Copilul Samuel (1723) de Joshua Reynolds |
„Totul este bine.
Nu credeam că e posibilă resemnarea.
Şi nu
este resemnarea care a venit de fapt.
Nu este în natura mea…
Nu sunt resemnată,
sunt fericită.
Nu doresc nimic.
Speranţa!
O ţinusem moartă în braţele mele…
Iată că îmi este dată.
Nu-mi este împrumutată de data aceasta,
dar îmi este
dată.
O speranţă vie, numai a mea,
care nu se aseamănă cu ceea ce
filozofii
numesc astfel,
mai mult decât cuvântul iubire
seamănă cu persoana iubită.
O
speranţă care este carne din carnea mea.
Este un lucru care nu se poate
exprima.
Ar trebui cuvinte de copilaş”.
(Bernanos G., Oeuvres romanesques
suivies de Dialogues des carmélites,
Plon, Seuil, Gallimard, Paris 1961,
Journal d'un curé de campagne, 1165).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu