Rozariul s-a născut din iubirea creştinilor faţă de Maria în
epoca medievală, probabil în timpul cruciadelor în Ţara Sfântă. Obiectul care se
foloseşte la recitarea acestei rugăciuni, respectiv coroana, este de origine
foarte veche. Anahoreţii orientali foloseau pietricele pentru a calcula numărul
rugăciunilor vocale. În conventele medievale fraţii laici, scutiţi de recitarea
psalmilor datorită lipsei de familiaritate cu limba latină, completau practicile
lor de pietate prin recitarea de mai multe ori a rugăciunii "Pater noster",
pentru numărarea cărora sfântul Beda Venerabilul sugerase adoptarea unui şirag
de boabe înşirate pe o sfoară. Apoi, povesteşte o legendă, însăşi sfânta
Fecioară, apărând sfântului Dominic, i-a indicat în recitarea Rozariului o armă
eficace pentru a lupta împotriva ereziei albigenze.
S-a născut astfel devoţiunea faţă de coroana rozariului, care
are semnificaţia unei ghirlande de trandafiri oferite sfintei Fecioare.
Promotori ai acestei devoţiuni au fost într-adevăr dominicanii, cărora le
aparţine şi paternitatea confraternităţilor Rozariului. Un papă dominican,
sfântul Pius al V-lea, a fost primul care a încurajat şi a recomandat în mod
oficial recitarea Rozariului, care în scurt timp a devenit rugăciunea populară
prin excelenţă, un fel de "breviar al poporului", de recitat seara, în familie,
pentru că este foarte oportun pentru a da o orientare spirituală liturgiei
familiare.
Acele "Bucură-te Marie" recitate în familie sunt animate de un
autentic spirit de rugăciune: "Şi în timp ce se propagă cadenţa dulce şi
monotonă a acelor "Ave Maria", tatăl sau mama familiei se gândesc la
preocupările familiare, la copilul pe care îl aşteaptă, la problemele pe care le
pun deja fiii mai mari. Acest ansamblu de aspecte ale vieţii familiare primeşte
atunci lumina misterului salvific al lui Cristos şi este încredinţat în mod
spontan cu simplitate mamei minunii de la Cana şi a întregii răscumpărări"
(Schillebeeckx).
Celebrarea sărbătorii de astăzi, instituite de sfântul Pius al
V-lea pentru a comemora victoria repurtată în anul 1571 la Lepanto împotriva
flotei turceşti (la început se spunea "Sfânta Maria a Victoriei"), în ziua de 7
octombrie, care în acel an cădea duminica, a fost extinsă în 1716 la Biserica
universală şi fixată în mod definitiv la 7 octombrie de către sfântul Pius al
X-lea în anul 1913. "Sărbătoarea preasfântului Rozariu", cum era numită înainte
de reforma calendarului din anul 1960, rezumă într-un anumit sens toate
sărbătorile sfintei Fecioare şi totodată misterele lui Isus, la care Maria a
fost asociată, prin meditarea celor cincisprezece momente ale vieţii Mariei şi a
lui Isus.
(Sursa: Sgarbossa M., Giovannini L., Sfântul zilei, Edizioni Paoline, 1978; trad. pr. Iosif
Agiurgioaei; http://www.ercis.ro).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu