† Preasfânta Treime [B]: Treimea – mister de iubire [30 mai 2021]

Sfânta Treime - Anonymous. 

Treimea – mister de iubire

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (30 mai 2021) 

Lecturi: Deuteronom 4,32-34.39-40; Romani 8,14-17; Evanghelia Matei 28,16-20; lecturi biblice

Omilie

În solemnitatea de astăzi – Sfânta Treime – celebrăm misterul la care intelectul nostru este limitat, depășește capacitatea noastră de a înțelege. Rațiunea nu ajunge să cuprindă întreaga sărbătoarea. Sunt utile unele clarificări. Trinitatea nu este doar un adevăr de credință, dar este un mister de iubire care se trăiește: „Dumnezeu este iubire” (1In 4,16); tocmai de aceea este trinitate. Iubirea adevărată se dă altora, nu rămâne închisă, nici în izolare. De aceea iubirea nu poate fi decât trinitară! Este îmbrățișarea dintre Tatăl și Fiul, dat omenirii, și Duhul Sfânt. E spațiul relației dintre Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, în care fiecare om este invitat să locuiască. Îmbrățișează sa de comuniune! Iubirea este o mișcarea a vieții: este un eu și un tu – deci, un noi. Dumnezeu se prezintă ca o comunitate de viață care tinde să se extindă și ajunge la fiecare realitate prin atragerea ei cu iubirea sa. Prima lectură conduce din nou Israelul la conștiința alegerii sale, prin care Dumnezeu l-a făcut să treacă de la sclavie la libertate. Evanghelia după Matei prezintă finalul, unde Isus cel înviat își trimite apostoli să boteze națiunile. A doua lectură are ca element principal darul Duhului primit la botez, prin care suntem introduși în familia divină.

† Coborârea Duhului Sfânt [Rusaliile]: Împlinirea Paștelui – revărsarea Duhului [23 mai 2021]

Împlinirea Paștelui – revărsarea Duhului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (23 mai 2021) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 2,1-11;  Galateni 5,16-25; Evanghelia Ioan 15,26-27; 16,12-15; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm coborârea Duhului Sfânt. Primele Rusalii creștine au avut loc în a cinzecea zi după învierea lui Isus. Este evenimentul decisiv pentru Biserică, este nașterea ei, început sub acțiunea Duhului Sfânt. Din acea zi Duhul nu a mai încetat să „sufle” asupra apostolilor și credincioșilor. Liturgia Cuvântului începe în fiecare an cu relatarea revărsării Duhului asupra apostolilor adunați în cenacol. El a izbucnit cu putere. A doua lectură își propune să se concentreze asupra roadelor Duhului în omul credincios. Evanghelia poartă discursul lui Isus din timpul ultimei cine, care, potrivit sfântului Ioan, menționează promisiunea Duhului Sfânt care luminează conștiința discipolilor. Fragmentul din Fapte Apostolilor, cu care se deschide liturgia de astăzi este, într-o anumită măsură, textul obligatoriu în fiecare an: începe prin a ne aminti memorialul acestui eveniment care constituie botezul Bisericii. Apostolii primesc puterea necesară pentru a proclama cuvântul și a face vindecări și exorcizări [adică alungarea diavolilor]. A doua lectură se focalizează asupra darului Duhului, făcând precizările necesare: este adevărat că revărsarea Duhului le-a dat lui Petru și celorlalți apostoli autoritatea pe care o cunoșteau anterior și darul minunilor pe care în timpul slujirii le primiseră de la Isus când au fost trimiși în lume doi câte doi.

† Duminica a 7-a a Paştelui [B]: Uniți în rugăciune cu Domnul [16 mai 2021]

Martori uniți sub privirea Domnului.

Uniți în rugăciune cu Domnul

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (16 mai 2021) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 1,15-17.20a.20c-26; 1Ioan 4,11-16; Evanghelia Ioan 17,11b-19; lecturi biblice

Omilie

Această duminică se situează în perioada de după înălțare. Apostolii, după îndemnul lui Cristos, aşteptau venirea Duhului Sfânt; sunt în rugăciune ca Domnul să-l arate pe cel ales în locul lui Iuda. A fost ales Matia, după cum ne spune prima lectură. Tot în rugăciune, Isus îi cere lui Dumnezeu Tatăl „să-i consacre în adevăr” pe cei pe care i-a ales pentru slujirea Evangheliei. Sfântul Ioan ne dă – în a doua lectură – rezumatul mesajului creștin: Dumnezeu este iubire; ne-a dat din Duhul său; și noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii.

Înălțarea Domnului [B]: Înălțarea deschide calea misiunii [13 mai 2021]

 

Înălțarea Domnului (1879) - de Gustav Dore.

Înălțarea deschide calea misiunii

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 18:30 (13 mai 2021) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 1,1-11; Efeseni 4,1-13; forma prescurtată: Efeseni 4,1-7.11-13; Evanghelia Marcu 16,15-20; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm înălțarea la cer a lui Isus; se termină viața pământească: predica, minunile, iubire până la cruce și învierea. Domnul inaugurează condiția de prezență-absență: nu se vede cu ochii, dar într-un alt mod: „iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii!” (Mt 28,20). Dacă în Evanghelia după Marcu este un singur verset care amintește despre înălțare (Mc 16,19), Faptelor Apostolilor „descriu”, aproape vizualizând, cum a fost (Fap 1,6-11). Liturgia Înălțării Domnului se deschide cu relatarea sfântului Luca despre plecarea Celui Înviat din această lume: este ultima întâlnire dintre Isus și discipolii săi: primesc împuternicirea de a fi martori ai lui pe tot pământul. Plecarea Domnului este însoțită de promisiunea sigură a întoarcerii sale: „acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer!” (Fap 1,11). Evanghelia lui Marcu prezintă cele din urmă cuvinte ale Domnului înviat adresate celor unsprezece: „mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!” (Mc 16,15). Iar el  „s-a înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu” (Mc 16,19). În doua lectură, sfântul Paul citează un psalm: „ridicându-se în înălțimi, a dus captivă captivitatea, a dat daruri oamenilor” (Ps 68,19): este glorificat Cristos, care, prin victoria asupra forțelor răului, s-a înălțat în gloria Tatălui pentru a ne comunica darurile sale.  

† Duminica a 6-a a Paştelui [B]: Dumnezeu se cunoaște iubind [9 mai 2021]

 

Ultima Cină.

Dumnezeu se cunoaște iubind

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (9 mai 2021) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 10,25-26.34-35.44-48; 1Ioan 4,7-10;   Evanghelia Ioan 15,9-17; lecturi biblice

Omilie

Liturgia duminicii de astăzi pune accentul pe porunca evanghelică a iubirii. „Dumnezeu este iubire”, ne spune a doua lectură, și subliniază primatul lui Dumnezeu în opera de mântuire. El ne-a iubit primul că ne-a dat pe Fiul său. Ce așteaptă în schimb de la noi? Un răspuns de iubire autentică: să vă iubiţi unul pe altul! După învierea lui Isus toate popoarele pământului sunt admise să participe la bunurile mesianice, primul dintre toate este darul Duhului. Este învățătură explicată în prima lectură, unde Petru ia act de convertirea păgânilor, însoțită de revărsarea Duhului Sfânt. Evanghelia este un fragment din discursurile lui Isus de la ultima Cina: „aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea!” „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul!”  Este iubire efectivă a aproapelui! Dumnezeu se cunoaște iubind!

† Duminica a 5-a a Paştelui [B]: Comuniune cu Domnul [2 mai 2021]

Tăierea viei...

