— Turmă blândă, turmă mică,
pradă lesne de-nghiţit,
două mii de ani cum oare
n-ai pierit?
Prin străvechile pustiuri,
leii cei cu coama-n vânt
cum de nu ţi-au şters şi urma
pe pământ?
Ai tu oare, turmă blândă,
corn de taur, dinţi de lup,
colţ de viperă sau gheare
care rup?
— Nu. N-avem nici colţi, nici gheare,
nici venin otrăvitor.
Dar avem cu noi o forţă:
un Păstor...
Prin străvechile pustiuri,
El, Păstorul înţelept,
şi-a purtat pe umeri mieii
şi la piept!
Astfel, chiar dacă ni-e frică,
nu pierim ca fulgu-n zbor.
Căci suntem o turmă mică,
dar o turmă
ş-un Păstor!
Costache Ioanid
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu