umană pentru a-și face dreptate. David cunoaște bine pe Dumnezeu, nu-l cunoaște pe însoțitorul său Abişai, pe care nu-l ascultă și nu-l lasă să-l ucidă. Avându-l în mână pe adversarul său David alege calea iertării, dar și dispoziția de a uita cu totul ce a suferit și de a se împăca cu Saul; îi oferi prietenia sa. Se aseamănă cu Dumnezeu în care dreptatea este învinsă de iubire. Se poate admira noblețea lui David! Textul este ales pentru a ne pregăti la cuvintele lui Isus pentru a ierta și a refuza răzbunarea. Să ne oprim și să reflectăm: la trei sute de metri dușmanul este o țintă, la trei metri este un om, în lumina lui Dumnezeu este un frate.

În fața durerii este necesar să ne înclinăm nu să vorbim

Lângă cei în suferință...

„Chiar și astăzi înaintea celui care îmi spune suferința sa 

sunt incapabil să zic vreun cuvânt; 

doar pot să privesc, 

să-i strâng mâinile celui care plânge, 

să-i dau o mângâiere 

și o îmbrățișare prelungită în tăcere. 

În fața durerii trebuie să ne înclinăm 

nu să vorbim”. 

(sursă: Enzo Bianchi; https://twitter.com/enzobianchi7; trad. I.C.). 

  

Feodor Dostoievski sau omul fericit prin suferinţă (1821-1881) de Vlad Pohilă: http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=2946