Odată, pe înserat, un tăran se așeză
pe pragul modestei sale case bucurându-se de răcoarea serii.
În apropiere, șerpuia un drumeag care ducea spre sat.
Un om care trecea îl văzu pe tăranul nostru și se gândi:
„Omul acesta e fără greș un mare leneș, stă de pomană
și cât e ziua de mare lâncezește pe pragul casei…” „Omul acesta e fără greș un mare leneș, stă de pomană
La puțină vreme, apăru un alt trecător.
Acesta se gândi:
„Omul acesta e un donjuan.
Șade aici ca să se poată uita la fetele care trec,
ba poate le mai și necăjește...”
Într-un final, un străin care se îndrepta spre sat își zise:
„Omul acesta e de bună seamă un mare muncitor.
A trudit toata ziua,
iar acum se bucură de odihna bine meritată!”
La drept vorbind, nu putem ști prea multe
despre tăranul așezat pe pragul casei. Putem spune însă multe despre cei trei oameni
care se îndreptau spre sat:
– primul era un leneș,
– al doilea un om rău,
– iar al treilea un mare muncitor.
Tot ceea ce spui vorbește despre tine;
mai ales când vorbești despre alții.
mai ales când vorbești despre alții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu