Trăind iubirea
lui Dumnezeupr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 noiembrie 2024)
Lecturi biblice: Apocalips 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi biblice
Omilie
Rugăciunea zilei – colecta, compusă de liturgiști – explică motivația sărbătorii de astăzi prin aceste cuvinte: „Dumnezeule atotputernic și veșnic, care ne-ai dat bucuria de a cinsti într-o singură sărbătoare meritele tuturor sfinților, te rugăm, ca, având în fața ta o asemenea mulțime de mijlocitori, să primim belșugul mult dorit al îndurării tale”. Este îndurarea și iubirea lui Dumnezeu! O unică sărbătoare ce le conține pe toate celelalte! Cele trei lecturi prezintă o imagine diferită a sfințeniei. În Biblie, sfințenia nu este asociată cu miracole sau cu un comportament eroic excepțional. În Scriptură, „sfântul” este în primul rând Dumnezeu: numai Domnul este „Cel Sfânt”, nu pentru că este atotputernic, ci pentru că iubește oamenii cu o iubire fidelă, care nu dă greș nici măcar în faţa infidelităţii. Toți sunt chemați la sfințenie. Nu este o chemare la ordinea eroică, dar la un respect față de căile lui Dumnezeu și ale oamenilor. Drumul sfințeniei este felurit și numeros. Toate decurg din relația profundă pe care Dumnezeu o stabilește cu oamenii, transformându-i în făpturi noi, capabile să trăiască calea iubirii.
În prima lectură avem Apocalipsul sfântului Ioan (Ap 7,2-4.9-14). Termenul „apocalips” ne face să ne gândim la dezastru, catastrofă. În realitate este o revelație, o descoperire. Această carte ne dezvăluie scopul vieții creştine. Vrea să-i încurajeze pe creștinii persecutați: „răul nu va avea ultimul cuvânt de spus!” Toții suntem chemați la bucurie. Este „o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau în picioare în faţa tronului şi în faţa mielului, îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini” (v. 9). Toți sfinții lui Dumnezeu au trecut deja pe acest pământ și ne mărturisesc credința, speranța și iubirea care ne susțin pe străzile lumii acesteia, în ciuda încercărilor, suferințelor, ispitelor, căderilor. Ei au „urcat pe muntele Domnului” și „în locul său cel sfânt” (Ps 23,3). Ne invită să-i urmăm, să „primim binecuvântare de la Domnul” (Ps 23,5), care este viața ce nu moare. Să-i mulțumim Domnului pentru cei care văd deja chipul său și trăiesc în gloria sa, pentru sfințenia oamenilor: „Aceştia sunt cei care vin din strâmtorarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele mielului” (v. 14). Ascultând aceste cuvinte ne gândim la mulți creștini persecutați, ieri și astăzi. Mărturia lor trebuie să ne trezească credința și speranța.
În a doua lectură (1In 3,1-3), sfântul Ioan este cel care ne vorbește și ne spune că fiecare dintre noi este un „copil iubit al lui Dumnezeu”. Toți suntem fii iubiți de la început și fără distincție și suntem chemați la viața fără de sfârșit și la viziunea beatifică a lui Dumnezeu: „Vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! […] Iubiților acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Ştim că, atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui, pentru că îl vom vedea aşa cum este” (v. 1-2). Suntem chemați să împărtășim gloria sa. Într-o zi, îl vom vedea așa cum este. A vedea pe Dumnezeu este dorința cea mai arzătoare a profeților, așteptarea și marea bucurie a celor care l-au căutat în orice moment și l-au recunoscut pe Isus: Domnul se vede în ei! Este o lume care ne va surprinde atunci când se va manifesta. Suntem invitați să o primim, răspunzând în fiecare zi la iubirea lui Dumnezeu care ne înconjoară.
Evanghelia ne prezintă „fericirile” în varianta lui Matei (Mt 5, 5,1-12). Deja prin botez suntem sfinți și am intrat în viața fără de sfârșit. Termenul „fericit” (makarioi, în greacă) apare de nouă ori în evanghelia de astăzi, urmat de oameni care la prima vedere par să trăiască într-o situație care nu este fericită: fericiţi cei săraci în duh, cei care plâng, cei persecutaţi din cauza dreptăţii… Suntem chemați să înțelegem bine această situație! În „fericiri” verbele sunt la timpul viitor. Matei citește fericirea din perspectiva „împărăției lui Dumnezeu” anunțate de Isus. Evanghelia nu absolutizează nicio condiție istorică. Nu este faptul economic sau social în care o persoană se găsește, dar este „împărăția lui Dumnezeu” și dreptatea sa. În această perspectivă, „fericirea” sunt „săracii lui Dumnezeu” ['anawim, în ebraică], potrivit cărora „fericirea” este indisolubilă legată de bogăție și putere și stabilește o altă ordine, o situație nouă, în care Dumnezeu vine pe primul loc și înțelepciunea lui. În gândirea lui Matei, apariția „împărăției lui Dumnezeu” în persoana lui Isus răstoarnă înțelepciunea umană, conform căreia cei săracii, suferinzii, blânzii, persecutații sunt învinși. Evanghelistul anunță o inversare, din cauza iruperii sau năvălirii lumii lui Dumnezeu: învinșii devin beneficiarii mântuirii mesianice. Fundamentul bucuriei celor săraci, suferinzi, blânzi... nu este situația pe care o trăiesc, ci speranța că „împărăția lui Dumnezeu” se proiectează asupra lor, deoarece Domnul contestă și răstoarnă ordinea lumii, ce se aplică legile banilor și a succeselor. Tocmai aici se împletește discuția despre sfințenie cu cea a fericirilor. Sfințenia se naște din conștientizarea că „totul e har” (sfânta Tereza de Lisieux și Bernanos Georges[1]) și că lumea se duce cu ai săi idoli și cu miturile sale, în timp ce iubirea sfinților rămâne. Este „a celor care își pierd viața pentru ca o floare răsărită printre crăpăturile istoriei” (Grilli Massimo).
Sfinții ne învață să privim realitatea cu alți ochi: e convingerea că pacea nu se naște din minciună și succes, ci din credință și că făcătorii de pace sunt persecutați, indiferent cărui popor îi de aparțin. Creștinii sunt așteptați să dea mărturie vie a iubirii lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate, prin căutarea binelui, începând cu cei mai săraci și dezmoșteniți. Domnul îi transformă în făpturi noi, capabile să trăiască iubirea sa!
[1] Această expresie nu-i aparţine lui Bernanos, ci sfintei Tereza de Lisieux. În acest sens, Michel Esteve scrie în „nota” despre acest „totul este har”: „Scriitorul a fost surprins şi s-a amuzat de confuzia cititorilor Jurnalului unui preot de țară. Câteva zile înainte de a muri, l-a întrebat pe abatele Pezeril: «Şi dumneavoastră credeţi că totul este har este al meu?»” (ESTEVE M., „Notes et variantes”, în BERNANOS G., Oeuvres romanesques suivies de Dialogues des carmélites, Bibliothèque de la Pléiade, Gallimard, 1992, 1885).
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu