Acest minunat mister...
[anul A B C]
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (25 martie 2017)
Lecturi: Isaia 7,10-14;
8,10c; Evrei 10,4-10; Evanghelia Luca
1,26-38.
Astăzi
celebrăm Buna-Vestire a fericitei Fecioare Maria. Să ne oprim acum asupra
acestui minunat mister al credinţei noastre pe care îl contemplăm în fiecare zi
la recitarea „Îngerul Domnului”.
Conduși
de mâna invizibilă a Creatorului, istoria merge spre o împlinire, o promisiune,
un oracol… Când forțele infernale par că dau istoriei o direcție spre
distrugere și anihilare sub povoara idolatriei și imoralității, Domnul
intervine cu brațul său puternic și dă o direcție dreaptă. Nu există forțe nici
pe pământ, nici în cer, nici infern care să poată să împiedice realizarea cuvântului lui Dumnezeu.
În
profeția luată din Cartea lui Isaia (Is 7,10-14; 8,10c) [din
prima lectură], Dumnezeu cere o adeziune
de credință după cuvântul său; dar nu întotdeauna ceea ce el propune este
convingător pentru scurtele noastre vederi umane. Ierusalimul se afla într-o
situație destul de gravă, pentru că este amenințat de o invazie militară din
partea armatelor regelui din nord și din Damasc. Regele Ahaz vrea să ceară
ajutor regelui asirian [Tiglat-Pileser] sau da la faraonul Egiptului. Dar Dumnezeu îi cere să se încreadă
numai în intervenția divină. Solicitat de profetul Isaia, „Domnul i-a vorbit lui
Ahaz, zicându-i: «Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău: fie din adâncul
Şeolului, fie de deasupra, din înălţimi!»”. Dar regele apreciază că este nepotrivită
propunerea sa, că nu acceptă nici măcar un semn să susțină promisiunea divină. Refuză
pentru o religiozitate falsă. Preferă să șovăie cu fanteziile copilărești mai
degrabă decât să adere la proiectul divin. Însă Dumnezeu îi oferă un semn. „De
aceea, însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un
fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel» căci cu noi este Dumnezeu!” Semnul
pe care regele Ahaz a refuzat să-l ceară îi este dat totuși de Dumnezeu. Este
nașterea unui fiu, al cărui nume va fi Emanuel [Dumnezeu-cu-noi]. E o
intervenție a lui Dumnezeu în perspectiva împărăției mesianice. Profeția despre
Emanuel depășește realizarea imediată, iar evangheliștii au recunoscut aici
venirea nașterii lui Cristos.
În
a doua lectură luată din Scrisoarea către
Evrei (Evr 10,4-10) se
vorbește despre sentimentele lui Isus în momentul întrupării: «Iată, vin […] ca să fac voinţa ta,
Dumnezeule!» (v. 7). El se prezintă ca
Servitorul lui Dumnezeu anunţat de profeţi. În scrisoare, se amintește zădărnicia sacrificiilor din
legea veche, în încercarea reparării rupturii omului cu Dumnezeu prin păcat: „sângele
taurilor şi al ţapilor nu poate să înlăture păcatele” (v. 4). Numai sângele lui
Cristos este în stare să împace pe omul păcătos cu Dumnezeu, cu sine și cu
frații. „Intrând în lume, Cristos spune: «Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă,
ci mi-ai alcătuit un trup. Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele
pentru păcat». Atunci am zis: «Iată, vin […] ca să fac voinţa ta,
Dumnezeule!»” (vv. 5-7). Cuvântul făcut
carne vine în lume pentru mântuirea noastră. Această umanitate destinată
sacrificiului sângeros de pe cruce își află originea în sânul Mariei prin opera
Duhului Sfânt. Să-i aducem mulțumiri sfintei Fecioare Maria pentru trupul lui
Isus care a devenit izvor nesecat de har și de reconciliere universală.
În Evanghelie de astăzi după sfântul Luca (Lc
1,26-38) ni se vorbește despre răspunsul dat de Maria îngerului Domnului. Dumnezeu
ia iniţiativa prin îngerul Gabriel. Domnul face primul pas: se deplasează
pentru a-i cere un „da” creaturii sale. Într-un mod neaşteptat, năvălește peste
o tânără fecioară numită Maria logodită cu un tânăr numit Iosif. „Bucură-te, o,
plină de har, Domnul este cu tine!” (v. 28). Maria este cu totul obiectul
milostivirii divine: „Bucură-te, o, plină de har!” Înzestrată cu har, Dumnezeu
își pregătește o locuință vrednică de sine. Îngerul este uimit de frumusețea
celei care strălucește de harul lui Dumnezeu. La rândul ei, Maria este uluită
de misterul care o depășește. În neliniștea sa se întreabă: „Cum va fi aceasta,
din moment ce nu cunosc bărbat?” (v. 34). Și primește răspunsul: „Duhul Sfânt
va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri!” (v 35). Îngerul
Gabriel o liniștește pe Marie în fața proiectului incredibil care răsună în
urechile sale. Să devină mama lui Isus… Maria se prezintă pe sine ca
servitoarea lui Dumnezeu: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul
tău” (v. 38). „Da”-ul Marei este pronunţat în toată simplitatea, sărăcia şi
umilinţa sa. Este misterul de rodnicie şi de bucurie unde Dumnezeu se dă cu o iubire
infinită. În realitate, „da”-ul Mariei este reflexul desăvârşit al aceluia „da”
a lui Cristos când a intrat în lume. Ascultarea Fiului se oglindeşte în
ascultarea mamei şi astfel, datorită întâlnirii acestor doi de „da”, Dumnezeu poate
să-și asume un chip de om.
„Buna-Vestire, povestită la începutul Evangheliei sfântului
Luca, este un eveniment umil, ascuns – nimeni nu l-a văzut, nimeni nu l-a
cunoscut, decât Maria –, dar în acelaşi timp este decisiv pentru istoria omenirii”
spune Benedict al XVI-lea.
Să-i
mulțumim Mariei pentru acest „da” al său.
[bibliografia
(anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu