Așteptarea este un mod de a trăi...

Mama Vieții [Mother of Life] — by Nellie Edwards

„Nașterea este o așteptare

dar, contrar
la tot ce s-ar crede
așteptarea nu e o paranteză:
este un mod de a trăi…”

(Jean Debruyne, Nascere).

Veghează, roagă-te și lucrează

 

„În viața creștina sunt trei devize

de care trebuie să ținem seama,

dacă vrem ca Satana să nu ne atace pe furis, și anume:
veghează, roagă-te și lucrează!”
(E. G. White).

Veghează – să-ți fie deviza, veghează,
Și roaga-te Tatălui tău și lucrează!
Să ai în credintă o inimă trează,
Veghează, roagă-te și lucrează!

Veghează, așa cum stejarul stă treaz
Când umbrele nopții învăluie zarea,
Veghează mereu fie-ți ochiul viteaz
Căci oastea dușmană pândește intrarea!

Veghează la porțile inimii tale
Și nu te lasa doborât de-orice gând,
Veghează la tot ce te-atrage pe cale,
La orice simțiri și la orice cuvânt!

Veghează la porțile ochilor tăi,
Urechile nu le lasa descuiate,
Nici gura, să intre dușmanii cei răi,
Păstrează-ți izvoarele vieții curate!

Veghează – să-ți fie deviza, veghează,
Și roagă-te Tatălui tău și lucrează!
Să ai în credintă o inimă trează,
Veghează, roagă-te și lucrează!

Tu roagă-te Tatălui tău, căci e bun
Și vrea să-ți arate cărarea cea dreaptă,
Căci singur nu poți birui, nicidecum,
Ispitele grele ce-n fața te-așteaptă.

Să ții capul sus, sau să pierzi, nu-i totuna
Și știi că poți fi biruit pe furiș…
Tu roagă-te, roagă-te, roagă-te-ntruna,
Din rugă fă-ți pavăză, coif și tăiș!

Când vii și când pleci, când te culci, când te scoli,
Genunchiul ți-l pleacă și roagă-te-n taină,
Iar când te-nconjoară ai răului soli,
Deschide Scriptura și vezi ce te-ndeamnă!

Veghează – să-ți fie deviza, veghează,
Și roagă-te Tatălui tău și lucrează!
Să ai în credintă o inimă trează,
Veghează, roagă-te și lucrează!

Lucrează, lucrează, nu sta nici o clipă,
Lucrează din zori și pân’ se-nserează,
Lucrarea e mare și holdele țipă,
Veghează, te roagă mereu și lucrează!

În brazdele lumii te-așază pe tine,
Lucrează, căci lucru-i spre binele tău!
De n-ai să lucrezi credincios pentru bine,
Curând ai să faci ce te-ndeamnă cel rău!

Lucrează, lucrează cu toata plăcerea,
Să nu te atragă Satana în cursă,
De simți uneori că-ți lipsește puterea,
Te-ntoarce mereu să te-ncarci de la Sursă!

Veghează – să-ți fie deviza, veghează,
Și roagă-te Tatălui tău și lucrează!
Să ai în credintă o inimă trează,
Veghează, roagă-te și lucrează!

(sursa: www.cercetatiscripturile.org).

Omilie - Veghere și așteptare în speranță (I din Advent [anul A])

Veghere și așteptare în speranță

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS], ora 8:00 (27.11.2016)  

Lecturi: textele liturgice : Is 2,1-5; Ps 121; Rom 13,11-14a; Mt 24,37-44

Azi intrăm în timpul Adventului. Advent: ştim că este un cuvânt de origine latină care înseamnă „venire”. Biserica aşteaptă venirea Domnului. Primele trei duminici sunt orientate spre așteptarea la a doua venire a lui Cristos care va încheia istoria lumii şi a omenirii. A patra duminică din Advent așteptăm cu Maria și Iosif Cuvântul făcut trup.

Cele trei lecturi biblice din această duminică ne invită să schimbăm privirea noastră la timpurile pe care noi le trăim; ne dă de gândit. Intri în biserică liniștit, ca alte dăți, pentru că în afara bisericii totul decurge ca întotdeauna, dar ascultând lecturile, nu poți să rămâi în pace.

În lectura întâia din cartea lui Isaia (Is 2,1-5) este zugrăvită cetatea Ierusalimului, de care este îndrăgostit profetul. „În zilele de pe urmă”. Este sfârșitul timpului. Cu atâtea cutremure, nu vă pare că se apropie sfârșitul? Dar mesajul este escatologic, adică despre soarta finală a lumii și a omului. [Escatologie este cuvânt grecesc – eschata ἔσχατα – care înseamnă „lucrurile cele din urmă”]. Oracolul vestește răspândirea credinței în Dumnezeu [Yahveh], care va avea drept centru Ierusalimul și drept caracteristică pacea universală. „În zilele de pe urmă, muntele casei Domnului va fi stabilit pe vârful munţilor” ca un far de lumină pentru întreaga lume învăluită în întuneric. Dumnezeu este acolo, pe înălțimea Sionului, împrăștiind raze de lumină: „căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim, cuvântul Domnului” (v. 3). Profetul Isaia ne anunță că într-o zi vor veni toate națiunile la Ierusalim. Acest oraş va deveni semnul mântuirii universale. Războiul va fi înlocuit cu pace. Toate popoarele vor veni să celebreze pacea şi fericirea. „Casă a lui Iacob, veniţi să umblăm în lumina Domnului!” În fiecare zi ne pregătim să mergem „în lumina Domnului”.

† Duminica 1 din Advent (A): Întotdeauna pregătiți… pentru lupta dintre lumină și întuneric [27 noiembrie 2016]

Vegheați...

Evanghelia Matei 24,37-44: În acel timp, Isus le-a răspuns discipolilor săi: „Cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului: căci, cum era în acele zile dinaintea potopului, când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat; două vor măcina la moară: una va fi luată, iar cealaltă, lăsată. Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru! Dar aceasta s-o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei la care strajă vine hoţul, ar veghea şi nu ar lăsa să i se spargă casa. De aceea, fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi!”

 

Omilie

 

Astăzi intrăm în timpul Adventului, adică „venire”. Este începutul unui nou an liturgic. Primele trei duminici sunt orientate spre așteptarea venirii a lui Cristos a doua oară care va încheia istoria lumii şi a omenirii. Venirea lui Cristos ne privește pe toți oamenii, aici fiind cuprinși cei care nu știu încă. Noi credem, avem misiunea să mărturisim aşteptarea de-a lungul acestor săptămâni ce ne pregătesc pentru Crăciun. Noi nu pregătim o sărbătoare căruia i se uită esențialul, dar să se mențină treaz.

 

Capacitatea de a distinge între bine şi rău...

„Singura autoritate pe care conştiinţa individuală nu şi-o pune niciodată sau aproape niciodată la îndoială e autoritatea morală. Capacitatea de a distinge între bine şi rău, între viciu şi virtute, dreptate şi nedreptate pare a fi la îndemina tuturor. În materie de etică, funcţionăm constant printr-o nedemolabilă autocomplezenţă. Trăim într-o inflaţie barocă a competenţei morale, într-o lume a cărei principală dezordine riscă să fie faptul că toţi membrii ei se simt moralmente în ordine sau că toţi resimt dezordinea proprie drept neglijabilă. L’enfer c’est les autres — părem a concede cu toţii. Prin urmare, le paradis c’est nous mêmes”.

(ANDREI Pleșu A., Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului, Humanitas 1994).

Milostivire este calea care îl unește pe Dumnezeu cu omul

 

„Milostivire: este cuvântul care revelează

misterul Preasfintei Treimi.

Milostivire: este actul ultim și suprem

cu care Dumnezeu ne vine în întâmpinare.

Milostivire: este legea fundamentală

care locuiește în inima fiecărei persoane

atunci când îl privește cu ochi sinceri

pe fratele pe care-l întâlnește pe drumul vieții.

Milostivire: este calea care îl unește pe Dumnezeu cu omul,

pentru că deschide inima la speranța de a fi iubiți

pentru totdeauna în pofida limitei păcatului nostru”.

 

(FRANCISC, Misericordiae vultus, Bula de convocare a Jubileului Extraordinar al Milostivirii [11.04.2015], 2; sursă:http://www.magisteriu.ro/misericordiae-vultus-2015/).

Tatăl nostru de George Lesnea

 

Tatăl nostru carele
Mâni la pradă fiarele
Şi ogoi cu buciumul
Viforul şi zbuciumul.
Cârmuieşti corabia,
Zbori pe sus cu vrabia.
Râzi cu dimineţile
Plângi şi gemi cu vieţile.

Creşti în frunza socului,
Arzi în para focului,
Murmuri cu fântânile,
Stai la sfat cu stânile,
Eşti zemos cum rodia,
Te întinzi cât zodia,
Dormi în ochii boilor,
Cânţi în stropii ploilor.

Eşti miresma florilor,
Mişti aripa morilor,
Fugi în peştii apelor,
Scurmi cu dinţii grapelor,
Sui în seva luncilor,
Sugi cu gura pruncilor,
Curgi în mierea stupilor,
Urli-n foamea lupilor.

Te îngână clopotul,
Tăinuieşti cu şopotul,
Te îndoi cu mladele,
Durui cu cascadele,
Te sfâşii cu geamătul,
Te înalţi cu freamătul,
Alergându cu sunetul,
Detunând cu tunetul.

Tatăl nostru carele
De dârlogi duci soarele,
Luminând cu stelele
Bunele şi relele.
Eşti deasupra miilor
Dumnezeul viilor –
Şi deaupra sorţilor
Dumnezeul morţilor.

de George Lesnea