Assunzione della Vergine - de Juan Martín Cabezalero (1665-1670), Museo del Prado.Primul
rod – biruința asupra morții
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (15 august 2021)
Lecturi: Apocalips 11,19a;
12,1-6a.10ab; 1Corinteni
15,20-27a; Evanghelia Luca
1,39-56; lecturi biblice
Omilie
Astăzi Biserica celebrează
victoria Mariei, umila fecioară din Nazaret, aleasă dintre toate femeile să dea
lumii pe salvatorul promis de Dumnezeu. Maria este prima răscumpărată. În ea
vedem realizată misterul pascal al lui Cristos, al cărei prim rod este biruința
asupra morții. Situația Mariei, după moartea ei, continuă să se dezvolte de-a
lungul secolelor, ducând la credința ridicării la cer, fiind proclamată la 1
noiembrie 1950 de papa Pius al XII-lea: „Neprihănita Zămislire, mama lui
Dumnezeu, pururea fecioară, după ce a terminat viața pământească, a fost
ridicată în gloria cerească cu sufletul și trupul”. Într-adevăr: se bazează pe convingerea că Maria, fiind locuită de
Dumnezeu, nu putea cunoaște corupția cărnii, iar vestea îngerului a fost
declarată: toată „plină de har”. Biserica Orientală o venerează „Adormirea
Maicii Domnului” [„adormire”, kóimesis
în greacă, dormítio în latină]. Nu se vorbește
despre moarte, dar de somn. Existată discuții aprinse între Părinții Bisericii
cu privire la faptul dacă Maria a murit și apoi a fost ridicată la cer fără să
cunoască moartea. Acest schimb de păreri este un semn al cinstirii și iubirii creștinilor
față de sfânta Fecioară Maria. Din acest motiv, Conciliul Vatican al II-lea a voit
să o lege de viața lui Isus: „Fecioara Neprihănită […], la capătul vieţii sale
pământeşti a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul în gloria cerească şi a
fost înălţată de Domnul ca regină a universului pentru a fi mai pe deplin
asemenea Fiului ei, Domnul Domnilor (cf. Ap
19,16) şi învingător asupra păcatului şi a morţii” (Lumen Gentium 59).
În Noul Testament nu se vorbește
despre ridicarea Mariei la cer. Această credință își face drum pentru a exprima
deplină solidaritate dintre Maria și fiul său, Isus. E un reflex despre istoria
omenirii după evenimentul pascal al morții și învierii lui Cristos. E o
reflectare de raze asupra lui Israel, asupra Bisericii și întregii omenirii, al
cărui simbol este „femeia” care naște pe Mesia. În lectura întâia, într-un
limbaj apocaliptic, este lupta interminabilă dintre bine și rău, „Femeia” primește
un impuls spre viață, spre plinătatea vieții cu Dumnezeu. Maria apare ca figura
omenirii, reprezentată de Israel – „fiica Sionului” – și de Biserica cu
credincioșii săi crezând în Domnul. În Evanghelia
după Luca sunt două femei ce se întâlnesc spre a sărbători bucuria maternității
lor. În lectura a doua se celebrează victoria asupra morții, a cărui ridicare la
cer a Maicii Domnului, este semn și promisiune.