Dumnezeu se cunoaște iubind
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (9 mai 2021)
Lecturi: Faptele Apostolilor 10,25-26.34-35.44-48; 1Ioan 4,7-10; Evanghelia Ioan 15,9-17; lecturi biblice
Omilie
Liturgia duminicii de astăzi pune accentul pe porunca evanghelică a iubirii. „Dumnezeu este iubire”, ne spune a doua lectură, și subliniază primatul lui Dumnezeu în opera de mântuire. El ne-a iubit primul că ne-a dat pe Fiul său. Ce așteaptă în schimb de la noi? Un răspuns de iubire autentică: să vă iubiţi unul pe altul! După învierea lui Isus toate popoarele pământului sunt admise să participe la bunurile mesianice, primul dintre toate este darul Duhului. Este învățătură explicată în prima lectură, unde Petru ia act de convertirea păgânilor, însoțită de revărsarea Duhului Sfânt. Evanghelia este un fragment din discursurile lui Isus de la ultima Cina: „aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea!” „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul!” Este iubire efectivă a aproapelui! Dumnezeu se cunoaște iubind!
În prima lectură (Fap 10,25-26.34-35.44-48), cu relatarea botezului centurionului Corneliu și a familiei sale, sfântul Luca arată că Dumnezeu nu exclude pe nimeni de la mântuire. Evanghelia este oferită tuturor oamenilor fără excepție, cu bogăția luminii și a vieții sale. O afirmație care pronunțată de Petru, are o valoare programatică: „acum înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice neam, cel care se teme de el şi face dreptatea îi este plăcut” (v. 34-35). Apostolul crede că Dumnezeu îi primește nu numai pe evrei, dar și pe păgâni în comunitate, adică în Biserică, și le dă botezul. S-au mirat credincioșii circumcişi – care erau evrei – veniți cu Petru. Se așteptau ca păgânii să fie circumcişi, adică convertiți la iudaism, prozeliți. Ei „erau uimiţi că darul Duhului Sfânt se revărsase şi asupra păgânilor” (v. 45). Petru este șocat și mai toți oamenii veniți cu el. A trebuit să intri casa păgânului Corneliu ca să se rupă de prejudecăți, de stereotipuri, să depășească limitele propriei culturi și tradiții religioase! Duhul Sfânt are toată libertatea de a vorbi prin orice gură și limbă, în orice istorie și ca în Biserică. Duhul răstoarnă barierele care divizau oamenii indicând subtil alte căi: aceea a universalismului. Petru botează familia păgânului Corneliu. Este începutul Bisericii Universale. Darul Duhului coboară la păgâni. Din acest moment pentru Biserică nu există diviziuni între popoare, rase, limbă, cultură: căci „Dumnezeu nu este părtinitor”, salvează pe toți oamenii.
În a doua lectură (1In 4,7-10) „Dumnezeu este iubire”, ne spune sfântul Ioan. Iubirea lui Dumnezeu constă într-un lucru precis – ne-a dat dovadă – l-a trimis pe Fiul său în lume, care s-a oferit ca „victimă de ispășirii pentru păcatele noastre”. Iubirea este și mai mult: Dumnezeu însuși este iubire, adică natura însăși a lui Dumnezeu este iubire, dăruire totală de sine. Aceasta este revelația sau descoperirea lui Dumnezeu făcut om. Cu ochiul credinței – un ochi de acvilă – Ioan pătrunde în misterul vieții lui Dumnezeu: îl descoperă pe Dumnezeu ca iubire. Domnul ne-a iubit mai întâi, cu o iubire fără măsură, dându-ne pe Fiul său: „nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (v. 10). De aici trebuie să ne iubim unii pe alții cum ne-a iubit el: „să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu” (v. 7). De aceea numai cei care iubesc îl pot cunoaște pe Dumnezeu: căci „oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu!” (v. 7). Adevăratul creștin crede în iubire, trăiește în iubire, se împărtășește din această iubire, permițându-i astfel lui Dumnezeu să-i iubească, prin mijlocul nostru. Aceasta este sensul îndemnului sfântului Ioan: „să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu” (v. 7). Cine nu face parte din comunitate creștină nu cunoaște pe Dumnezeu și nu face experiența iubirii.
Înainte de moarte, în discursul de la ultima Cină, Isus arată misterul unității care trebuie să existe între el și discipolii săi: este misterul iubirii. „Mister” este un cuvânt grec [mýo] care înseamnă „a fi închis” și, de asemenea, „a fi liniștit”. „Misterul” exprimă ceva atât de profund încât este greu de prins [îți scapă din mâini], nu poate fi găsit, și cu toate acestea să fii liniștit. În Evanghelia duminicii (In 15,9-17), Isus vorbește iubirea Tatălui și despre iubirea dintre frați. Domnul ne spune: „aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea!” (v. 9). Iată logica iubirii care vine de la Dumnezeu! Iubirea trăită și, apoi, cerută de Isus discipolilor săi, nu este reciprocitate, nu este un „mergi și vino” între cel care iubește și cel iubit. Domnul pune accentul pe „cum”: iubiți-vă cum eu v-am iubit. Să gândim bine: măsura iubirii – cum a iubit Isus – este până a-și da viața!
„Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu” (v. 12). Pentru a rămâne în iubire, trebuie să fim fideli poruncilor Domnului, nu din constrângere, ci dintr-un impuls al inimii. După ce le-a spălat picioarele apostolilor, Isus continuă să le vorbească discipolilor despre marea revelaţie a evangheliei: iubirea lui Dumnezeu, iubirea Tatălui pentru Fiu, iubirea Fiului pentru Tatăl, iubirea lui Cristos pentru noi toți, iubirea noastră pentru Domnul şi fraţii noştri, căci iubirea vine de la Dumnezeu şi se întoarce spre Tatăl. Isus afirmă că noi suntem implicați în iubirea trinitară a lui Domnului, ne face prietenii lui, să trăim în bucurie, ne face martori și promotori ai iubirii între frații și surorile noastre.
Expresia „Dumnezeu este iubire” ar trebui să fie mai clar înțeleasă, ar trebui să fie: „iubirea este Dumnezeu”. Iubirea adevărată, oriunde ar fi, este o manifestare a lui Dumnezeu. În mentalitatea tradițională se pornea de la raporturile din interiorul unei comunități. Pentru noi astăzi este diferit. Trebuie să-l descoperim pe Domnul tocmai dintr-o multitudine de religii, limbi, culturi. Dacă Dumnezeu iubește, îi iubește pe toți oamenii. Iubirea lui Dumnezeu este o energie vitală care străbate universul; fără el, s-ar cădea imediat în neant. Însă putem să-l descoperim pe Domnul doar în măsura în care și noi învățăm să-l iubim: iubind se cunoaște Dumnezeu!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu