Împlinirea Paștelui – revărsarea Duhului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (23 mai 2021)
Lecturi: Faptele Apostolilor 2,1-11; Galateni 5,16-25; Evanghelia Ioan 15,26-27; 16,12-15; lecturi biblice
Omilie
Astăzi celebrăm coborârea Duhului Sfânt. Primele Rusalii creștine au avut loc în a cinzecea zi după învierea lui Isus. Este evenimentul decisiv pentru Biserică, este nașterea ei, început sub acțiunea Duhului Sfânt. Din acea zi Duhul nu a mai încetat să „sufle” asupra apostolilor și credincioșilor. Liturgia Cuvântului începe în fiecare an cu relatarea revărsării Duhului asupra apostolilor adunați în cenacol. El a izbucnit cu putere. A doua lectură își propune să se concentreze asupra roadelor Duhului în omul credincios. Evanghelia poartă discursul lui Isus din timpul ultimei cine, care, potrivit sfântului Ioan, menționează promisiunea Duhului Sfânt care luminează conștiința discipolilor. Fragmentul din Fapte Apostolilor, cu care se deschide liturgia de astăzi este, într-o anumită măsură, textul obligatoriu în fiecare an: începe prin a ne aminti memorialul acestui eveniment care constituie botezul Bisericii. Apostolii primesc puterea necesară pentru a proclama cuvântul și a face vindecări și exorcizări [adică alungarea diavolilor]. A doua lectură se focalizează asupra darului Duhului, făcând precizările necesare: este adevărat că revărsarea Duhului le-a dat lui Petru și celorlalți apostoli autoritatea pe care o cunoșteau anterior și darul minunilor pe care în timpul slujirii le primiseră de la Isus când au fost trimiși în lume doi câte doi.
În prima lectură (Fap 2,1-11), sfântul Luca descrie venirea Duhului asupra discipolilor lui Isus chiar în ziua în care evreii sărbătoresc Rusaliile, a cinzecea zi după Paști. Era dimineață: „dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice” (v. 2). Luca se referă la muntele Sinai, când Dumnezeu a făcut prima alianță cu poporul său. În acea zi, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Sfânt asupra apostolilor pentru a-l anunța lumii pe Isus Cristos. Luca se folosește de ambientul iudaic legat de sărbătoarea Rusaliilor, adică descoperirea lui Dumnezeu [teofanie] de pe Sinai și darul Legii. Pentru Israel, Rusaliile [în ebraică Shavout] se celebrează în perioada recoltării grâului, a cinzecea zi după Paști. Luca vorbește de cutremur, tunet, foc, dar dă întregii scene un sens nou: este noua lege. Duhul Sfânt este cel care acționează în inimii. Primind darul Duhul, disciplii vorbesc limbi diferite, făcând astfel mesajul lui Isus înțeles pentru toți oamenii din diferite limbi și culturi. La Rusalii, „le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei” (v. 3). Este depășirea turnul Babel (Gen 11): cuvântul „Babel” [„poarta zeilor”] este alăturat cel de „balal” [„a amesteca”], adică amestecătură, confuzie de limbi şi de mentalitate, de regiuni şi de popoare. Așa la Rusaliile se creează o comunicare și o comuniune între diferite popoare, pentru că Duhul vine să locuiască între ei, devenind temple ale lui Dumnezeu. Duhul dărâmă zidurile care îi separă pe oameni. Este un început al timpurilor noi pentru omenire. Spunând că Duhul s-a pogorât asupra discipolilor, Luca vrea să învețe că Duhul Sfânt a înlocuit „legea veche” și a devenit „noua lege” pentru creștin. Este marele „miracol” al locuirii Duhului Sfânt în om, în formă stabilă. Dumnezeu continuă să-l trimită pe Duhul Sfânt!
În a doua lectură (Gal 5,16-25), sfântul Paul pune degetul pe lumea coruptă și violentă și face o observație pe care nu am asimilat-o încă pe deplin: nu este legea care transformă societatea, ci Duhul Sfânt. „Umblaţi în Duh şi nu împliniţi poftele trupului!” (v. 16), adică duceți o viață radical nouă. Trebuie să apărăm rămânerea Duhului în noi. Implică o ruptură cu starea anterioară de viață: nu trăirea „după trup” sau „conform lumii”. Duhul lui Dumnezeu se contrapune clar și categoric spiritului lumii. „Umblaţi în Duh şi nu împliniţi poftele trupului!” Cu termenul de „carne” sau „trup” [sárx în limba greacă] ni se indică persoana umană văzută în realitatea sa limitată, înclinată de egoism, orientată în dorința după rău. Cu „duh” [pneûma în limba greacă], înțelegem darul inestimabil al Tatălui și al lui Isus făcut credincioșilor. Este puterea divină dăruită trupului nostru, forța de viață care animă orice om care îl împinge să facă tot ce e contrar trupului. Este tăria care transformă toate. „Să trăim conform Duhului”, adică potrivit iubirii, căci „rodul Duhului este: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoinţa, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea” (v. 22-23). Realitatea fundamentală pentru creștin este locuirea lui cu Duhul Sfânt. Aceasta este viața creștină!
În Evanghelie (In 15,26-27; 16,12-15) sfântul Ioan relatează ultima cină: sunt discursuri de pretenie și de revelație. O insistență asupra prezenței promise a Duhului Sfânt – prezența personală a unui „Tu” într-o relație profundă cu Tatăl, pentru că el „pleacă de la Tatăl”. „Când va veni Mângetorul pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine” (In 15,26). Duhul adevărului va conduce pe creștini spre tot adevărul. Isus îi asigură pe apostoli că va trimite Duhul care le va deschide ochii asupra identității sale, îi va călăuzi spre cunoașterea deplină a planurilor lui Dumnezeu și îi va face martori curajoși ai Domnului. Paráklētos în greacă: este apărător. Cuvântul nu se trage din grecescul paráklesis, mângâietor, căci este un termen juridic care desemnează pe „unul chemat alături” [klētos în greacă, chemat și para, vecin] pentru a-l ajuta și a-l apăra. Din latinescul ad-vocatus, avocat. Apără drepturile lui Dumnezeu în viața noastră de credință și face să tresalte istoria „pentru noi cu suspine negrăite” (Rom 8,26) și ne ajută să căutăm ceea este cu adevărat nevoie în împărăția lui Dumnezeu; ne face capodopere sale.
Isus le spune discipolilor săi că „mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta” (v. 12), nu le înțelegeți, dar „când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul” (v. 13). Adevărul din grecescul alētheia înseamnă „a dezvălui ceva ascuns”; este revelație. Termenul a avut o importanță foarte mare în cercetarea filosofică greacă unde indica exact descoperirea lui „a fi profund în realitate”. Adevărul nu este și nu poate fi făcut de către om. Adevărul nu vine și nu poate veni de la om. Adevărul există independent de om. Omul poate să-l căute, să-l găsească, poate să-l cunoscă și să-l iubească; dar nu poate fi „fabricat” de el. Adevărul vine de la Dumnezeu. Cunoașterea adevărului este un dar al Domnului. Dumnezeu a pus în mâinile omului tot ce are nevoie pentru a trăi, începând cu cunoașterea adevărului. Și totuși, adevărul nu poate fi manipulat! Trebuie primit cu uimire și recunoștință. Dumnezeu oferă omului cunoașterea adevărul – a realității, a universului și a Creatorului său. Este o mare posibilitate pe care Dumnezeu i-o oferă omului de a trăi o viață nouă în comuniune cu Cel care l-a creat, l-a răscumpărat, și cu creația și toate creaturile sale.
Potrivit sfântului Ioan, Isus nu a așteptat până la Rusalii să-l dea pe Duhul Sfânt discipolilor săi, ci a făcut-o chiar în momentul în care le-a apărut după înviere. „Pace vouă! Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi... Primiți pe Duhul Sfânt. Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate!” (In 20,21.22-23). Primul lucru pe care ni-l învaţă solemnitatea de astăzi este faptul că Duhul Sfânt a fost dăruit celor care se aflau în cenacol și continuă să îl dăruiască și astăzi în Biserica lui Cristos la celebrarea euharistică. Este venirea permanentă a Duhului! Duhul coboară peste noi şi în noi, mai presus de toate, în Euharistie, reînnoindu-ne și dându-ne iertarea păcatelor... Este împlinirea Paștelui!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu