Îmbrățișarea naturii |
Întorcându-ne la cazul lui Mouchette,
fără a pretinde
epuizarea misterului acestui
care este libertatea,
se poate vedea că,
în ciuda greutatăţii de pe umeri,
Mouchette rămâne totuşi liberă.
Ea nu face răul din greşeală sau din neştiinţă;
mersul său spre nimic nu este la întâmplare,
nu este un incident care poate fi
reparat oricând,
Astfel, în cele din urmă, decizia îi aparţine.
Ea singură
decide,
deşi spaţiul libertăţii sale este mult restrâns.
„Te crezi liberă?
îi spune abatele Donissan.
În schimb, ea a preferat relaţiei cu Dumnezeu
pactul
cu Satana.
Acest pact este definit de autor
În virtutea acestei alianţe,
„dar cu o forţă multiplă,
Mouchette doreşte în
sufletul său,
Iar aici trebuie să ţinem cont
de atitudinea sa fundamentală:
„căci ea îl
iubea”.
(Isidor Chinez, Omul între păcat şi har în scrierile lui
Georges Bernanos, Sapientia,
Iaşi 2012, p. 153-154).
[1] „Scandalul universului nu este suferinţa, este
libertatea. Dumnezeu a făcut creaţia sa liberă, iată scandalul scandalurilor,
pentru că toate celelalte scandaluri provin de aici” (La liberté, EEC II, 1379).
[2] Sous le soleil
de Satan, OR, 213. „Remuşcarea, pe care omul lui Dumnezeu o trezise în ea
un moment, nu era decât o suferinţă între alte suferinţe. Clipa prezentă era în
întregime nelinişte. Trecutul o gaură neagră. Viitorul o altă gaură neagră.
Drumul pe care alţii merg pas cu pas, ea îl străbătuse deja: oricât de mic fu
destinul său, în privirea atâtor păcătoşi legendari, răutatea sa secretă
epuizase tot răul de care era capabilă – la greşeala de dinainte – ultima. Din
copilărie, căutarea sa s-a orientat spre el, fiecare deziluzie nu era decât
pretext pentru o nouă provocare. Căci ea îl iubea” (ibidem, OR, 212-213).
[3] Sous le soleil
de Satan, OR, 203.
[4] Sous le soleil
de Satan, OR, 213.
[5] Sous le soleil
de Satan, OR, 213.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu