pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (2 noiembrie 2024)
Lecturi biblice: Iob 19,1.23-27a; Romani 5,5-11; Evanghelia Ioan 6,37-40; lecturi biblice
Omilie
În celebrarea de astăzi a pomenirii tuturor răposaților, Biserica ne oferă texte biblice care ne permit să vorbim despre o temă de care ar fi mai bine să păstrăm tăcere: ar fi mai înțelept să taci decât să spui lucruri în fața misterului morții. Moartea este marele zid de care ne ciocnim cu toții. În ea noi experimentăm ideea că viața noastră se termină definitiv. Cuvântul lui Dumnezeu ne îngăduie să vorbim pentru că, într-un anumit fel, ne conduce dincolo de granițele lucrurilor vizibile. Liturgia de astăzi cuprinde trei cicluri de lecturi, la alegere.
Prima Liturghie pentru răposați
În lectura întâia luată din cartea lui Iob (Iob 19,1.23-27) este o scurtă secțiune din răspunsul lui Iob către Bildad, unul dintre cei trei prieteni care, aflând de nenorocirea lui, merge să-l găsească. Întregul discurs s-ar putea încadra în genul literar al lamentației cu caracter trist și tânguitor (cel al bocetului), dar versurile alese de liturgiști – și desprinse din context – prezintă o exclamație pătrunsă de speranță în o altă lume: „Știu că răscumpărătorul meu este viu şi că, în cele din urmă, se va ridica peste ţărână. […] Eu însumi îl voi vedea şi ochii mei vor privi” (v. 25.27). Este o m[rturisire de credință în viață de după viață. Se afirmă posibilitatea cunoaşterii directe a lui Dumnezeu, contemplată cu ochii propriului duh, eliberat de învelişul trupului.
A doua lectură (Rom 5,5-11) se deschide pe tema speranței, afirmând că „speranţa nu înşală, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (v. 5). Speranța ne dă siguranța de nezdruncinat de a putea obține viața veșnică. E un dar al Duhului Sfânt, o virtute infuzată, adică pătrunde în interior. Fragmentul continuă apoi cu un argument „a fortiori” (cu atât mai mult): dacă Cristos a fost de acord să moară pentru noi, când eram încă păcătoși, cu atât mai mult acum, că am fost purificați de sângele său, ne putem aștepta la toate darurile mântuirii de la Domnul (cf. Rom 5,10). Dumnezeu este foarte generos față de noi. Pentru mântuirea noastră l-a încredințat Fiului său suferința cea mai atroce: „Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (v. 8). Domnul a intervenit în istorie și a legat viitorul umanității mântuite de prezent: „acum” Isus a murit „pe când eram încă păcătoși” (v. 8). Mergem spre el fratele nostru, căci el este Domnul [Kyrios, în greacă] și Răscumpărătorul nostru. Suntem cu adevărat deschiși spre o speranță nesfârșită.
Evanghelia după Ioan (In 6,37-40) anunță că Isus este dătătorul de viață: „aceasta este voinţa celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat. […] Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (v. 39.40). Se deschide cu afirmarea primirii fără rezerve, pe care comunitatea o găsește mereu în Domnul său. Tatăl i-a încredințat totul în mâinile Fiului. Fiul aderă la voința Tatălui. Scopul lui Dumnezeu și al Fiului este de a comunica oamenilor propria lor viață. Se menționează „în ziua de pe urmă”, în care se va putea experimenta plinătatea vieții: „iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (v. 40). Această expresie – „ziua de pa urmă” – face aluzie la ziua finală a lumii, când toată omenirea va fi spre înviere; dar se referă la o situație, la o persoană, la ultima zi a slujirii pământești a lui Isus, când din coasta lui curge izvor de sânge și apă (cf. In 19,34), din care tragem cu toții viață. Invitația Domnului către umanitate are loc în „ultima zi”: o aluzie implicită la „ultima zi” a slujirii sale pământești. Este ziua în care ai posibilitatea de a-și potoli setea din izvoarele harului. „Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (v. 40). Ziua învierii omului este aceeași zi în care creația lui Dumnezeu este completată prin darul Duhului Sfânt, revărsat de Isus cel răstignit. Domnul este cel care vorbește și explică Cuvântul [Logos-ul, în greacă]: „tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară” (v. 37), deoarece este codusă dincolo de moarte, în inima vieții: e învierea ce ne amintește că destinul nostru nu este moartea, ci viața – o viață complet diferită de cea pe care am cunoscut-o până acum. Nu este nevoie să ne exersăm imaginația, dar trebuie să cultivăm o mare încredere în misterul învierii ce se mișcă în noi. Viața veșnică nu începe după aceea, ci lucrează deja în noi. Este speranța învierii!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu