Cioran e o inteligenţă pură.
Păi, ca să te fâţâi ca el prin
Paris,
trebuie să ai inteligenţă.
Că acolo inteligenţă este!
Are o singură
trăsătură inadmisibilă în fiinţa lui:
e neconsolator.
Eu m-aş întâlni cu Cioran în neliniştile mele,
care seamănă
cu ale lui,
iar el s-ar întâlni cu misticismul meu în lirismul lui.
În ce priveşte cearta lui cu divinitatea,
eu sper ca Cioran
să nu moară aici unde s-a născut,
cum a murit Kant.
Eu pe Cioran îl văd împăcat
în amurg cu sine,
cu sfântul apostol Pavel şi cu Absolutul Divin,
pentru a nu
muri în lumea aceasta.
Ceea ce e ciudat la Cioran,
nu e neliniştea de a fi om,
ci
neliniştea de a fi român.
(Cugetări memorabile de Petre Țuțea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu