Giuseppe Antonio Lomuscio, San Alfonso Maria de Liguori (1988) – „Evangelizare pauperibus misit me” (https://commons.wikimedia.org)
[n.: la 27 septembrie 1696,
Marianelli, Napoli, Italia; d.: la 1 august 1787, Nocera, Italia; 1 august (latin)].
„În istoria Bisericii, el este napolitanul cu inteligenţa cea mai
profundă, după anul 1500, aşa cum a fost Toma după anul 1000… El a pus pe
buzele tuturor, chiar şi a analfabeţilor, cuvintele sfintei Tereza de Avila şi
ale sfântului Ioan al Crucii. El a transmis oamenilor termenii cei mai înalţi
în formulele cele mai simple, sentimentele cele mai extatice în limbajul
obişnuit. A creat, în cei simpli, o inimă de sfinţi şi mari sfinţi” [1].
Alfons avea doar 13 ani şi Teresina doar 5, când părinţii lor le-au
aranjat deja viitoarea lor căsătorie. Nu făceau aceasta cu sentimentul că ar
interveni în libera alegere a fiilor, ci cu convingerea că astfel le prevedeau
din timp un viitor fericit! Între timp, băiatul înainta în studii şi copila se
pregătea în şcoala carmelitelor Preasfântului Sacrament.
Lucrurile au decurs însă într-un mod diferit, deoarece cei doi
interesaţi, deşi se cunoşteau încă de mici – erau verişori şi cele două
familii se vizitau –, aveau aspiraţii mult mai înalte decât cele ale
părinţilor. Tereza, în deplin acord cu Alfons, a refuzat dreptul primului
născut cu toate onorurile familiilor nobile şi, la 15 ani, s-a întors în
mănăstire, unde era crescută după exemplul Terezei de Avila. Alfons îi va scrie
viaţa şi va mărturisi prietenilor că, dacă micuţa sa logodnică a ales Iubirea
cea mai mare, acest lucru i se datorează lui.
Într-un timp în care fiii cadeţi erau constrânşi să găsească în
mănăstiri sau în cariera bisericească propria lor realizare, pentru a lăsa
intact patrimoniul familiei pentru primii născuţi, Dumnezeu, uneori, nu făcea
jocul oamenilor şi îi chema la sine tocmai pe primii născuţi. Pentru
Alfons, viitorul, în toate, era roz, din punct de vedere uman. Tatăl său,
Iosif, era ofiţer superior al marinei militare şi mama sa, Ana Cavalieri, din
familia marchizilor de Avenia, era o femeie profund religioasă şi bine
instruită.