† Duminica a 5-a din Post (B): Și noi suntem toți acolo [18 martie 2018]

Și noi suntem toți acolo

 pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] (18 martie 2018)

Lecturi: Ieremia 31,31-34; Evrei 5,7-9; Evanghelia Ioan 12,20-33. 
 

Evanghelia Ioan 12,20-33: În acel timp, printre cei care au urcat să se prosterneze de sărbători erau unii greci. Aceştia s-au apropiat de Filip, cel care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-l vedem pe Isus”. Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei, iar Andrei şi Filip au venit şi i-au spus lui Isus. Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul meu este tulburat şi ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta. Tată, glorifică numele tău!” Atunci a venit o voce din cer: „L-am glorificat şi iarăşi îl voi glorifica”. Mulţimea care stătea acolo şi care auzise spunea că a fost un tunet; alţii ziceau: „Un înger i-a vorbit”. Isus a răspuns: „Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi. Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară,iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine”. Spunea aceasta arătând de ce moarte avea să moară.

Omilie

Această duminică se numește „Duminica Pătimirii”. În biserici crucea este acoperită cu o pânză violet. Totul invită la meditarea patimii și morții Domnului. În Evanghelia de astăzi este o scurtă parabolă, cu un singur verset tulburător: „dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult” (In 12,24). Sacrificiul lui Cristos nu se actualizează numai prin moarte, ci și în întreaga realitate pascală: este bobul de grâu mort și făcut spic copt, este viață pământească și viață veșnică, este umilire și înălțare, este umanitate și divinitate.

Dumnezeu și iubirea

„Dumnezeu nu are nevoie pentru gloria sa 

de oameni perfecți,

dar de oameni care să-l iubească”.

(Madeleine Delbrêl)

Pacea profeților...

„Suntem încă nemișcați la pacea filosofilor 

şi nu ne decidem să anunțăm,

în cele din urmă,

pacea profeților”. 

(don Tonino Bello; trad. I.C.).

Stephen Hawking a murit... binecuvântat de papi...

Blessed Paul VI with Stephen Hawking (https://twitter.com/).

Stephen Hawking a murit, miercuri dimineaţă (14 martie 2018), „în linişte”, în locuinţa sa din Cambridge, potrivit purtătorului de cuvânt al familiei, citat de BBC. Avea 76 de ani, se deplasa într-un scaun cu rotile și comunica prin computer, mintea lui însă era a unui geniu.

Papa Benedict al XVI-lea îl binecuvântează.

Și papa Francisc.

A încercat o viață întreagă  să explice „cum” funcționează Universul... iar acum va cunoaște și „de ce”. (de pr. Giovanni Berti). (sursă: https://www.facebook.com/francisc.dobos; https://www.facebook.com/giovanni.berti).

Odihna ce veșnică dă-i-o lui, Doamne,

și lumina fără de sfârșit să-i strălucească.
Să se odihnească în pace.
Prin mila lui Dumnezeu. Amin.

Săracii evangheliei...

Călugăr și cerșetor [The monk and the beggar] (1902) - de Fyodor Bronnikov.

 „Când cineva citeşte evanghelia găseşte o orientare foarte clară: nu atât către prietenii şi vecinii bogaţi, ci mai ales către cei săraci şi bolnavi, către cei care adesea sunt dispreţuiţi şi uitaţi, către «cei care nu pot să te răsplătească» (Lc 14,14). Nu trebuie să persiste îndoiala, nici nu există explicaţii care să atenueze acest mesaj atât de clar. Astăzi şi întotdeauna, «săracii sunt destinatarii privilegiaţi ai evangheliei» şi evanghelizarea îndreptată în mod gratuit către ei este semn al împărăţiei pe care Isus a venit s-o aducă. Trebuie afirmat fără ocolişuri că există o legătură inseparabilă între credinţa noastră şi săraci. Să nu-i lăsăm niciodată singuri”. 

(Francisc, Exortația apostolică Evangelii gaudium [2013], nr. 48).

Sufletul meu suferă și așteaptă cu nerăbdare pe Domnul

Ajută-ne, o Doamne, să purtăm înainte lumea și înăuntru nostru învierea ta.

Dă-ne putere de a zdrobi toate mormintele în care aroganța, nedreptatea, bogăția, egoismul, păcatul, solitudinea, boala, trădarea, mizeria, indiferența i-au zidit pe oamenii vii.

Pune marea speranță în inimile oamenilor, în special al celor care plâng.

Privește cu bunăvoință spre cei care nu cred în tine, care înțeleg că Paștele tău este unica forță a istoriei veșnice ce caută să evadeze.

Și apoi, în cele din urmă, Doamne, restitu-i-ne și nouă, credincioșilor tăi, condiția noastră de oameni.

(don Tonino Bello; trad. din limba italiană de pr. Isidor Chinez).

† Duminica a 4-a din Post (B): Asupra păcatului nostru strălucește milostivirea sa [11 martie 2018]

Isus se întâlnește cu Nicodim.

Asupra păcatului nostru strălucește milostivirea sa

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (11 martie 2018)

Lecturi:  2Cronicilor 36,14-16.19-23; Efeseni 2,4-10; Evanghelia Ioan 3,14-21.

Evanghelia Ioan 3,14-21: În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu. Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele. Însă oricine face adevărul vine la lumină, ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu”.

Omilie

La jumătatea Postului liturgia ne oferă o invitație la încredere și bucurie căci este duminica „laetare” [bucură-te]. „Bucură-te, Ierusalime…; bucurați-vă și veseliți-vă…”, după cum ne îndeamnă antifonul de la intrare (cf. Is 66,10-11). Violet este Haina preotului este violet în Post: culoarea pocăinței și a luptei împotriva răului. Astăzi se substituie culoarea roz ce face să se întrevadă sărbătoarea Paștelui pentru că peste două săptămâni începe cu Duminica Floriilor indicând culmea iubirii atinsă de Dumnezeu pentru omenire. Este vorba despre milostivirea lui Dumnezeu, este dragostea necondiționată pentru om.