Comuniune cu Domnul

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 mai 2021) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 9,26-31; 1Ioan 3,18-24; Evanghelia Ioan 15,1-8; lecturi biblice

Omilie

Suntem în timpul Paștelui. Evanghelistul Ioan folosește imaginea viței de vie pentru a prezenta relația lui Isus cu discipolii săi. Aceste cuvinte sunt destinate să insufle încredere în noua comunitate creștină care crește și merge mereu cu speranță printre situațiile care ne pot fi evitate. Creștini simt că trebuie să rămână uniți cu Cristos ca vița de vie, susținuți de Dumnezeu și de mărturia apostolilor. „A rămâne” în comuniune cu Domnul! Cuvântul se referă la alegerea lui Cristos. Pentru a fi validă această alegere trebuie reînnoită în fiecare moment. Iată ce înseamnă „a rămâne” cu Isus: este o alegere continuă. A doua lectură (1In 3,18-24) vorbește despre comuniunea cu Isus prin iubirea activă și acțiunea Duhului: este comunitatea creștinilor, adică Biserica. Trebuie să-l aleagă continuu pe Cristos în diferitele impasuri ale istoriei, mergând și crescând în număr prin mângâierea Duhului. În prima lectură (Fap 9,26-31) continuă relatarea întâlnirii dintre Paul cu comunitatea Bisericii din Ierusalim unde este marginalizat căci toţi se temeau de el. Doar Barnaba îi face loc în comunitate. Evanghelia prezintă viață trăită în întregime de Isus sub asemănarea viței de vie și a mlădițelor pentru a face să se înțeleagă unirea care există între Isus și discipoli săi. Dumnezeu a făcut ca tulpina străveche și sterilă a viței de vie să încolțească în ziua de Paști, ca o viță nouă: este Cristos înviat, adevărata viță de vie. Isus este vița, discipolii alcătuiesc ramurile. Este comuniune cu Domnul. Dumnezeu așteaptă fructe: dreptate, sinceritate, iubire. Grădinarul – ca viticultor –  curăță și taie via ca să crească să dea roade bogate.

Sfânta Ecaterina de Siena [29 aprilie]

Sf. Ecaterina de Siena (1746) de Giovanni Battista Tiepolo

Sfânta Ecaterina de Siena (1347-1380), 

doctor al Bisericii, fecioară

„I-ai dat harul să pătrundă misterele insondabile ale vieţii tale divine şi să iubească Biserica ta cu o inimă mare şi plină de pasiune. În tăcerea unei asidue rugăciuni, contempla frumuseţea ta, şi în faţa discordiilor şi a schismei, ea îşi ridica vocea plină de însufleţire, ca să se refacă unitatea fiilor tăi” [1].

În evul mediu târziu, în domeniul civil, ca şi în cel bisericesc, oamenii se sfâşiau în lupte interne, provocând războaie între state şi schismă în Biserică, chiar riscul supravieţuirii civilizaţiei creştine în faţa pericolului tot mai ameninţător al musulmanilor. Dumnezeu a ridicat atunci femei ca sfânta Brigitta a Suediei şi sfânta Ecaterina de Siena, care, prin carismele lor, au încercat să aducă pace în suflete şi să reconstruiască unitatea Bisericii, dând o contribuţie importantă, în unele aspecte bine determinate, la civilizaţia europeană.

Ecaterina Benincasa s-a născut la Siena, în cartierul popular Fontebranda, dintr-o familie de zugravi, în anul 1347. Era al douăzeci şi patrulea copil dintre cei douăzeci şi cinci ai soţilor Jacopo Benincasa şi Lapa Piagenti. La 6 ani, i-a apărut, într-o mare lumină, Isus îmbrăcat în veşminte pontificale şi înconjurat de o mulţime de sfinţi, printre care i-a recunoscut pe sfântul Petru, sfântul Paul şi sfântul Ioan. La 7 ani, în prezenţa sfintei Fecioare, se oferea ca mireasă lui Isus, pentru totdeauna, având pe deplin conştiinţa valorii acestui vot, aşa cum ea însăşi o va declara mai târziu confesorului ei.