Paradoxul zilelor noastre, de Octavian Paler

Paradoxul vremurilor noastre în istorie
este că avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi dar minţi mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai puţin;
cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai puţin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai puţin timp;
avem mai multe funcţii dar mai puţina minte,
mai multe cunoştinţe dar mai puţina judecata;
mai multi experţi şi totuşi mai multe probleme,
mai multă medicină dar mai puţină sănătate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea puţin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obosiţi,
Citim prea puţin, ne uitam prea mult la televizor
şi ne rugăm prea rar.



Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.
Am învăţat cum să ne câştigam existenta
dar nu cum să ne facem o viaţa,
am adaugat ani vieţii şi nu viaţa anilor.


Am ajuns până pe luna şi înapoi
dar avem probleme când trebuie să traversăm
strada să facem cunoştinţă cu un vecin.
Am cucerit spaţiul cosmic dar nu şi pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari dar nu şi mai bune.


Am curăţat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre.
Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin.
Planuim mai multe dar realizam mai puţine.
Am învatat să ne grăbim dar nu şi să aşteptăm.


Am construit mai multe calculatoare să deţină mai multe informaţii să
producă mai multe copii ca niciodată dar comunicăm din ce în ce mai puţin.


Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete;
oamenilor mari şi caracterelor meschine;
profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.


Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorţuri,
Case mai frumoase dar cămine destrămate.


Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica
folosintă, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri
supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare de la bucurie, la linişte, la moarte.


Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe în vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce aceasta scrisoare şi în care poţi
decide fie să împărtăşeşti acest punct de vedere, fie să ştergi acest mesaj.


Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.
Aminteşte-ţi să spui o vorba buna copilului care te venerează, pentru că
acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine.


Aminteşte-ţi să-l îmbrăţisezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru că
aceasta este singura comoara pe care o poţi oferi cu inima şi nu te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui "Te iubesc" prietenului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti,
dar mai ales să o spui din inima.
O sărutare şi o îmbrăţisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.


Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuieşti acel moment
pentru că într-o zi acea persoană nu vă mai fi lângă tine.


Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile pretioase pe care le ai.