XVI (B): Urgenţa de a primi Împărăţia lui Dumnezeu

Isus este grăbit şi are multe de făcut şi totuşi găseşte timp ca să se retragă singur, pe munte să se roage (1,35). Ritmul zilei sale nu trece peste momentul de singurătate, de rugăciune, de comunicare cu Tatăl.

În lumina acestui cadru de ritm al vieţii lui Isus înţelegem mai bine fragmentul din această duminică. Precizează mai bine ritmul vieţii lui Isus şi îl aplică ucenicului.

Discipolii s-au întors din misiune: au experimentat puterea Cuvântului, dar şi oboseala şi refuzul. Iar Isus îi invită la odihnă, într-un loc retras, alături de dânsul: „Veniţi deoparte, într-un loc retras şi odihniţi-vă puţin”. Există momentul misiunii şi al angajării şi există momentul de odihnă, este momentul primirii celorlalţi şi momentul singurătăţii. O odihnă, însă, care nu blochează în exigenţele sale, chiar legitime, dar se menţine deschisă, disponibilă.

Mulţimea îi ajunge pe neaşteptate împiedicând odihna, iar Isus nu-i face pe oameni să aştepte, dar îi primeşte şi le satisface exigenţele. Însă în modul său: nu este la dispoziţie pentru cererile superficiale ale mulţimii, dar numai pentru cele profunde: „Şi-i învăţa pe ei multe lucruri”. Mai târziu va înmulţi pentru acea mulţime pâinile, dar acum îi învaţă Cuvântul.

Evanghelia este pătrunsă de un freamăt de urgenţă, dar este o urgenţă specială, foarte diferită de graba noastră obsesivă şi distrată. Este urgenţa Împărăţiei: „Timpul s-a împlinit şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape” (1,15). Marea ocazie a sosit şi nu este timp de pierdut: timpul s-a împlinit, adică este matur, plin de posibilitatea mântuirii, şi nu se poate pierde.

Este urgenţa ruperii şi a deciziei: „Ei, lăsând mrejele, l-au urmat” (1,20). În faţa chemării lui Dumnezeu nu există tergiversare, nu se poate amâna răspunsul: ucenicul trebuie să se decidă imediat.

Există în sfârşit, urgenţa, vigilenţa: „Când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri să ştiţi că este aproape, la uşă...; nu va trece această generaţie înainte ca totul să se împlinească” (13,29-30).

Dar aceste trei urgenţe – care se găsesc în viaţa creştinului – nu au nimic de a face cu graba lumii. Lucrurile importante de făcut, şi de făcut imediat, nu sunt lucrurile din lume, dar primirea împărăţiei şi aşteptarea Domnului. Este urgenţa „lucrurilor lui Dumnezeu”: nu este graba din afaceri, neliniştea posedării, acumularea de bogăţii, dar căutarea lui Dumnezeu, ascultarea Cuvântului, timp pentru alţii. Exact toate acele lucruri pentru care noi nu găsim niciodată timp. (pr. Bruno Maggioni, trad. pr. Isidor Chinez).